SFINŢII MUCENICI MARTIRI EPICTET ŞI ASTION
Mergeţi şi vă închinaţi lor, duceţi o floare la racla cu moaştele lor, aprindeţi o lumânare, nu vă uitaţi martirii vechi şi noi !!!
Arc peste timp, persecuţiile vechi şi noi, martiri vechi şi noi, anul 290 sau 1989.
Creştini martiri vor fi tot timpul pâna la sfârşitul vremilor.
http://www.bisericaeroilor.ro/
Racla cu părticele din sfintele lor trupuri se află la Biserica care înseamnă foarte mult pentru noi românii Biserica Eroilor Martiri ai Revoluţiei. Au murit pentru libertate şi credinţă. N-au murit degeaba. Moartea lor ne-a lăsat o bună moştenire şi ne-a dat acest dar nepreţuit, favoarea de a ne putea închina cu evlavie şi mulţumire acestor Sfinţi Mucenici Martiri Epictet şi Astion şi altora ca ei şi împreună cu ei. Tot astăzi este sărbătorit un alt mare martir și cu el sărbătoriți și cei pe care i-a tras la dreapta credință prin minunile martiriului lui din timpul lui dioclețian, Sfântul Mare Mucenic Procopie.
Un preot şi ucenicul său, fiul unui senator roman în vremea persecuţiilor lui diocleţian, pentru că nu se închinau la idoli au fost prigoniţi, torturaţi, înfometaţi şi însetaţi vreme de 30 de zile şi tot nu au renunţat la dreapta credinţă. După tăierea capetelor lor sfinte, acestea au rămas albe ca zăpada iar cine se atingea de ele se vindeca în mod minunat.
Copii şi tineri din decembrie nici ei nu s-au lăsat mai prejos şi au fost executaţi.
Mulţumim ţie Doamne pentru puterea creştinilor, puterea credinţei, puterea de a merge înainte!!!
Slavă Sfintei Treimi, Măicuţei Sfinte Pururea Fecioara Maria, Sfinţilor Epictet şi Astion, Sfântului Mare Mucenic Procopie, Sfintei Muceniţe Teodosia mama Sfântului Procopie, Sfintelor douăsprezece femei singlitice, Sfinţilor doi tribuni Antioh şi Nicostrat, Sfântului Mucenic Avda, Sfântului Teofil, Sfântului noului Mucenic Anastasie cel din Ioanina,
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
Postări
In vremea romanilor, teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra (Dobrogea de azi), era organizat ca o provincie, numita si Scythia Minor. In apropiere de bratul Sf. Gheorghe al Dunarii si de actualul sat Dunavatu de Jos (judetul Tulcea) se afla ruinele unei fortarete romano-bizantine care se numea Halmyris. Aici au patimit, intre anii 298 - 303, sau poate si mai devreme, in timpul domniei imparatului Diocletian, preotul Epictet si tanarul Astion.
RăspundețiȘtergerePreotul Epictet era originar de undeva din Asia Mica, fiind crescut de mic copil in invataturile Domnului. Prin puterea rugaciunii sale, Dumnezeu il invrednicise de darul facerii de minuni: vindecarea fiicei paralitice a unui dregator, vindecarea unui om stapanit de duhuri necurate si a unei femei oarbe.
Actul martiric istoriseste intalnirea dintre pr. Epictet si tanarul Astion, pe care il indeamna cu blandete sa vina la Dumnezeu si la Biserica. Dupa ce primeste Taina Sfantului Botez, Astion il roaga pe pr. Epictet sa plece impreuna, in ascuns, pentru ca tatal lui, "om foarte bogat si mai marele cetatii", sa nu-i pateze, prin lacrimile sale, constiinta lui de nou ucenic al lui Hristos. Cei doi au ajuns astfel, cu o corabie, in cetatea Halmyris. Aici, tamaduirile savarsite de Sf. Epictet au continuat si insusi Astion a vindecat, prin rugaciune, pe un om chinuit de duhuri necurate si pe un om cazut de la mare inaltime.
La vreo 17 ani de la venirea lor in Halmyris, poposind in cetate comandantul militar al provinciei Scythya Minor, Latronianus, acesta este instiintat de lucrarea in slujba lui Hristos a celor doi. El a hotarat aruncarea lor in temnita, dar Sfintii Epictet si Astion au raspuns interogatoriului intr-un singur glas, spunand: "Suntem crestini, acesta ne e numele, nu suntem altceva decat slujitori ai adevaratului Dumnezeu". La judecata, fetele le straluceau ca soarele. Au fost biciuiti, sfasiati cu carlige de fier si arsi cu faclii aprinse. Declarandu-si in continuare credinta in Hristos au fost supusi la chinuri si mai mari, fiind aruncati intr-un cazan in care s-a turnat smoala si grasime in clocot, tinuti apoi 30 de zile in inchisoare, fara mancare si fara apa. Cu toate astea, nu li s-a intamplat nimic rau, ci dimpotriva, ei cantau psalmi si se rugau. Latronianus a poruncit atunci sa li se zdrobeasca fetele cu pietre, sa fie batuti cu vergi de frasin, apoi sa fie scosi dun cetate si sa li se taie capetele cu sabia.
Ajunsi la locul osandei, mucenicii au rostit o lunga rugaciune, la care multimea aflata de fata a raspuns cu "Amin". Calaii au taiat intai capul lui Astion, apoi Epictet s-a asezat peste trupul lui si indata i s-a taiat si lui capul. Era intr-o zi de 8 iulie, Epictet avand atunci 60 de ani, iar Astion 35.
Indata trupurile lor s-au facut la vedere albe ca zapada, iar cei ce se atingeau de ele cu credinta si dragoste de Dumnezeu, se tamaduiau de neputinte. Au fost stropite cu mirodenii scumpe si cu smirna si ingropate intr-un loc de cinste.
Actul martiric mai istoriseste ca, pe cand erau chinuiti cei doi marturisitori, prin Halmyris a trecut un strain care l-a recunoscut pe Astion si a mers apoi in cetatea unde traiau parintii sai, Alexandru si Marcelina. Le-a povestit toate cele ce a vazut si despre credinta cea noua pe care o marturisea cu tarie fiul lor. Indata mama sa a zis ca vrea sa devina si ea crestina.
Parintii Sf. Astion s-au urcat pe o corabie, pornind spre Halmyris, unde au ajuns insa dupa inmormantarea sfintilor mucenici. La 40 de zile de la venirea in Halmyris, Alexandru si Marcelina au fost botezati de un episcop cu numele Evangelicus, probabil in orasul Tomis. Curand, noii crestini s-au intors in tara lor, impartindu-si toata averea saracilor.
Pentru noi, romanii, actul martiric al Sf. Mc. Epictet si Astion are o mare insemnatate, caci este cea mai veche lucrare scrisa pe teritoriul tarii noastre, in limba latina vorbita de stramosii nostri daco-romani.