Reclame, tablouri ale păcatului.

O ceartă casnică, mi-a ascuţit inima şi ochiul în drumul greoi, în traficul sufletelor stradale.
Ce s-ar întâmpla? cum ar fi? ca într-o zi toate, pe toate spaţiile publicitare din oraş, să dispară reclamele şi să apară chipuri luminoase de Îngeri şi Sfinţi măcar pentru câteva clipe. Cred că reacţiile vor fi diverse şi neaşteptate. Unii se vor ascunde, alţii vor fugi, unii îşi vor pune întrebări, alţii vor zâmbii, poate se va produce haos, poate se va protesta, lumea se va dezmorţii pentru o clipă!!!

Mergeam pe Magheru, clădirile mă presau cu reclamele lor. Păcatele noastre sunt afişate public. Sexul, luxul şi mai nou imaginile care sugerează diavolul probabil că vând cel mai bine, conform studiilor de piaţă. Fiecare reclamă mai mare şi mai mare, fetele frumoase machiate cu accente satanice, corniţe, urechi, poziţii care să trezească instincte primare şi să incite. Cea la Versace le depăşeşte pe toate, este ruptă din iad, din păcatele dulci trupeşti cu accente vampirice, diavoleşti, totul îmbrăcat într-o culoare roz. "dracul e roz!" ca să-l parafrazez pe regretatul Toma Caragiu care spunea într-un mic sketch: "dracul, dracul nu e negru, e blond."
Dacă ar şti săracii oameni ce înseamnă iadul, Iisus l-a descris simplu: "întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea si scrâşnirea dinţilor."
După tunelul stradal de tablouri ale păcatului, urmează Piaţa Romană unde micuţa Troiţă, Crucea de lemn a Domnului stă dreaptă fără frică în faţa presiunii ameninţătoare, o rază de lumină.
Drumul, strada, drumul calvarului.
Presărate în intersecţii, Crucile ne păzesc, repere de lumină în întuneric.