blogul unui om

Dumnezeu să ne ajute şi să ne arate paşii mărunţi!!!


marți, 27 iulie 2010

Iisus Hristos - Prietenul

Dialog, nu monolog.
Rugăciunea este un dialog puternic.
Noul Testament ni-l aduce pe Dumnezeu coborât din cer, aproape de suflet, Prieten.
A venit Prieten şi a plecat de lângă noi Prieten.
S-a sacrificat pentru noi ca Prieten Iubitor, s-a dat El însuşi de exemplu.
A plecat dintre noi cu braţele întinse pe cruce într-o ultimă îmbrăţişare prietenească.

Ca orice relaţie de prietenie, trebuie întreţinută.
Nu-l transformaţi pe Hristos într-un străin, nu-l uitaţi, nu-l evitaţi.
În orice moment Iisus ne priveşte cu bucurie sau cu tristeţe în funcţie de faptele noastre, de cuvintele noastre, bune şi rele.
Este cel mai bun Prieten pe care îl putem avea în drumul nostru pe acest pământ.

Doamne Ajută! Mulţumim Prietene Iisuse Hristoase pentru ajutor!

Sfântul Pantelimon - DOCTOR FĂRĂ DE ARGINŢI

Sfântul Pantelimon - DOCTOR FĂRĂ DE ARGINŢI - iartă-mă că din mândrie mi-am contrazis soţia când te-a numit aşa. Semeţia este un mare păcat, ispita de a te crede mai presus de ceilalţi şi de a spune că şti mai multe, de a privi de sus te face un om mic, mărunt, când conştientizezi greşeala, păcatul. Dacă nu conştientizezi păcatul şi trăieşti în minciună este mai grav. Greşim la tot pasul, nefiind atenţi la tot pasul la minunile Lui Dumnezeu, trecem pe lângă ele ignorându-le. Vindecă-ne Sfinte Pantelimon şi luminează-ne ochii închişi de întunericul păcatelor!!!
Oameni buni ne lipseşte sfinţenia, ne lipseşte credinţa, ne lipseşte rugăciunea de zi cu zi, altfel am putea şi noi să mutăm munţi, să vindecăm, prin noi să arătăm minunile Domnului.

Mergeţi şi vă rugaţi acestui Sfânt Pantelimon care peste veacuri şi din lumea raiului încă mai are îngăduinţa de a ne trimite vindecări şi răspunsuri la întrebările noastre la nesiguranţele noastre la ezitările noastre. Îţi mulţumim Sfinte Pantelimon DOCTOR FĂRĂ DE ARGINŢI ŞI MARE FĂCĂTOR DE MINUNI! Sărutăm cu drag moaştele tale adăpostite în lăcaşurile noastre, biserici frumoase ortodoxe, pline de viaţă şi culoare. La Constanţa în Catedrala Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel din care vă ataşez un mic fragment din minunata arhitectură se află printre părticelele a multor Sfinţi şi parte din Sfântul Pantelimon, părticele vindecătoare şi de suflet uşurătoare.

Mulţumim SFINTE PANTELIMOANE DOCTOR FĂRĂ DE ARGINŢI


Sfantul Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti sfinti ai Bisericii lui Hristos. Pomenit in data de 27 iulie, acest sfant este adesea numit "doctor fara de arginti", aratandu-se prin aceasta cum ca el n-a umblat dupa averi si s-a multumit cu ceea ce putea avea din rosturile lui si nu cerea de la nimeni sa-i plateasca pentru binefacerile facute. Sfantul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor si tamaduitor al bolnavilor, el este un model de doctor, slujitor si crestin urmator lui Hristos.
Sfantul Pantelimon - o viata inchinata slujirii aproapelui
Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon a trait in vremea imparatului Maximian Galeriu si era originar din cetatea Nicomidiei. El a vazut lumina zilei in anul 284, dintr-un tata pagan, senator la curtea imparatului, si o mama crestina. Primul sau nume a fost "Pantoleon", adica "cel in toate puternic ca un leu". Mama lui Pantoleon, Evula, il iubea pe Hristos in taina, numindu-se crestina. Ea ii vorbea despre implinirea sufletului si despre tainele credintei in nemurire.
Atras de invatatura crestina, ca urmare a influentei dragostei mamei sale, acesta va inceta a mai cerceta caile sfinte o data cu moartea acesteia. Filosofia ii va prinde mai mult atentia. Dupa moartea mamei, tatal a dat copilul la scolile pagane ale timpului. A terminat cu succes Scoala de Medicina la Nicomidia. Mai apoi, tanarul Pantelimon a fost incredintat, spre ucenicie, medicului Eufrosin. Dobandind multe cunostinte si o intelepciune aleasa a practicarii medicinei, el a fost remarcat de imparat, care l-a si ales drept medic al sau.
Dumnezeu va aparea din nou in inima tanarului doctor, facandu-l sa-si doreasca cu ardoare Botezul in Hristos. Schimbarea cea mai mare din viata lui Pantelimon a avut loc in momentul intalnirii acestuia cu batranul crestin Ermolae, care a aratat celui dintai cum doar Hristos binevoieste a vindeca, prin sau mai presus de oameni. Trecand zilnic prin fata curtii preotului unei biserici din Nicomidia - Sfantul Ermolae - tanarul Pantoleon a fost chemat odata sa intre inauntru.



Sinaxar 26 iulie: Sfantilor Mucenici Ermolae, Ermip si Ermocrat..

Acesti sfinti erau preoti din clerul Bisericii Nicomidiei, ramasi dintre sfintii douazeci de mii ce au fost arsi acolo de tiranul Maximian (284-305) in anul 303 (28 decembrie), fiind ascunsi intr-o camara. Dar fiind prins tanarul Pantoleon (nimeni altul decat Marele Mucenic Pantelimon, praznuit la 27 iulie) si nestiind sa minta, a spus ca de preotul Ermolae era invatat in cele crestinesti si a fost botezat. Si indata au trimis de l-au adus pe Ermolae la Maximian, si cu el au adus slujitorii si pe insotitorii lui, Ermip si Ermocrat. Stand sfintii la intrebare, si propovaduind cu indrazneala ca Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat, li s-au taiat capetele, in anul 305 de la Hristos. +++



Batranul Ermolae incepu apoi sa-l invete ca numai Hristos este singurul doctor adevarat, al sufletelor si al trupurilor. Vizitele la acesta au urmat pentru mai mult timp. Intr-o zi, pe cand se intorcea de la Eufrosin, Pantoleon gasi pe drum un copil mort, muscat de o naparca. Vrand sa probeze adevarul cuvintelor lui Ermolae, el chema in ajutor numele lui Hristos si indata copilul se ridica, iar naparca muri. Aceasta a dus la botezarea tanarului Pantelimon. Va primi numele de Pantelimon care inseamna "cel cu totul milostiv".
Dupa primirea Sfantului Botez, mai multe vindecari facea Pantelimon, boli incurabile si neputinte nespuse pierind in fata iubirii si credintei sale. Marele Pantelimon face minuni atat prin harul primit, cat si prin tratamentele pe care le da celor bolnavi. Drept urmare a milosteniei sale, el si-a impartit toata averea saracilor, iar celor pe care ii vindeca de boli si neputinte, nu le cerea nimic drept plata. De aici i se trage si numele "doctor fara de arginti".
Din cauza ca era cautat de multi bolnavi, ceilalti medici din Nicomidia devenisera invidiosi pe el si, fiindca ingrijise un crestin tocmai chinuit din ordinul imparatului, ei profitara de ocazie pentru a-l denunta pe Pantoleon la imparat. Pentru credinta si dragostea tanarului Pantelimon fata de Hristos, imparatul Maximian porunceste ca acesta sa fie supus unor chinuri groaznice, dupa care decide sa-i fie taiat capul.
Tanarul a fost legat de un stalp si trupul i-a fost sfasiat cu gheare de fier, iar ranile arse cu faclii aprinse.Insa tortele s-au stins, iar ranile sfantului s-au vindecat. A fost scufundat in plumb topit si aruncat in mare, legat de un pietroi. L-au aruncat apoi fiarelor salbatice, dar acestea s-au aratat blande. Imparatul s-a infuriat si a dat ordin ca sfantul sa fie legat de o roata cu lame ascutite, care, rostogolindu-se de la inaltime, in fata intregului oras, sa-l omoare. Hristos l-a eliberat pe sfantul mucenic, in rostogolirea rotii, roata strivind un mare numar de necredinciosi. Maximian a dat ordin ca Pantoleon sa fie decapitat, iar trupul sa fie dat in foc.
In momentul mortii sale, din cer s-a auzit cuvantul: "Slujitor credincios, dorinta ta va fi acum indeplinita, portile cerului iti sunt deschise, cununa ta e pregatita. Vei fi de-acum inainte adapost deznadajduitilor, ajutor celor incercati, doctor bolnavilor si teroare demonilor. De aceea, numele tau nu va mai fi Pantoleon, ci Pantelimon."
Pantelimon, doctorul cel bun si nerapitor de averi, a mucenicit pentru dragostea sa fata de Hristos, fiind decapitat din ordinul imparatului. Se spune de catre Traditia crestina, cum ca in momentul decapitarii sfantului, din rana lui nu a curs sange, ci lapte, iar maslinul de care a fost legat a rodit in acel moment. Spre a nu lua crestinii cinstitul trup al sfantului, acestuia i s-a dat foc, insa o alta minune a marturisit vrednicia aceluia. Credinciosii au scos din cenusa trupul neatins de foc al lui Pantelimon si l-au ingropat cu mare cinste, pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul, in anul 303.

Sfantul Pantelimon si noi, urmatorii acestuia.
Parintele Teofil Paraianu, vorbind despre Sfantul Mare Mucenic Pantelimon, spune: "E buna cinstirea pe care i-o aducem unui sfant prin cuvant, e buna cinstirea pe care i-o aducem unui sfant prin gand, e buna cinstirea pe care i-o aducem unui sfant prin laudele randuite de Biserica, e buna cinstirea pe care o aducem oricarui sfant sub indrumarea Bisericii noastre, dar, iubiti credinciosi, cea mai de capetenie cinstire pe care i-o putem aduce unui sfant, este sa ne asemanam cu el.
Nu suntem doctori, nu suntem tamaduitori, dar mangaietori putem fi, alinatori de suferinta cu putere omeneasca, cu dorinta de bine pentru cel care sufera, asta o putem face si noi; si daca facem cele la masurile noastre, face si Dumnezeu prin noi, ceea ce nu putem face noi numai prin puterea noastra. Si atunci, iata ca suntem si noi pe calea Sfantului Mare Mucenic Pantelimon."
Parintele Arsenie Boca are un frumos cuvant, care zice: "Sa ai intelegere fata de neputinta omeneasca." Drept aceea, sa fim ingaduitori, sa fim iertatori, sa fim binevoitori si atunci suntem, cu siguranta, mergatori pe calea Sfantului Mare Mucenic, doctor fara de arginti si tamaduitor Pantelimon. Sa rostim des aceasta scurt rugaciune, inaintea icoanei sale: "Purtatorule de chinuri, Sfinte si tamaduitorule Pantelimoane, roaga pe milostivul Dumnezeu ca sa dea iertare de greseli sufletelor noastre."

Moastele Sfantului Pantelimon
Moastele Sfantului Pantelimon sunt imprastiate in toata lumea crestina, multimi de credinciosi gasind mangaiere si tamaduire la acestea, spre care Dumnezeu se milostiveste ca spre un lucru drag, ca spre "prietenul" Sau, doctorul Pantelimon. Multe lacase de cult, biserici si manastiri, cabinete si asociatii medicale, sunt puse sub ocrotirea Sfantului Pantelimon. Atat in afara tarii, cat si la noi, moastele Sfantului Pantelimon, aduc neincetate bucurii si tamaduiri.



Catedrala Episcopala din Galati si Catedrala Mitropolitana din Iasi pastreza, cu mare bucurie, cate o particica din Sfintele sale Moaste. In Bucuresti, multe biserici s-au invrednicit de darul cel mare al prezentei unei particele din Moastele Sfantului Pantelimon. Acestea sunt urmatoarlee: Biserica Sfantul Stelian Lucaci (str. Logofat Udriste), Biserica Sfantul Dumitru Posta (in spatele Muzeului de Istorie a Romaniei), Manastirea Plumbuita (str. Plumbuita, nr. 58), Biserica Adormirea Maicii Domnului - Precupetii Noi, Biserica Sfantul Antonie cel Mare ((Aleea Valea Boteni, str. Romancierilor), Biserica Stavropoleos, Biserica Sfantul Alexie (Calea Serban Voda, nr. 123), Biserica Sfantul Pantelimon (str. Iancu Capitan, nr. 24).

Acatistul Sfantului Pantelimon

Pantelimon - Sfant Mare Mucenic si Doctor !
(27 iulie)

Condacul 1
Inaintea celui cu chip si nevinovatie ingereasca, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestramutata credinta s-a invrednicit a sta alaturi de scaunul nemuritorului imparat, Pantelimon, ridicam rugaciunile noastre si cerem sa ne asculte durerile si cu puterea ce-i este data de la Dumnezeu ca un doctor fara de arginti, sa ne cerceteze degrab si sa inlature de la noi bolile sufletesti si trupesti, ca izbaviti cu platosa bunatatii sale, in tresaltari de bucurie, sa-i cantam: Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Icosul 1
Din pruncie ti-ai pastrat sufletul curat, mucenice, caci maica ta cu mare grija ti-a sadit in inima credinta in dulcele Iisus, pe care mai tarziu batranul Ermolae, stropind-o cu apa cea vie, pe care si el o avea de la imparatul nemuritor, ai parasit paganatatea si ti-ai deschis larg sufletul sa primesti pe Hristos; pentru care iti cantam:
Bucura-te, sfinte cu adanca judecata;

Bucura-te, ca dreapta ti-a fost credinta urmata;

Bucura-te, al pieritorilor zei dispretuitor;

Bucura-te, al blandului Iisus urmator;

Bucura-te, ca dupa Domnul ai insetat;

Bucura-te, ca dreapta rasplatire ai capatat;

Bucura-te, ca n-ai tinut la bogatii pamantesti;

Bucura-te, cel ce ti-ai adunat comori ceresti;

Bucura-te, cel ce stai intre cetele sfintilor;

Bucura-te, ajutatorul napastuitilor;

Bucura-te, podoaba crestinilor cea nepretuita;

Bucura-te, mangaierea noastra mult dorita;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Condacul 2:
De mic ramas fara mama, sfinte, ai fost dat de tatal tau la invatatura paganeasca si la mestesugul vindecarilor cu puterea zeilor; dar ca o trestie neinfranta ai ramas in mijlocul vanturilor vrajmase si nu ai gasit alinare pana ce n-ai aflat calea Dumnezeului celui adevarat, Caruia ii cantam: Aliluia!

Icosul 2:
Adanc fiind ranit de dragostea in Hristos, cand veneai de la Ermolae si ai intalnit pe copilul muscat de vipera, atunci intaia oara te-ai rugat in genunchi lui Dumnezeu, de la care a si venit mantuirea, caci copilul a inviat, vipera a murit, iar tu ai primit botezul si te-ai impartasit cu trupul si cu sangele Domnului; pentru care te laudam asa:
Bucura-te, tinerete inchinata lui Hristos;

Bucura-te, nadejdea bolnavilor cea cu folos;

Bucura-te, cel ce stii sa inalti la ceruri rugaciuni;

Bucura-te, cel ce peste noi reversi minuni;

Bucura-te, ca Domnul putere ti-a dat;

Bucura-te, cel ce copilul ai inviat;

Bucura-te, bucuria multor indurerati;

Bucura-te, uimirea multor invatati;

Bucura-te, ostas neinvins al lui Hristos;

Bucura-te, ca ai aprins credinta crestina in inimile multora;

Bucura-te, intoarcerea multor rataciti;

Bucura-te, mangaierea celor amarati;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!



Condacul 3:
Desi cu trup omenesc pe pamant, sufletul ti l-ai inaltat spre cer. Pentru aceasta, cu dreptate te privesc credinciosii ca pe o stea cereasca, de unde vine raza mantuirii in toate necazurile; drept care impreuna cu tine cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3:
Ravna multa ai pus, sfinte, ca sa intorci de la inchinarea de idoli catre Domnul chiar pe tatal tau, dar el tot pagan a ramas, pana ce a vazut tamaduirea pe care ai dat-o, in numele lui Hristos, unui orb si atunci impreuna cu acela, a primit botezul. Pentru aceasta primeste de la noi lauda ca aceasta:
Bucura-te, cercetator al durerilor;

Bucura-te, vindecator ai orbilor;

Bucura-te, cel ce dai lumina ochilor trupesti si celor sufletesti;

Bucura-te, sfaramator al curselor diavolesti;

Bucura-te, al sufletului tau vanator;

Bucura-te, al doctorilor doctor;

Bucura-te, ca lucrezi cu puterea lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca in tine nadajduim si noi;

Bucura-te, stavilar al potrivnicilor;

Bucura-te, lauda ingerilor;

Bucura-te, a paginilor mirare;

Bucura-te, bucuria mamei tale;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!



Condacul 4:
Ca norul ce umbrea pe evrei in pustie, astfel te-ai aratat Nicomidiei si apoi intregii lumi, caci oricine alearga la tine cu credinta gaseste alinare, fiind imputernicitul si alesul Domnului, Caruia pentru darul ce ti-a dat ii cantam: Aliluia!

Icosul 4:
Ca fulgerul s-a raspandit vestea bunatatii si a minunilor tale, sfinte, facand sa se ingrijoreze invatatorii pagini, care indata au cerut imparatului pierderea ta, ca a unuia ce esti partasul lui Hristos, iar tu neabatut ai ramas in credinta; pentru care iti cantam:
Bucura-te, cel ce ti-ai impartit mostenirea saracilor;

Bucura-te, cel ce prin case si inchisori milostenie si tamaduiri aduci celor necajiti;

Bucura-te, ingrozirea paganestilor conducatori;

Bucura-te, ca desertaciunea paganeasca vrei sa omori;

Bucura-te, cel ce imparatului ai fost impotrivitor;

Bucura-te, ca Hristos in lupta ti-a fost intaritor;

Bucura-te, ca multime de chinuri ti-au pregatit;

Bucura-te, cel ce cu rabdare chinurile ai suferit;

Bucura-te, ca multi, privindu-te, cu tine au crezut;

Bucura-te, cel ce Domnului noi mucenici ai facut;

Bucura-te, cel ce simti bucurie in chinuri;

Bucura-te, cel de la care mostenim frumoase pomeniri;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Condacul 5:
Cele ce pentru pagani erau de pret pentru tine erau fara de pret; si cele fara de pret la ei erau de mare pret la tine; caci ai dispretuit dregatoriile si bogatiile vremelnice cu care erai ispitit, pentru a castiga bunatatile nepieritoare de la Dumnezeu, Caruia ii cantam: Aliluia!

Icosul 5:
Neinduplecat vazandu-te, imparatul a poruncit sa fii spanzurat gol pe lemn, cu fiare sa fii sfasiat si cu facli ars, dar nepieritorul imparat neatins te-a pastrat, spre uimirea tuturor; de care lucru si noi minunandu-ne, cantam:
Bucura-te, ca ai dovedit imparatului puterea lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca un vechi slabanog s-a tamaduit prin darul tau;

Bucura-te, ca paganatatea de rusine a ramas;

Bucura-te, ca vrajmasii ti-au cerut noi torturi intr-un glas;

Bucura-te, sfinte, care ti-ai pus trupul spre chinuri;

Bucura-te, cel patruns de credinta adanca;

Bucura-te, ca, gandindu-te la Domnul, te-ai mangaiat;

Bucura-te, ca, Hristos in chipul lui Ermolae ti s-a aratat;

Bucura-te, ca fiarele cu care erai sfasiat ca ceara s-au muiat;

Bucura-te, ca de pe lemnul chinurilor sanatos ai fost slobozit;

Bucura-te, ca facliile cu care erai ars s-au stins;

Bucura-te, ca infocata credinta in inimile multora ai aprins;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Condacul 6:
Pe ganduri ai pus pe cei ce te chinuiau, sfinte, si incruntati la fata si la suflet, se intrebau de unde ai atata putere si de ce zeii nu te pierd? Atunci au iscodit noi chinuri, pe care tu primindu-le increzator in puterea lui Dumnezeu, cantai. Aliluia!

Icosul 6:
Plumb mult intr-un cazan punand si sub limbile focului topindu-l, ai fost aruncat in aceasta vapaie cu nadejdea desarta ca acum se va sfarsi cu tine, dar tu, viteazule mucenic, iarasi nevatamat ai ramas, precum mai inainte Dumnezeu pazise pe maritul apostol loan. Pentru aceasta iti cantam:
Bucura-te, floarea nadejdilor catre Dumnezeu;

Bucura-te, in boli si in necazuri izbavitorul meu;

Bucura-te, pentru noi, pacatosii, al lui Dumnezeu imblanzitor;

Bucura-te, al rugaciunilor noastre catre Domnul purtator;

Bucura-te, tare sprijinitor al copiilor nostri;

Bucura-te, indestularea cea buna a caselor noastre;

Bucura-te, roua ce inimile racoresti;

Bucura-te, cel ce de asupriri ne izbavesti;

Bucura-te, vindecarea celor ce de la oameni nu-si gasesc alinare;

Bucura-te, ca din valurile deznadejdilor prin tine aflam izbavire;

Bucura-te, cel ce vapaia plumbului ai racorit;

Bucura-te, cel ce cununa nevestejita ti-ai pregatit;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Condacul 7:
Zile de-a randul ai fost chinuit, sfinte, dar acestea mai multa rasplatire ti-au adus si multumirea mai mult ti-a crescut, cand cu chinurile tale, dor mare ai aprins in inimile multora, sa paraseasca zeii si sa treaca la Hristos, cantandu-I; Aliluia!

Icosul 7:
Piatra ti-au legat de gat, Pantelimoane, si in mare ai fost aruncat, dar Stapanul marilor si pe tine si piatra a facut-o usoara si plutitoare, caci ai mers pe luciul apei, iesind la mal. Deci, bucurandu-ne si minunandu-ne, iti cantam:
Bucura-te, cel ce nu te infricosezi de chinuri, viteazule;

Bucura-te, cel inarmat cu barbatie si credinta, alesule;

Bucura-te, al puterii firii infrangator;

Bucura-te, al adancului marii stapanitor;

Bucura-te, plutitor deasupra apelor;

Bucura-te, vietuitor deasupra ispitelor;

Bucura-te, tinere plin de mireasma duhovniceasca;

Bucura-te, dobanditor de slava cereasca;

Bucura-te, liman al celor ingreuiati;

Bucura-te, multumirea celor indurerati;

Bucura-te, raspanditorule al credintei;

Bucura-te, iubitorule al umilintei;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Condacul 8:
Nici tineretea, nici nevinovatia si nici puterea minunilor tale, n-au schimbat inimile chinuitorilor, ci mai rau sporind in manie, iti iscodeau alte patimiri crezand ca pot pune lumina sub obroc; iar tu faclie mai luminoasa te aratai, spre bucuria lui Dumnezeu cantand: Aliluia!

Icosul 8:
Neincetat ai fost ispitit cu bunatati si cinstiri lumesti, dar ca pe niste curse in calea catre cer judecandu-le, ai fost aruncat in mijlocul leilor si nelinistiti te-au privit, dorind sa-ti vada trupul sfasiat; dar Stapanul tuturor gurile fiarelor a inchis; pentru care iti cantam:
Bucura-te, cel ce esti cu nevinovatie incununat;

Bucura-te, ca pentru nevinovatie la chinuri ai fost dat;

Bucura-te, ca lupta cea buna ai luptat;

Bucura-te, ca Dumnezeu minunat te-a aratat;

Bucura-te, lumina ce sub obroc nu s-a putut pune;

Bucura-te, vietuitor plin de fapte bune;

Bucura-te, cel ce bunatatile lumesti curse le socotesti;

Bucura-te, ca te-ai facut asemenea ostilor ceresti;

Bucura-te, noule Daniele, aruncat in mijlocul leilor;

Bucura-te, ca fiarele s-au facut asemenea mieilor;

Bucura-te, ca vrajmasii doreau sa te piarza;

Bucura-te, ca Hristos nevatamat te-a pazit;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Condacul 9:
Vazand taria ta, sfinte, multi din pigani au crezut in Hristos, pentru care lucru imparatul de manie a fost cuprins, iar tu, Pantelimoane, te veseleai pentru vanari de noi suflete, cu care si noi cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:
Si pe roata cu cuie ai fost chinuit, dar roata s-a sfaramat, lovind pe multi necredinciosi si fermecator socotindu-te, ai marit pe preotul Ermolae, dascalul tau. Atunci cu trei ostasi te-au insotit, sfinte, spre a-l aduce imparatului care si lui ii dorea sfarsitul. Deci pentru noua jertfa ce prin tine se pregateste graim:
Bucura-te, propovaduitorul dumnezeiestii credinte;

Bucura-te, cel ce infrunti maniile aprinse;

Bucura-te, ca pe roata ai fost strunjit;

Bucura-te, ca de crestinatate esti preamarit;

Bucura-te, cel ce ai fost socotit fermecator;

Bucura-te, caci cu Hristos te-ai aratat biruitor;

Bucura-te, al lui Ermolae de mucenicie vestitor;

Bucura-te, caci cu dascalul tau esti patimilor;

Bucura-te, ca ucenici ai lui Ermolae, Erimp si Ermocrat s-au aratat;

Bucura-te, ca la moartea lor, pamantul s-a cutremurat;

Bucura-te, cel ce Treimii pe pamant ai slujit;

Bucura-te, ca prin vindecari doctor al Domnului te-ai dovedit;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Condacul 10:
Zadarnice au fost chinurile paganilor, sfinte, caci drumul ti-a fost drept catre Hristos; pentru aceasta te-ai invrednicit de darul tamaduirilor ce-l versi tuturor celor ce cu credinta vin la tine cu rugaciuni si cu care canti lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10:
Cine nu te va lauda, vazandu-te cu ochii mintii, ca ai fost impins si izbit ca un raufacator, spre marginea Nicomidiei, unde ti se hotarase taierea capului si tu mai linistit si mai vesel te-ai aratat. Pentru aceasta din nou primeste aceasta lauda:
Bucura-te, cel ce loviri ca Domnul ai primit;

Bucura-te, ca pentru Iisus toate ai suferit;

Bucura-te, ca in chinuri Domnului slava dadeai;

Bucura-te, ca imparatia cereasca cu dor o cautai;

Bucura-te, ca numele din Pandoleon ti-a fost schimbat;

Bucura-te, ca glas din cer Pantelimon te-a chemat;

Bucura-te, ca dupa nume esti mult-miluitor;

Bucura-te, ca dupa fapte esti mult-indurator;

Bucura-te, ca fata ca de inger ti s-a facut;

Bucura-te, ca chinuitorii in laturi s-au abatut;

Bucura-te, ca spre lovire calaii ai indemnat;

Bucura-te, ca abia indraznind capul ti-au taiat;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Condacul 11:
Cu durere dreptcredinciosii au privit sfarsitul tau, Pantelimoane; caci tu le-ai fost flacara nestinsa a dreptei credinte, miluitor al celor lipsiti si vindecator al celor bolnavi, dar ne mangaiem ca te-ai suit la Dumnezeu, de unde nu incetezi a privi spre multimea ce te cheama in rugaciuni si, izbavind-o de dureri, canti lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11:
Senin la suflet si bland la chip ti-ai primit sfarsitul, trecand O astfel in imparatia cereasca, unde esti intampinat de Sfanta Treime si asezat de-a dreapta Sa, marit de sfinti si de puterile ceresti; pentru care lauda ca aceasta iti aducem:
Bucura-te, mireasma ce pana la cer te-ai ridicat;

Bucura-te, ca duhul tau Treimii l-ai incredintat;

Bucura-te, mult-plansule de credinciosii pamantului;

Bucura-te, mult-laudatule de puterile ceresti;

Bucura-te, a lui Ermolae, Erimp si Ermpcrat bucurie;

Bucura-te, cu inaintasii mucenici impreuna-vietuire;

Bucura-te, ca de pamant nicidecum nu te-ai departat;

Bucura-te, ca in rugaciuni pe orice credincios ai ascultat;

Bucura-te, albina ce te-ai imbogatit in fapte bune;

Bucura-te, ca ai fost incoronat cu nepieritoare cunune;

Bucura-te, piatra la temelia crestinatatii;

Bucura-te, infrangator al paganatatii;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Condacul 12:
Lupta cea buna ai luptat, credinta ai pastrat, multumindu-ti sufletul, ca ai urmat lui Hristos, iar pentru noi ai ramas vrednica pilda, ca, privind la tine, sa-ti urmam credinta si in ispite sa ne inarmam cu armele tale si biruitori sa multumim iui Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul 12:
Si dupa moarte ai savarsit minuni, Pantelimoane, caci in loc de sange lapte a curs din grumazul tau si maslinul de care ai fost legat spre taiere, in vederea tuturor s-a umplut de roade; de aceea iarasi auzi de la noi:
Bucura-te, bucuria Tatalui;

Bucura-te, lauda Fiului;

Bucura-te, desfatarea Duhului Sfant;

Bucura-te, miluirea celor de pe pamant;

Bucura-te, izvor nesecat de tamaduiri;

Bucura-te, izbavitor de chinuri;

Bucura-te, doctor sufletesc si trupesc;

Bucura-te, alesule al Tatalui ceresc;

Bucura-te, cel ce linistesti sufletele;

Bucura-te, cel ce imblanzesti cugetele;

Bucura-te, cel ce scapi de urgia dusmanilor;

Bucura-te, cel ce inlaturi norul suspinelor;

Bucura-te, cel ce primesti gandurile si puterile;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Condacul 13:
Sfinte Mare Mucenice si tamaduitorule, Pantelimoane, tie iti varsam durerile noastre de multe feluri si tu fara intarziere, cu puterea ce o ai de la Dumnezeu, spre Care ne esti mijlocitor, auzind suspinuri inabusite in noapte, in zi, in pat de suferinta, in calatorii, fii celor ce se roaga tie, dupa nevoile fiecaruia: celor nelinistiti, linistitor, celor asupriti, aparator, celor in primejdii, izbavitor, celor invaluiti in pacate, scutitor, ratacitilor indrumator, bolnavilor deplin vindecator, orfanilor tata, vaduvelor parinte, sotilor intaritor in casnicie, celor porniti cu rautate, imblanzitor si ne intareste in fata necazurilor, caci suntem slabi si istoviti, sfinte, si astfel cu puterea ta, descatusati de amaraciunile noastre, sa petrecem in multumire, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

(acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.

marți, 20 iulie 2010

Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul

Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul

Un om și Sfânt care ne-a învățat puterea rugăciunii!!!
Îți mulțumim Sfinte Proroc Ilie Tesviteanul!!!

Sfântul si marele Profet Ilie, acest inger intrupat in carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide si inchide cerurile, era de origine din Tesvi in Galaad. Traditia apocrifa, care a transmis aceste detalii despre nasterea Profetului, precizeaza ca el era din tribul lui Aaron si deci era Preot. Dar nu se gaseste nici o urma despre acestea in relatarea Scripturii pe care o rezumam in cele ce urmeaza (cf. III Regi 17-20 ; IV Regi 1 si 2).




Se spune ca la nasterea sa tatal sau a vazut oameni imbracati in alb invelindu-l in scutece de foc si, dându-i numele, i-au dat sa manânce o flacara, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul intregii sale vieti. Inca din copilarie, tinea strict toate poruncile Legii si se tinea in permanenta in fata lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferenta, post neîncetat si rugaciune arzatoare, care ii facura sufletul ca focul si facura din el modelul vietii manastiresti.



Pe vremea când Ahab a urcat pe tronul regatului din Nord, aflat in schisma inca din vremea lui Ieroboam, lipsa de piosenie si depravarea predecesorilor sai ajunse la culme. Incurajat de sotia sa, respingatoarea Izabel, el ii persecuta pe Profeti si pe toti oamenii ramasi credinciosi lui Dumnezeu si se inchina idolilor Baal si Astarte. Profetul Ilie se duse atunci la rege si ii spuse : "Domnul e viu, Dumnezeul Armatelor, Dumnezeul lui Israel, in fata caruia stau astazi ! Nu, nu va fi in acesti ani nici roua nici ploaie decât prin cuvânt din gura mea ! ". La cuvintele Profetului o secete groaznica se abatu atunci, ca febra, asupra pamântului : totul fu secat, devastat, ars ; barbatii, femeile, copiii, animalele domestice si animalele salbatice, toate mureau din lipsa hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau si nimic nu scapa urgiei ingaduite de Dumnezeu, cu speranta ca foametea va face pe poporul lui Israel sa se caiasca si sa se intoarca la credinta.



Din porunca lui Dumnezeu, Profetul, acoperit cu o piele de oaie si invesmântat cu piele de vitel, parasi tinutul lui Israel si se duse la râul de Chorrath (Kerrith), aflata dincolo de Iordan (dupa traditia bisericeasca, in acest loc a fost ridicata apoi manastirea Hozeva, care mai exista si astazi, si unde a trait si sfantul Ioan Iacob Hozevitul). Se adapa cu apa cascadei iar Domnul ii trimise corbi - animale pe care evreii le considerau impure si care aveau reputatia unei mari cruzimi fata de progeniturile lor - pentru a-i duce pâine dimineata si carne seara, ca sa trezeasca in profet mila pentru poporul care suferea. Când cascada seca si ea, Dumnezeu isi trimise slujitorul sau la Sarepta din Sidon, lasându-l sa vada de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei, pentru a trezi inca o data in el mila. Ilie ajunse la o vaduva saraca, pagâna, care aduna lemne pentru a coace pâine pentru ea si fiul sau. In ciuda saraciei in care se afla, ea puse inainte de toate datoria ospitalitatii si indata ce Profetul i-o ceru, ea ii pregati o pâine, cu faina si uleiul pe care le mai avea. Primi fara intârziere rasplata ospitalitatii sale : la cuvântul Profetului, covata sa cu faina si urciorul sau cu ulei nu se mai golira pâna la revenirea ploii. Trecusera câteva zile de când Ilie era gazduit la aceasta vaduva când iata ca fiul ei muri. Cum femeia, in durerea ei, il acuza pe omul lui Dumnezeu ca ar fi adus nenorocirea asupra casei ei, Ilie il lua pe copil, il urca la etaj acolo unde locuia el si dupa ce a suflat de trei ori asupra trupului neinsufletit chemându-l cu strigate puternice pe Dumnezeu, el il inapoie pe tânarul baiat viu mamei sale, profetind astfel invierea mortilor.



Seceta isi abatuse nenorocirea peste tot tinutul de peste trei ani si mare parte din populatie fusese deja decimata ; dar Dumnezeu, respectând juramântul Profetului sau, nu voia sa isi arate mila mai inainte ca Ilie sa fi inteles ca el nu doreste moartea pacatosilor ci intoarcerea lor la credinta (cf. Iezechiel 33 :11). Il trimise deci pe Profet la regele Achab, pentru a-i anunta ca urgia avea in curând sa inceteze. Ilie se arata in fata regelui care ramase surprins sa il vada venind, liber, pe cel pe care il cautase peste tot cu slugile sale si il invita sa adune pe tot poporul lui Israel pe muntele Carmel ca martor al confruntarii sale cu cei 450 de profeti ai lui Baal si cei 400 de profeti ai padurilor sacre intretinuti de infama Izabel. Cind toata lumea fu adunata, Ilie zise falsilor profeti : " Pâna când veti schiopata in genunchi ? Daca Domnul este Dumnezeu, mergeti dupa el ! Daca este Baal, atunci duceti-va la el ! ". El ceru ca doi tauri sa fie pregatiti pentru sacrificiu si sa fie asezati pe rug, dar fara sa aprinda focul si ii lasa pe falsii profeti sa aduca primii sacrificiul. Acestia il invocara cu strigate pe Baal, taindu-si carnea, din zori pâna in seara, dar in zadar. Ilie râdea de ei, incurajându-i sa strige mai tare, de teama ca zeul lor sa nu fi adormit sau sa nu fie ocupat cu alte treburi. La venirea serii, Profetul inalta un Altar cu 12 pietre, reprezentând cele 12 semintii ale lui Israel, sapa un sant larg in jurul Altarului, pe care pusese taurul jupuit de piele, si porunci sa fie varsata, in trei rânduri, apa din belsug peste victima, astfel incât sa se umple santul. Apoi adresa spre cer un strigat puternic, invocându-l pe Dumnezeul lui Abraham, lui Isaac si al lui Iacov. Pe data coborî foc din cer, devorând jertfa, lemnul si apa. Tot poporul cazu atunci cu fata la pamânt strigând : " Cu adevarat Domnul este singurul Dumnezeu ". Din porunca lui Ilie, falsii profeti fura prinsi si omul lui Dumnezeu le taie beregata cu propriile sale mâini la râul Cison. El il anunta apoi pe Achab ca seceta avea in curând sa inceteze, apoi urca in vârful Carmelului si, plecându-se asupra pamântului, cu capul intre genunchi si mintea adunata in inima, incepu sa se roage. De sapte ori trimise pe slujitorul sau sa priveasca orizontul, in directia marii, iar a saptea oara un norisor isi facu aparitia, cerul se intuneca si ploaie cazu din belsug, raspândind pe pamânt binecuvântarea cereasca.



Când regina Isabel afla de masacrul profetilor sai, se enerva cumplit si se jura sa se razbune. Ilie, care nu se temuse de multimea falsilor profeti, fu parasit de harul lui Dumnezeu si cuprins de lasitate se ascunse in Bersabeea in pamântul lui Iuda. Epuizat de cât mersese in pustiu, se aseza la umbra unui copac si ii ceru lui Dumnezeu sa ii ia viata inapoi. Un Inger al Domnului i se arata atunci cu o pâine si un urcior de apa. Acest ajutor dumnezeiesc il facu sa isi reimprospateze fortele si putu sa mearga 40 de zile in pustiu, pâna la muntele lui Dumnezeu, Horeb (vârful muntelui Sinai, pe acelasi loc unde Dumnezeu i se aratase lui Moise, cf. Exod 33). Intra in adâncul stâncii in care se ascunsese in trecut Moise si Dumnezeu ii vorbi noaptea. Ilie raspunse : " Sânt plin de sârguinta pentru Domnul atot-puternic caci fiii lui Israel au parasit legamântul Tau, au doborât Altarele tale si Ti-au ucis Profetii, am ramas singur iar ei incearca sa imi ia viata ". Dumnezeu ii porunci sa iasa si sa stea pe munte pentru a-l vedea. Se facu atunci o furtuna puternica, muntii fura despicati iar stâncile sparte, dar Domnul nu era in furtuna ; iar dupa furtuna, un cutremur, dar Domnul nu era in cutremur ; un foc, dar Domnul nu era in foc. Dupa foc se auzi o adiere usoara. Cum o auzi, Ilie isi ascunse fata cu haina sa si se tinu sub pestera, caci Dumnezeu era in adierea usoara. Domnul ii spuse ca, departe de a fi singurul dintre drepti, alti sapte mii de Israeliti nu isi plecasera genunchii in fata lui Baal si ii porunci sa se intoarca pe acelasi drum pentru a unge pe Hazael ca rege al Siriei si pe Iehu ca rege al lui Israel, apoi pe Elisei ca urmas. Gasindu-l pe Elisei ocupat cu aratul pamântului cu 12 perechi de boi, Ilie isi arunca peste el haina lui facându-l discipolul sau (cf. 14 iunie)



Regele Achab continua insa cu faptele sale lipsite de piosenie si pusese stapânire pe vita-de-vie a lui Nabot din Yizreel , cerând - la sfatul lui Isabel - ca acesta sa fie omorât. Profetul Ilie, care nu se mai manifestase pentru o vreme, fu trimis de Domnul in Samaria si spuse regelui : " Chiar pe locul in care câinii au lins sângele lui Nabot câinii vor linge si sângele tau iar prostituatele se vor lafai in sângele tau ". El mai spuse ca nefericirea avea sa se abata peste toata casa lui Achab, câinii aveau sa sfâsie trupul lui Isabel pe zidul de fata de la Yizreel. La aceste cuvinte, regele fu cuprins de cainta : isi sfâsie hainele, se imbraca cu un sac si tinu post. Domnul aproba pocainta lui si anunta prin Profetul sau ca nu va da frâu liber mâniei Sale decât sub domnia fiului sau.



Achab muri la putina vreme iar fiul sau, Ohozias , om superstitios, lua prelua puterea. Cazând bolnav trimise soli in cautarea unui oracol pe lânga Baal Zebud la Egron (Akkaron). Profetul Ilie se prezenta in fata solilor, anuntând ca regele nu se va mai scula. Când transmisera acest mesaj, descriindu-l pe Profet, regele intelese ca era vorba de Ilie si trimise o armata de 50 de oameni pentru a-l aresta. Dar in doua rânduri, din porunca Profetului, un foc coborî din cer si ii mistui pe soldati. Al treilea ofiter il ruga sa il crute iar Ilie il asculta si se duse la rege, anuntându-i chiar el ca avea sa moara pentru ca ceruse ajutor de la falsii zei. Ohozias nmuri intr-adevar la câteva zile iar fratele sau Ioram deveni rege al lui Israel. In timpul celor 12 ani ai domniei sale el suprima cultul lui Baal, dar nu facu sa inceteze pacatul lui Ieroboam care daduse nastere schismei in rândul poporului lui Dumnezeu si incurajase idolatria. De aceea Dumnezeu abatu necazul asupra casei sale si indeplini profetia facuta de Ilie in timpul lui Achab : Iehu lua puterea in urma unei conspiratii impotriva lui Ioram si, intrând el in orasul Yizreel, Isabel fu omorâta aruncata din inaltul unei ferestre. Sângele sau se scurse pe zid iar câinii ii mâncara trupul mai inainte ca ea sa fi putut fi ingropata.



Dupa 15 ani de profetii, indeplinind misiunea pe care i-o incredintase Dumnezeu, Ilie se duse de la Galgalla Bethel, insotit de Elisei care nu voia sa isi paraseasca invatatorul. De acolo se dusera la Ierihon. Ajuns pe malul Iordanului, Ilie isi lua haina din piele de oaie, o infasura si lovi apele, care se despartira pentru a-i lasa sa treaca pe uscat. Când Elisei ii ceru sa primeasca indoita parte din harul sau profetic, Ilie ii raspunse : " Daca ma vei vedea pe când voi fi inaltat la cer, asa ti se va da ". Si pe când mergeau ei astfel prin pustiu taifasuind, un car de foc tras de cai scaparatori aparu intre ei. Ilie urca in car si fu "ca" luat in cer (Parintii au subliniat ca acest " ca ", adaugat in versiunea Septanta arata ca Ilie nu a fost dus cu trupul la Cer, fapt imposibil inainte de invierea si inaltarea lui Hristos, dar ca a scapat mortii, precum Enoh si a fost retinut de Dumnezeu intr-un loc necunoscut, pâna in ultima zi), intr-un rotocol, in timp ce Elisei striga : " Parinte, Parinte, carul lui Israel si caii sai ! ". El lua haina Profetului care cazuse peste el si lovind apele de doua ori putu sa traverseze Iordanul, salutat de Fiii Profetului care strigau : " Duhul lui Ilie s-a lasat asupra lui Elisei ! ".



Astfel inaltat in inaltimi cu trupul, Profetul Ilie prefigura Inaltarea Domnului Nostru Iisus Hristos iar prin trimiterea hainei sale peste discipolul sau, el vestea coborârea Sfântului Duh in ziua Rusaliilor (cf. Sfântul Roman Melodul, Condacul Profetului Ilie, 33).



Reprezentant de vaza al ordinului profetic ajuns prin râvna sa pe culmea cea mai de sus a virtutii, Ilie fu judecat demn de a vedea fata in fata slava Dumnezeului intrupat, alaturi de Moise si de cei trei Apostoli in ziua Schimbarii la fata (cf. Matei 17), care anunta a doua venire a Domnului Nostru Iisus Hristos. Coborând de pe muntele Taborului, discipolii il intrebara pe Domnul daca Ilie trebuia sa vina inainte de invierea mortilor pentru a pune toate lucrurile inapoi cum au fost, dupa cum invata Profetii (Malahia 3 :23). Hristos le raspunse : " Ilie a venit deja si ei nu l-au cunoscut ci l-au tratat dupa cum au vrut ei ", facând aluzie la Sfântul Ioan Botezatorul care venise sa pregateasca propria Lui venire, cu duhul si cu puterea lui Ilie (Luc 1 :17). Asa cum Ioan fu Inaintemergetaroul primei veniri in trup a Fiului lui Dumnezeu, astfel Ilie va fi, se crede, premergatorul celei de a doua veniri, la sfârsitul veacurilor. Traditia ecleziasta a vazut adesea in cei doi martori, care vor muri in ultima lupta împotriva lui Antihrist (Apocalipsa 11), pe Enoh si Ilie, care au fost paziti de moarte in acest scop.
 
Doamne Ajută!!!

sâmbătă, 17 iulie 2010

CCCEC centrul pentru combaterea crimelor economice si corupţiei al Republicii Moldova

Fiind weekend aş fi vrut să ne destindem şi să ne eliberăm de stres.
Fratele meu de departe mi-a trimis un link ... nu ştiu dacă să râd sau să plâng.
Unii din dorinţa de a face bine pot face rău.
Se spune că drumul spre iad este pavat cu intenţii bune.
Dar să transformi ceva serios, su ceva ce pare serios, într-o parodie, este absolutul în prostie, simţi că îţi tremură neuroniii.
Totuşi să râdem şi să ne crucim şi să ne rugăm să nu apară şi la noi imnul odă DNA...
Ar trebui să li se ofere un trofeu atât poetului cât şi centrului câteva zile la o Mânăstire să se limpezească...
http://www.cccec.md/
http://www.cccec.md/Oda_Centrului

Nu pot să copiez versurile consider că nu fac bine blogului dar puteţi să le citiţi şi asculta la adresa lor de mai sus.
Sfântul Voievod Dreptcredincios Ştefan Cel Mare şi Sfânt, cred că surâde amar şi întristat la urmaşii lui.
Doamne fereşte şi ne păzeşte de aşa ceva şi de un râs satanic!!!

miercuri, 14 iulie 2010

Mădălina sau Magdalena, suferinţa... decizia greşită

Suferinţa intensă te poate face să cazi in ispita sinuciderii. diavolul aşteaptă şi facilitează.
Nevasta mea, spunea dimineaţă că eşti egoist când faci aşa ceva, deci concluzionez eu, nu îţi iubeşti semenii, aproapele.
Eu zic că, cuvintele si faptele noastre au influenţă majoră asupra tuturor oamenilor din jur dar mai ales asupra celor slabi şi emotivi.
Cunosc persoane care au încercat, dar nu au dus la capăt aceste fapte.
Dumnezeu i-a ajutat în ultimul moment!!!
Eu zic să nu-i judecăm!!!
Vina tot timpul este împărţită, păcatul este probabil şi al oamenilor din jurul persoanei respective, oameni care au lăsat-o să alunece în ispita evadării uşoare…
Să nu mai spun că poţi să împingi chiar tu la această faptă prin cuvânt sau comportament şi atunci e vai de tine!!!

Într-un film se spunea: Din viață scapă cine poate…totul este să scapi și ca suflet nu numai ca trup…

Prin rugăciunile noastre Dumnezeu poate ierta. Nu sunt păcate atât de mari încât Dumnezeu să nu le poată ierta la un moment dat. Iisus Hristos i-a scos din iad pe Adam și Eva sfințindui. Decizia este a Lui! Judecata este tot a Lui! Noi avem rugăciunea!

Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieşte-ne pe noi. Amin. Treime Sfântă slavă Ţie! Măicuță Sfântă Fecioară Marie, Sfinților și Îngerilor mulțumiri pentru rugăciunile şi ajutorul vostru la vindecarea noastră de boala rău, boala egoisn şi boala viclenie!!!

luni, 12 iulie 2010

Maica Domnului “Prodromita” – Schitul Prodromu - sărbătorită astăzi!


Maica Domnului “Prodromita” – Schitul Prodromu


Astăzi se sărbătoreşte Icoana Sfântă a Maicii Domnului Prodromita care s-a pictat în chip minunat precum puteţi citi mai jos.
Înaintea acestei sfinte icoane numită PRODROMIŢA ce se tâlcuieşte ÎNAINTEMERGĂTOAREA, s-au săvârşit multe minuni atât la noi în ţară, în scurtul popas până la plecarea ei spre Muntele Athos, cât şi acolo de-a lungul anilor.

O reprezentare a ei se află la Bucureşti la Schitul Darvari, o putem vedea, împodobii cu florile noastre şi ne putem închina ei. Acolo putem aduce mulţumirile noastre pentru toate rugăciunile pe care Măicuţa le face pentru noi toţi oamenii de pe Pământ, Domnului nostru Iisus Hristos şi Sfintei Treimi. Icoana a fost pictată în Sfântul Munte în anul 1922, şi aşezată spre cinstire şi mângâierea monahilor şi a creştinilor evlavioşi ce o iubesc pe Maica Domnului.




Sărbătoarea specială în închinată acestei icoane făcătoare de minuni se face în fiecare an în ziua de 12 ale lunii iulie.

“ Muntele Athos nepărăsind, in România ca într-un pământ al făgăduinţei ai venit preacurat chip al Fecioarei…
Poporul crestin se bucură şi cu lacrimi duhovniceşti sărutându-te îţi strigă cu credinţă: nu ne lăsa pe noi robii Tăi în viforul ispitelor!”
(Slava la icoana Maicii Domnului Prodromiţa)


Icoana Maicii Domnului Prodromita se afla in Schitul Prodromu, in Sfantul Munte Athos. Intre icoanele nefacute de maini omenesti se numara si aceasta icoana a Maicii Domnului ce se cheama “Prodromita”, zugravita in chip minunat in anul 1863, in Tara Romaneasca. In acel an, Parintii Nifon si Nectarie, ctitorii Schitului Prodromu, din Sfantul Munte Athos, mergand in tara pentru trebuintele schitului, aveau in inima lor o mare dorinta pentru o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, care sa fie asezata in biserica cea noua, dupa cum mai toate manastirile Sfantului Munte au cate o icoana facatoare de minuni.
Deci aflandu-se Parintii Nifon si Nectarie in Iasi, au inceput a cerceta acolo pentru a afla un zugrav mai iscusit si cu viata placuta lui Dumnezeu, care sa le zugraveasca o icoana a Nascatoarei de Dumnezeu. Si au gasit un zugrav batran, Iordache Nicolau, cu care s-au invoit sa le faca aceasta icoana, dupa modelul primit de la parinti. Insa s-au tocmit ca sa lucreze numai cu post, adica: de dimineata pana cand va flamanzi sa nu ia nimic in gura, iar dupa-masa sa nu mai picteze, ci alt lucru sa faca pana a doua zi, urmand aceasta randuiala pana la terminarea ei. Batranul zugrav primi invoiala cu toata evlavia si multumirea.
Iata ce scria el, in 29 mai 1863, despre zugravirea icoanei cea cu dumnezeiasca minune savarsita, intr-o scrisoare pastrata in arhiva Schitului Prodromu: “Eu, Iordache Nicolau, zugrav din orasul Iasi, am zugravit aceasta Sfanta Icoana a Maicii lui Dumnezeu, cu insasi mana mea, si in vremea lucrului a urmat o minune preaslavita, in modul urmator: Dupa ce am terminat vesmintele, dupa mestesugul zugravirii mele, m-am apucat sa lucrez fata Maicii Domnului si a Domnului nostru Iisus Hristos; iar dupa ce am dat gata mana intaia si a doua, apucandu-ma de noapte ca sa termin de zugravit, privind eu la chipuri am vazut ca totul a iesit dimpotriva, pentru care foarte m-am mahnit, socotind ca mi-am uitat mestesugul. Si asa, facandu-se seara, m-am culcat mahnit, nemancand nimic in ziua aceea, dar socotind ca a doua zi sculandu-ma, sa ma apuc mai cu dinadinsul de lucru. Dupa ce m-am sculat a doua zi, mai intai am facut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugandu-ma sa-mi lumineze mintea, ca sa pot ispravi Sfanta Icoana; si cand m-am dus sa ma apuc de lucru, o! preaslavite minunile Maicii lui Dumnezeu! S-au aflat chipurile terminate desavarsit, precum se vede. Eu vazand aceasta minune, n-am mai indraznit a-mi pune condeiul pe ea, fara numai am dat lustrul cuviincios, desi greseala am facut aceasta, ca sa mai dau lustru la o asemenea icoana. Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane.”
Rugaciunea pe care preotii o rostesc inaintea acestei icoane este urmatoarea: “Prea Sfanta Stapana, de Dumnezeu Nascatoare, pururea Fecioara Maria, protectoarea si aparatoarea noastra, cerem a Ta nebiruita aparare. Imparateasa Cerului si a pamantului, ceea ce ai cu dreptate numele de “Prodromita”, adica inainte-mergatoare, intareste-ne intru lucrarea faptelor bune si ne du de mana intru Imparatia cea cereasca. Povatuieste-ne pe noi, toti drept credinciosii crestini, spre a vedea si vesnic a ne indulci de marirea Fiului Tau si Dumnezeul nostru, ca Binecuvantata si Prea Proslavita esti, in vecii vecilor. Amin.”
Dimensiunile icoanei sunt de 1 metru pe 0.7 metri. O caracteristica a acesteia este faptul ca icoana, cercetata la microscop, nu prezinta urme de pensula, acest lucru intarind credinta cum ca Sfintele Fete au fost pictate miraculos de mana nepamanteasca. Praznuirea acestei icoane are loc in fiecare an, pe data de 12 iulie, cu priveghere de intreaga noapte.

Slavă, mulţumire şi închinăciune Maicii Domnului Una Fecioară Născătoare de Dumnezeu Maria!!!

joi, 8 iulie 2010

Sfinţii Mucenici Epictet şi Astion cei mai vechi martiri de pe meleagurile noastre româneşti.

SFINŢII MUCENICI MARTIRI EPICTET ŞI ASTION

Printre Sfinţii minunaţi ai Dobrogei se bucură de multă preţuire în sufletele noastre Sfinţii Mucenici Epictet şi Astion, cei mai vechi martiri creştini de pe meleaguri româneşti.
Mergeţi şi vă închinaţi lor, duceţi o floare la racla cu moaştele lor, aprindeţi o lumânare, nu vă uitaţi martirii vechi şi noi !!!
Arc peste timp, persecuţiile vechi şi noi, martiri vechi şi noi, anul 290 sau 1989.
Creştini martiri vor fi tot timpul pâna la sfârşitul vremilor.

http://www.bisericaeroilor.ro/

Racla cu părticele din sfintele lor trupuri se află la Biserica care înseamnă foarte mult pentru noi românii Biserica Eroilor Martiri ai Revoluţiei. Au murit pentru libertate şi credinţă. N-au murit degeaba. Moartea lor ne-a lăsat o bună moştenire şi ne-a dat acest dar nepreţuit, favoarea de a ne putea închina cu evlavie şi mulţumire acestor Sfinţi Mucenici Martiri Epictet şi Astion şi altora ca ei şi împreună cu ei. Tot astăzi este sărbătorit un alt mare martir și cu el sărbătoriți și cei pe care i-a tras la dreapta credință prin minunile martiriului lui din timpul lui dioclețian, Sfântul Mare Mucenic Procopie.

Un preot şi ucenicul său, fiul unui senator roman în vremea persecuţiilor lui diocleţian, pentru că nu se închinau la idoli au fost prigoniţi, torturaţi, înfometaţi şi însetaţi vreme de 30 de zile şi tot nu au renunţat la dreapta credinţă. După tăierea capetelor lor sfinte, acestea au rămas albe ca zăpada iar cine se atingea de ele se vindeca în mod minunat.
Copii şi tineri din decembrie nici ei nu s-au lăsat mai prejos şi au fost executaţi.

Mulţumim ţie Doamne pentru puterea creştinilor, puterea credinţei, puterea de a merge înainte!!!
Slavă Sfintei Treimi, Măicuţei Sfinte Pururea Fecioara Maria, Sfinţilor Epictet şi Astion, Sfântului Mare Mucenic Procopie, Sfintei Muceniţe Teodosia mama Sfântului Procopie, Sfintelor douăsprezece femei singlitice, Sfinţilor doi tribuni Antioh şi Nicostrat, Sfântului Mucenic Avda, Sfântului Teofil, Sfântului noului Mucenic Anastasie cel din Ioanina,
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

vineri, 2 iulie 2010

Dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt

Astăzi este ziua Sfântului care ne-a bucurat copilăria şi ne-a ocrotit-o, ziua rugătorului nostru pentru ajutor întru clădirea de biserici, ziua ocrotitorului Moldovei, ziua apărătorului creştinătăţii, ziua ostaşului neclintit al lui Dumnezeu, ziua ocrotitorului Basarabiei furată de la sora sa Moldova, ziua părintelui nostru iubit Sfântul Dreptcredincios Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt!!!
Îţi mulţumim Sfinte pentru rugăciunile tale!!!

Apărător neînfricat al credinţei şi patriei străbune, mare ctitor de lăcaşuri sfinte, Ştefane Voievod, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne izbăvească din nevoi şi din necazuri!!!

La mulţi ani celor care îţi poartă Sfântul nume!!!

Odraslit din pamântul Moldovei, maritul Voievod Stefan cel Mare a fost numit si cinstit din totdeauna de catre poporul dreptcredincios: bun, mare si sfânt. Bun pentru faptele sale de milostenie, mare pentru iscusinta cu care a condus tara cu dreptate, Dumnezeu pedepsind prin el pe cei lacomi si tradatori, sfânt pentru lucrarea lui întru apararea întregii crestinatati si zidirea unui mare numar de biserici si manastiri.

Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si SfantDreptcredinciosul Voievod s-a nascut la Borzesti, din parintii binecredinciosi crestini voievodul Bogdan al II-lea si doamna sa Maria-Malina Oltea, aratându-se din frageda copilarie cu deosebita dragoste fata de tara si credinta stramoseasca. Curând, dupa uciderea tatalui sau, este chemat la tronul Moldovei la 12 aprilie 1457. Încercat, pe parcursul lungii sale domnii, de numeroase suferinte, nu si-a pierdut niciodata nadejdea în Bunul Dumnezeu ci, cu evlavie si-a purtat jugul vietii sale.
Stefan cel Mare si cel Sfânt a luptat pentru apararea întregii crestinatati "pâna la moarte" cu capul sau adica, "cu pretul vietii sale", cum arata în scrisoarea adresata principilor întregii crestinatati, chemându-i la lupta sfânta de aparare a credintei crestine.
Stefan, Dreptcredinciosul Voievod, a pus biruintele sale nu pe seama iscusintei mintii sale ci, cu smerenie pe seama voii si puterii lui Dumnezeu, care i-a stat mereu în ajutor. Maritul Voievod a fost nu numai aparator, ci si marturisitor al credintei prin numarul mare de mânastiri si biserici zidite, atât în Moldova cât si în Muntenia, Transilvania si Muntele Athos. Prin frumusetea si maretia acestor sfinte lacasuri, împodobirea lor cu pictura, înzestrarea lor cu cele necesare sfintelor slujbe, toate lucrate cu o maiestrie artistica neîntrecute pâna astazi, binecredinciosul Stefan cel Mare si Sfânt aduce înaintea lui Dumnezeu "slava poporului sau", adica a neamului nostru românesc.
Ca om al rugaciunii, evlaviosul Voievod a cerut sfintitilor parinti sa se roage pentru poporul dreptcredincios al Moldovei, pentru ostenii sai, pentru cei vii si pentru morti. El însusi se ruga cu post si facând nenumarate fapte de milostenie în vremuri de primejdie mai ales, asa cum este înfatisat pe icoanele pictate în ctitoria sa de la Putna. Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul i-a fost parinte si povatuitor duhovnicesc si întelept sfatuitor în ceasurile sale de rugaciune si veghe. Deopotriva a fost om al întelepciunii si dreptatii, precum si al iubirii si iertarii: "Te-am iertat si toata mânia si ura am alungat-o cu totul din inima noastra", scria Voievodul, adresându-se boierului sau Mihu, unul din cei care participasera la uciderea parintelui sau. Gândul mortii pururea l-a avut în minte caci pentru el moartea era, potrivit învataturii crestine, o stramutare "de la cele vremelnice" catre "locasurile de veci", asa cum el însusi a pus sa se scrie pe piatra sa de mormânt, pregatita cu 12 ani înainte de mutarea la Domnul.
Paginile sfinte de cronica româneasca amintesc peste veacuri despre evlavia, cinstirea si credinta poporului român fata de Dreptcredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfânt: "iar pe Stefan Voda l-au îngropat tara cu multa jale si plângere la mânastire la Putna care era de dânsul zidita. Atâta jale era de plângeau toti, ca dupa un parinte al lor", zicând mai departe cronicarul: "Ce dupa moartea lui pâna astazi îi zic Sfântul Stefan Voda..., pentru lucrurile lui cele vitejesti, care nimeni din domni, nici mai înainte, nici dupa aceea l-au ajuns".
De la mutarea sa la Parintele Ceresc pâna astazi, mormântul sau de la Manastirea Putna este strajuit de o candela pururea aprinsa, unde fiii neamului românesc neîncetat îsi pleaca genunchiul cu evlavie si rugaciune catre Milostivul Dumnezeu. Maritul si drept-credinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfânt ramâne peste veacuri o pilda de adevarat conducator de tara, stapânit permanent de credinta în Puternicul Dumnezeu, iubirea de Biserica stramoseasca si tara, spre slava lui Dumnezeu, unul în fiinta si închinat în Treime, Tatal, Fiul si Sfântul Duh. Amin.