blogul unui om

Dumnezeu să ne ajute şi să ne arate paşii mărunţi!!!


duminică, 17 februarie 2013

Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron



Acest Sfânt Mucenic a trăit pe vremea împăraţilor Maximian şi Maximin şi era de fel din mitropolia Amasiei, din satul ce se cheamă Himialon. Fiind încorporat de curând în oastea tironilor şi făcând parte din ceata prepozitului Vringa, a fost chemat de acesta la cercetare şi a mărturisit că Hristos este Dumnezeu, batjocorind idolii elinilor ca pe nişte statui neînsufleţite şi lucruri făcute de mâinile omeneşti. Dându-i-se vreme să se gândească mai bine, el nu a cheltuit aceea vreme în nelucrare, ci a săvârşit o faptă cât se poate de mare. A ars cu foc statuia aceleia pe care elinii o socoteau mama idolilor. Drept aceea, fiind prins şi mărturisind că el singur a fost cel care a dat foc statuii, a fost chinuit în felurite chipuri; şi fiind băgat într-un cuptor aprins şi-a primit sfârşitul acolo. Şi se face pomenirea lui în sfânta sa mănăstire ce este în Torachia, în sâmbăta dintâi a Postului Mare, când a săvârşit el o minune deosebită şi a izbăvit poporul ortodox de mâncarea din animalele junghiate idolilor.

Minunea colivei, săvârşită de Sf. Teodor Tiron

La 50 de ani după moartea Sfântului Teodor, împăratul Iulian Apostatul (361-363), dorind să-i batjocorească pe creştini, a dat ordin guvernatorului oraşului Constantinopol să stropească toate proviziile din pieţele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare. Sf. Teodor, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie, i-a poruncit acestuia să-i anunţe pe creştini să nu cumpere nimeni nimic din piaţă, ci mai degrabă să mănânce grâu fiert cu miere (coliva).

În amintirea acestei întâmplări minunate, biserica ortodoxă sărbătoreşte anual pe Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron, în prima sâmbătă a Postului Mare. Vinerea seara, la Sfânta Liturghie a Darurilor Înainte Sfinţite, după rugăciunea din amvon, se cântă Canonul Sf. Mare Mucenic Teodor, compus de Sf. Ioan al Damascului.

După aceasta, se sfinţeşte coliva şi se împarte credincioşilor. Această sărbătoare a Sf. Mare Mucenic Teodor în prima sâmbătă a Postului Mare, a fost rânduită pe vremea Patriarhul Nectarie al Constantinopolului (381-397).


La mulţi ani Teodor şi Teodora! Să trăieşti micul meu finuţ Teodor Cristian! Doamne Ajută! Binecuvântat Fi Tu Sfinte Mucenic Teodor Tiron între Ostaşii Domnului din Împărăţia Cerurilor la Dreapta Tatălui, Apărători ai Fecioarei Maria, ai Bisericii Orotodoxe şi mijlocitor, rugător, mântuitor iubitor şi miluitor al nostru al păcătoşilor de pretutindeni! Fraţilor vă iubesc pe toţi dar mai ales pe duşmanii mei. Doamne Ajută!


De ce să nu facem Catedrala Mântuirii Neamului? O datorăm Bisericilor pe care le-am dărâmat în Bucureşti şi în România, preoţilor ucişi, oamenilor schingiuiţi şi terorizaţi pentru Dreapta Credinţă, Eroilor Neamului Românesc! Aşa că toţi trebuie să plătim şi toţi suntem datori în faţa Lui Dumnezeu pentru păcatele noastre ca popor, toţi românii suntem vinovaţi de trecut, de prezent şi de viitor. Sfinţeşte Doamne Dumnezeule Sfântă Treime Casa Ta!!! Maica Domnului Fecioara Maria cu Sfinţii şi Îngerii să mijlocească prin rugă şi ajutor! Biserică Sfântă! Doamne Ajută!


Dimensiunea pe care o dăm părinţilor bisericii pe care îi judecăm pentru faptele lor, este dată de noi, este dimensiunea pe care o vedem noi şi cu care noi măsurăm. Dacă am închide ochii şi nu am mai vedea pe cei ce se fălesc şi se mândresc, atunci ei ar fi neputincioşi şi ar renunţa la fală, la mândrie, la opulenţă, la avere! Păcatele celui din faţa ta sunt şi ale tale!
Iartă Doamne şi uită păcatele noastre şi Pomeneşte-ne În Împărăţia Cerului Atunci Când Vei Veni Şi Ne Vei Judeca Tu!

Doamne Ajută.

joi, 14 februarie 2013

Mulţumim Frate Mihai Eminescu (Rugăciunea Unui Dac)

Rugăciunea unui dac
de Mihai Eminescu

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viață dătător,
Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate și totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?

El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii
Și din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dă suflet și lumii fericire,
El este-al omenimei isvor de mântuire
Sus inimile voastre! Cântare aduceți-i,
El este moartea morții și învierea vieții!

Și el îmi dete ochii să văd lumina zilei,
Și inima-mi împlut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am a lui mers
Și-n glas purtat de cântec simții duiosu-i viers,
Și tot pe lâng-acestea cerșesc înc-un adaos
Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos!

Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă,
Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă,
S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă,
Puteri să puie-n brațul ce-ar sta să mă ucidă,
Ș-acela dintre oameni devină cel întâi
Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi.

Gonit de toată lumea prin anii mei să trec,
Pân' ce-oi simți că ochiu-mi de lacrime e sec,
Că-n orice om din lume un dușman mi se naște,
C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște,
Că chinul și durerea simțirea-mi a-mpietrit-o,
Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o -
Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor...
Poate-oi uita durerea-mi și voi putea sa mor.

Străin și făr' de lege de voi muri - atunce
Nevrednicu-mi cadavru în uliță l-arunce,
Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,
Ce-o să amuțe cânii, ca inima-mi s-o rumpă,
Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față,
Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe veci viață!

Astfel numai, Părinte, eu pot să-ți mulțumesc
Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc.
Să cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec,
Spre ură și blestemuri aș vrea să te înduplec,
Să simt că de suflarea-ți suflarea mea se curmă
Și-n stingerea eternă dispar fără de urmă!


Rugăciunea unui dac? ... mă întreb aşa cum domnul Mihai Eminescu se întreabă în prima strofă "Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?"

La o primă vedere această poezie este un strigăt de revoltă şi neputinţă, dar cu cât te apleci mai mult asupra versului te luminezi de profunzimea, care ţi se deschide în faţa sufletului, de sfinţenia care te cuprinde. Esenţele unui creştinism ortodox, unei culturi patericale deosebite, te cuprind până la lacrimi. Simplitatea este suprapusă pe complexitate, pe contraste şi pe cursivitate în acelaşi timp.
Putem spune că Mihai Eminescu a atins un grad înalt de sfinţenie? Numai Dumnezeu o ştie! Dar aşa cum datorăm recunoştinţă unor mari rugători necanonizaţi la care le-am dedicat acatiste, eu cred că şi lui Mihai Eminescu îi datorăm un acatist chiar dacă noi suntem prea mici şi neştiutori pentru a-l canoniza, iar Puterea nu este la noi ci la Cel De Sus.
Mulţumim Domnului Dumnezeu Sfintei Treimi pentru că a existat un Om Mihai Eminescu, Maicii Sale Pururea şi Preacurata Fecioară Maria că l-a îndrumat, Sfinţilor şi Îngerilor că l-au păzit pentru a putea să ne scrie cu Har de la Duhul Sfânt aceste opere pe care nu vreau să le numesc nici frumoase, nici culte, nici savante ... ci doar simple, operele unui DAC.
Doamne Ajută şi închei cu o mică rugăciune care poate fi transcrisă în orice carte de rugăciune ortodoxă şi nu numai în limba română, ci chiar în orice limbă din orice colţ al Pământului.
Aceste rugăciuni pot fi trepte către Iubirea, Mântuirea şi Miluirea Lui Dumnezeu şi pot fi Puntea noastră peste păcate spre Calea Adevărul Viaţa Cuvântul Iisus Hristos.
Cuvintele sunt Vii şi au greutate pentru suflete pentru partea nevăzută a omului aşa cum pietrele sau stâncile sunt palpabile pentru trup, iar Cuvintele domnului Mihai Eminescu sunt grele ca plinătate nu ca dimensiune nematerială, pline de viaţă şi de aceea întunericul nu le va cuprinde, câtă vreme omul stă în Lumina Lui Dumnezeu, el este cu Dumnezeu, el este un geniu, adică este fiu deplin, natural, iubit al Lui Dumnezeu

Mulţumim.


Rugăciune
de Mihai Eminescu


Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie:
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maică Prea Curată,
Și Pururea Fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste Îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, Maică Prea Curată
Și Pururea Fecioară,
Marie!


Mulţumim Frate Mihai Eminescu.
Doamne Ajută


duminică, 10 februarie 2013

Prăznuirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Ognevidnaia din Areovind

Măicuţă Sfântă Miluieşte-ne pe noi!!!
(imagine preluată cu mulţumiri de la http://sfintisiicoane.wordpress.com)

Pre cei ce cu dragoste Icoana Ta o cinstesc, de Dumnezeu Născătoare şi Pururea Preacurată Fecioară Maria, cerând cu evlavie, pocăinţă, dragoste şi credinţă, Dumnezeiescul Ei Har, Mântuieşte-i Stăpână, scapă-i din necazuri pe cei ce aleargă la Tine, turma Ta păzeşte-o de toată nevoia, care pururea cere ajutorul Tău!

"Preacurată Maică, Pururea Fecioară,
Sufletul din mine nu-l lăsa să moară,
Ci revarsă, Sfântă, peste el, de Sus,
Mila Ta Cea Mare, Mila Lui Iisus!...

Îngeri împrejuru-mi fă să se adune,
Să-mi arate Calea către cele bune,
Să-mi îndrepte paşii pe cărarea milei,
La-nceputul nopţii, la-nceputul zilei!...

Să gonească toate duhurile rele,
Ce pândesc în drumul vieţuirii mele,
Bietului meu suflet să-i dea viaţă nouă,
Să răsfrângă Cerul ca un bob de rouă!...


Frânt de umilinţe, cu adânci suspine,
Sufletul la Tine vine să se-nchine:
Mila Ta din Ceruri peste el coboară,
Maică Preacurată, Pururea Fecioară!"

versuri pline de har scrise de Vasile Militaru, Dumnezeu să-l odihnească cu Drepţii la Dreapta Lui!
Doamne Ajută.

Sfântul Mare Mucenic Haralambie

Demn urmaş al Sfântului Ioan Botezătorul şi fiind printre acei Mucenici şi Muceniţe ce au primit la finalul chinurilor pornite de prigonitorul cel rău, moarte şi Cunună de Lumină prin tăierea cinstitului lor cap, aşa cum au primit şi Sfinţii Martiri Brâncoveni sau Sfânta Muceniţă Iuliana Romana, Sfântul Mucenic Haralambie ne apără cu rugăciunile lui ca un mare mijlocitor pentru noi, la tronul Bunului Împărat dimpreună cu toţi Sfinţii şi Îngerii în preajma Stăpânei noastre Pururea Preacurata Fecioară Maria.
Sfinţii!
Sfinţii Lui Dumnezeu s-au lepădat de sine, de povara pământească, de traiul uşor, dorul de trai întru Iisus Hristos i-a întărit să aleagă Calea cea strâmtă spre Împărăţia Cerurilor, jertfa totală, renunţarea la viaţa pământească.
Să învăţăm să ne cunoaştem şi cinstim Sfinţii, să nu ne lepădăm şi ruşinăm de Dreapta Credinţă, de Biserică, de toată fapta cea bună, chiar dacă acum hoardele vrăjmaşului par mai tari şi mai mari ca oricând, vremurile sunt tulburi, ispita şi sminteala este în tot locul şi la tot ceasul.
Doamne Apără-ne!
Doamne Iubeşte-ne!
Doamne Mântuieşte-ne!
Doamne Iartă-ne!
Doamne Întăreşte-ne!
Doamne Miluieşte-ne!
Doamne Ajută.


Acatistul Sfântului Mucenic Haralambie

Haralambie - Sfânt Mare Mucenic !

(10 februarie)

Condacul 1

Alesule din ceata arhiereilor, Mare Mucenice Haralambie, dorind a-ti aduce cantari de lauda simtindu-ma nevrednic si cu imputinarea graiului omenesc, tu care porti nume intocmai cu darul dat de la Preaputernicul Dumnezeu, a fi luminator de bucurie, lumineaza-mi cugetul si da putere graiului meu ca intru bucurie sa-ti cant tie: Bucură-te, Sfinte Haralambie, Mare Mucenice al lui Hristos!

Icosul 1

A cinsti caruntetele tale cele adanci si Sfinte, bine este, deoarece intru vechimea varstei si a sfinteniei tale te-ai aratat viteaz rabdator tuturor chinurilor ce ai suferit de la pagani. Tu ai inmultit ceata mucenicilor, tu ai adaugat numarul apostolilor si al propovaduitorilor lui Iisus Hristos; tie dar se cuvine, dupa vrednicie, sa-ti cante toti ortodocsii crestini unele ca acestea:

Bucura-te, vrednicule si bunule intre arhierei Haralambie;
Bucura-te, cel ce ai sfintit si ai cinstit batranetile;
Bucura-te, podoaba arhiereilor si luminatorul cetatii Magnesiei;
Bucura-te, invatatorul cuvantului lui Dumnezeu spre calea mantuirii;
Bucura-te, povatuitorul cel bun care ai aratat paganilor calea mantuirii;
Bucura-te, stralucitorul cel drept care ai indemnat la credinta duhurile tiranilor;
Bucura-te, mucenice, cel ce ai adus la credinta adevarata pe cei necredinciosi;
Bucura-te, cel ce ai adus la pocainta sufleteasca pe cei pacatosi;
Bucura-te, urmator al apostolilor si al proorocilor celor luminati de Duhul Sfant;
Bucura-te, purtatorule de chinuri Haralambie, care ai dat sfaturi bune prin cuvant;
Bucura-te, ca tu ai indepartat ratacirile paganilor;
Bucura-te, ca tu ai luminat nedumerirea credinciosilor;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 2

Vazand, Sfinte Mucenice Haralambie, ca prin chinurile tale ai dobandit viata cea cereasca si vesnica de la viata cea vremelnica; vazand ca tu ai primit cu bucurie de la Stapanul lumii dreapta credinta sa o imparti la cei ascultatori cuvintelor lui Hristos, s-au indemmat binecredinciosii a-ti aduce tie lauda de multumire si a canta lui Dumnezeu intr-un glas: Aliluia!

Icosul 2

Glasuind popoarele ca tu esti luminat, prin puterea dumnezeiasca, cu lumina cunostintei adevarului, au cunoscut totodata ca si faptele tale cele sufletesti sunt spre mantuirea neamului omenesc; pentru ca ai stat ca un adevarat ostas marturisitor al lui Hristos si propovaduitor al invataturii Sale. De aceea ca pe o piatra neclintita a credintei aratandu-te binecredinciosilor, au venit a-ti canta tie aceste cantari:

Bucura-te, rabdatorule de chinuri ce ai suferit de la pagani;
Bucura-te, mangaietorule, ca prin rabdarea ta ai facut intre ei minuni;
Bucura-te, cel ce te-ai chinuit pentru dragostea lui Hristos;
Bucura-te, cel ce te-ai jertfit in lume ca un adevarat credincios;
Bucura-te, mostenitorul vietii celei vesnice;
Bucura-te, propovaduitorul credintei, bunule mucenice;
Bucura-te, ca prin pedeapsa trupului ai dobandit fericirea Raiului;
Bucura-te, ca prin smerenia sufletului ai biruit osanda iadului;
Bucura-te, cel ce ai suferit pe trupul tau piroanele paganilor;
Bucura-te, cel ce prin rabdarea ta ai dobandit pocainta oamenilor;
Bucura-te, cel ce te-ai aratat biruitor vrajmasilor;
Bucura-te, cel ce prin minunile tale ai adus veselie credinciosilor;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 3

De intelegerea dumnezeirii sufletul tau fiind luminat, ca un adevarat viteaz al Mântuitorului Hristos ai stat, pentru ca ai raspuns inchinatorului de idoli Luchian ighemonul, ca tu asculti numai de dreptele si mantuitoarele porunci ale Imparatului Hristos, iar nu de idolii cei fara de suflet care duc poporul la pierzare; pentru aceea binecredinciosii au venit cu indoita umilinta cantand impreuna cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Iesind glas de bucurie din gura crestinilor, cand au vazut ca nu ti s-a intamplat nici o durere trupeasea prin despuierea trupului tau, ce ai suferit de la acel tiran, au adeverit totodata ca scaparea si izbavirea ta este venita prin puterea Mantuitorului lumii, pentru ca in numele Sau ai suferit acele pedepse fara vreo vatamare. Pentru aceea binecredinciosii cu umilinta aduc tie aceste cantari:

Bucura-te, cel ce prin puterea dumnezeiasca ai departat durerea trupeasca;
Bucura-te, cel ce ai biruit pe tiranii care au indraznit sa te chinuiasca;
Bucura-te, ca tu ai primit in loc de odihna chinurile celor ce te chinuiau;
Bucura-te, logodnicul tuturor mucenicilor;
Bucura-te, vorbitorule cu ingerii si prieten al apostolilor;
Bucura-te, cel ce ai inaltat crucea credinciosilor;
Bucura-te, cel ce ai luminat cugetul pacatosilor;
Bucura-te, stalpul cel tare pe care s-a sprijinit credinta;
Bucura-te, pomul cel plin de rod prin care s-a dobandit credinta;
Bucura-te, izbavitorule de ciuma si de foamete;
Bucura-te, tamaduitorule de rani si boli;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 4

Zicand ostasii si toti slujitorii ighemonului catre mai-marii poporului ca tu ai dorit mai mult necinstea osardiei in loc de cinste, iar carligele cu care ei te chinuiau s-au tocit cu totul si numai au zgariat trupul tau fara a-l fi vatamat cu nimica, toti s-au mirat intre ei de rabdarea chinuirii tale; iar binecredinciosii, slavind pe Dumnezeu pentru facerile Sale de bine, s-au silit a-I canta Lui: Aliluia!

Icosul 4

Aratandu-se mai tiran unul dintre capeteniile paganilor intre ostasii cei ce te chinuiau, dreptule mucenice, si vazand ca nicidecum n-ai capatat vreo vatamare trupeasca din osanda la care erai supus, a indraznit acel tiran cu batjocura a smulge carligele din mana chinuitorilor si pornindu-se iute cu manie a sfasia mai cu putere trupul tau, indata a venit urgia dumnezeiasca asupra lui, caci i s-au taiat mainile de la coate, stand spanzurate de trupul tau, si cazand jos, la pamant, cerea zadarnic ajutor ighemonului. Iar tot poporul graia catre tine unele ca acestea:

Bucura-te, minunea cea adevarata a credinciosilor;
Bucura-te, cel ce ai dat inchinare pacatosilor;
Bucura-te, ingrozitorul semetiei osanditorului;
Bucura-te, cel ce ai potolit gandul rau al vrajmasului;
Bucura-te, ca ai biruit pe cel nelegiuit;
Bucura-te, ca ai smerit pe cel nesocotit;
Bucura-te, bucuria minunilor tale;
Bucura-te, veselia chinurilor tale;
Bucura-te, propovaduitorul adevarului;
Bucura-te, luminatorul cugetului;
Bucura-te, parintele celor smeriti;
Bucura-te, mijlocitorul celor pocaiti;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 5

Cand a vazut poporul ca ighemonului Luchian i s-a intors gura la ceafa, pentru ca a indraznit a scuipa fata ta cea Sfanta, toata cetatea Magnesiei s-a spaimantat de o minune ca aceasta si intr-un glas se ruga tie sa o mantuiesti; iar binecredinciosii cantau lui Dummezeu: Aliluia!

Icosul 5

Laudandu-se numele tau, Haralambie, in toata cetatea Magnesiei si in Asia, pentru ca mai apoi, dupa rugaciunile tale catre Dumnezeu, ai dat tamaduire ighemonului Luchian si tiranului Luciu, care ti-au cerut iertare de gresalele lor, si s-au pocait, indata au alergat multi din popor la credinta cea adevarata si botezandu-se in numele Sfintei Treimi, au grait intr-un glas: "Mare este Dumnezeul milelor si al indurarilor"; pentru aceasta aducem tie aceste cantari:

Bucura-te, cel ce ai adus la credinta pe impotrivitori;
Bucura-te, cel ce ai fost lor tamaduitor;
Bucura-te, minunatule intre Sfinti care ai facut pe pagani a se boteza;
Bucura-te, duhovnicescule parinte, care ai adus pe oameni prin botez a se lumina;
Bucura-te, cel ce te-ai invrednicit pe bolnavi a tamadui;
Bucura-te, cel ce te-ai silit pe pacatosi a milui;
Bucura-te, cel ce ai dat schiopilor si ologilor insanatosire;
Bucura-te, cel ce ai vindecat de orbire;
Bucura-te, ca tu pe cei intinati de pacate i-ai curatit;
Bucura-te, ca tu pe diavoli i-ai izgonit;
Bucura-te, ca, prin rugaciunile tale, mortii au inviat;
Bucura-te, ca, prin suferintele tale, darul sfinteniei ai castigat;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 6

Marturisind insusi ighemonul despre minunile tale catre Sever imparatul, acesta s-a maniat foarte asupra idolilor lui, pentru ca n-au putut sta impotriva acelor minuni; iar tu, ca un biruitor asupra lor, prin statornica ta credinta, ai castigat nemarginite daruri ceresti. Pentru aceea, o laudatule Sfinte, primeste multumirea binecredinciosilor care cu bucurie canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Noua si infricosatoare minune ai savarsit, Sfinte, cand ai fost din nou chinuit de tirani dupa porunca lui Sever, pentru ca, primind cu veselie piroanele batute peste tot trupul tau si fiind tras de barba si asezat pe un cal ca sa te duca de la Magnesia la Antiohia, la cincisprezece stadii in cale, prin gura calului glas mare s-a auzit, blestemand pe slugile diavolului ca sa te dezlege de legaturile cu care erai cuprins; pentru aceea tot poporul canta tie:

Bucura-te, stralucite arhiereule, pentru noua rabdare de chinuri ce ai avut;
Bucura-te, mucenicule Sfinte, pentru noua minune ce ai savarsit;
Bucura-te, parinte, ca prin gura calului pentru tine s-a vorbit;
Bucura-te, Sfinte ca, sezand pe cal, l-ai imblanzit;
Bucura-te, ca tu pe toti trimisii lui Sever i-ai umilit;
Bucura-te, ca tu pe slujitorii diavolului i-ai ingrozit;
Bucura-te, cel ce ai stins vapaia tiranilor;
Bucura-te, cel ce ai ingrozit furia ucigasilor;
Bucura-te, ca toate chinurile tale ce ai primit s-au potolit;
Bucura-te, cel ce ca un trandafir cu multa mireasma ai inflorit;
Bucura-te, parinte, cel ce ca om multa osanda ai patimit;
Bucura-te, Sfinte, cel ce ca un viteaz toate aceste chinuri le-ai biruit;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 7

Ostasii lui Sever, vazand minunile tale cele puternice, n-au indraznit sa te mai chinuiasca si pe cale cu liniste te-au dus la Antiohia ca sa implineasca porunca. Acolo Sever, cu diavoleasca pornire s-a infuriat iar asupra ta, dand porunca ca sa-ti infiga o frigare arsa in piept. Dar multa lor osteneala cu nimic nu te-a vatamat, pentru ca focul s-a stins si oamenii cei imparatesti au ostenit. De aceea, o preaputernice Sfinte, impreuna cu tine cantam lui Dumnezeu cu umilinta: Aliluia!

Icosul 7

In furia lui, pierzand Sever rabdarea, daca a vazut el insusi aceasta minune, a cercat cu viclenie a te imblanzi si a te cerceta cu ce putere faci aceste minuni. Iar el, luand de la tine raspuns, ca in credinta lui Hristos Dumnezeu nadajduiesti, te-a ispitit a cere sa inviezi mortii si sa isbavesti pe cei stapaniti de diavoli. Atunci tu, dreptule parinte, primind dar si putere de la Dumnezeu, ai aratat in fata acestui necredincios inca o minune, ca si pe mortul ce ti l-a adus l-ai inviat, pe cel stapanit de diavol l-ai izbavit si insusi satana s-a inspaimintat si a iesit din om, strigand catre tine, cu rugaminte, ca sa nu-l chinuiesti fara de vreme. Pentru aceasta tot poporul cu umilinta canta tie unele ca acestea:

Bucura-te, mare mucenice Haralambie, facatorule de minuni;
Bucura-te, mare mucenice Sfinte, izbavitorule de nebuni;
Bucura-te, cel ce pe diavol din om cu un singur cuvant l-ai izgonit;
Bucura-te, cel ce pe satana pe loc tu l-ai zdrobit;
Bucura-te, ca insusi el a dat glas de rugaminte, marturisindu-te pe tine om dumnezeiesc;
Bucura-te, ca tu cu aceste minuni ai rusinat pe Sever si pe Crips eparhul de neamul idolesc;
Bucura-te, ca insusi imparatul Sever, vazand acea minune a zis: "Mare este Dumnezeul crestinilor";
Bucura-te, ca tu ai facut atunci pe multi din popor a crede in Hristos Dumnezeul milelor si al puterilor;
Bucura-te, izbavitorule de tot soiul de necazuri si boli;
Bucura-te, ca tu toate viclesugurile si pornirile diavolului omori;
Bucura-te, ca insisi ingerii ceresti te numesc alesul lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca toti crestinii pamantesti cinstesc numele tau;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 8

A rasarit lumina cea adevarata a cunostintei celei sufletesti din rodul ostenelilor tale, Haralambie, care ai fost osandit cu multe feluri de chinuri si toate le-ai biruit prin credinta ta cea puternica catre Dumnezeu. Acea lumina indata s-a raspandit peste inchinatorii la idoli si multi din acestia crezand in numele Sfintei Treimi, s-au botezat in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Pentru aceea, laudand noi vrednicia ta cea sufleteasca, impreuna cu tine cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Imparatul Sever, socotind mai apoi ca tu faci cu farmece acele minuni, ti-a poruncit sa jertfesti idolilor lui pentru ca sa te scape de grozavele sale chinuri; insa tu, ca un om dumnezeiesc, cunoscand ratacirea sa, ai raspuns ca pe cat trupul tau se zdrobeste cu bataile, pe atat se bucura intru tine duhul tau. Atunci Sever, maniindu-se din nou, a poruncit sa te omoare, batandu-te cu pietre si arzand cu faclii aprinse barba si obrazul tau; iar tu, cu vitejia cea sufleteasca, ai intors focul asupra slujitorilor imparatului si i-ai parlit pe ei. Pentru aceasta noi crestinii cu bucurie cantam tie aceste cantari:

Bucura-te, dumnezeiescule Sfinte, care ai biruit a lui Sever ratacire;
Bucura-te, bunule parinte, care ai raspuns lui cu milostivire;
Bucura-te, cel ce ai primit pedepse grele in loc de odihna trupeasca;
Bucura-te, cel ce ai socotit bataile drept bucurie sufleteasca;
Bucura-te, viteazule ostas, care ai indreptat focul asupra dusmanilor tai;
Bucura-te, vrednicule sutas, care ai scapat trupul tau de tiranii cei rai;
Bucura-te, cel ce te-ai aratat ca un stalp neclintit bisericii lui Hristos;
Bucura-te, cel ce te-ai aratat ca un sfesnic pururea luminos;
Bucura-te, intelepte mucenice care ai risipit intunecarea idolilor;
Bucura-te, stralucite Haralambie care ai potolit durerea pacatosilor;
Bucura-te, comoara cea nepretuita a cerestilor cununi;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 9

Trecand, bunule parinte, fara vreo vatamare trupeasca acele chinuri ce ti-au dat paganii, ai dobandit prin aceasta lauda tuturor apostolilor si bucuria mucenicilor, caci te-ai invrednicit a fi cu ei partas dunmezeiestii cununi prin care s-a intarit neamul crestinesc. Pentru aceea, o laudatule Sfinte, primeste de la noi lauda de multumire, ca impreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Ucigasul si nelegiuitul Sever, intelegand mai la urma ca puterea si minunile tale sunt venite de la Hristos, Mantuitorul lumii, a indraznit dimpreuna cu slujitorii sai a carti si a huli chiar impotriva lui Dumnezeu. Atunci pentru o asemenea cutezare, a venit asupra lor aratare cereasca, pentru ca pamantul s-a cutremurat si fulgere si traznete au cuprins pe Sever si pe Crips, eparhul sau, ca sa cunoasca puterea lui Dumnezeu. Pentru aceea indraznim si te rugam, Sfinte mare mucenice Haralambie, fii aparatorul nostru de toate primejdiile si ne intareste si pe noi in credinta Sfintei Treimi ca sa nu cadem in primejdia paganilor. Asa, Sfinte mare mucenice, mijloceste catre Dumnezeu ca sa ne miluiasca dupa mare mila Sa, pentru ca sa putem canta unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce ai dobandit puterea minunilor tale de la Mantuitorul;
Bucura-te, cel ce ai avut marirea faptelor tale de la Ziditorul;
Bucura-te, cel ce intru Hristos te-ai jertfit, si intru El te-ai Sfintit;
Bucura-te, cel ce intru Domnul te-ai intarit si prin El ai biruit;
Bucura-te, ca pe tiranii tai i-ai osandit, ca sa te cunoasca de om dunmezeiesc;
Bucura-te, ca pe dusmanii tai i-ai umilit, ca sa te cinsteasca de parinte sufletesc;
Bucura-te, ca prin tine s-a innoit izvorul bunatatilor si al indurarilor;
Bucura-te, ca prin tine s-a vestit pomul milelor si al dreptatilor;
Bucura-te, ca insusi Sever, imparatul, si Crips, eparhul, te-au rugat sa-i scapi de pedeapsa lui Dumnezeu trimisa lor;
Bucura-te, ca imparatul si eparhul au laudat credinta crestinilor;
Bucura-te, cel ce ai primit dumnezeiesti daruri pentru crestini;
Bucura-te, cel ce ai primit bunatati pentru pamanteni;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 10

Fierbinti au fost rugaciunile tale catre Dumnezeu, dreptule mucenice, pentru ca, mijlocind pentru iertarea si tamaduirea dusmanilor tai, Sever imparatul si Crips ispravnicul, i-ai scapat pe ei din osanda in care erau cazuti si slobozindu-i in pace, le-ai dat sfatuire buna ca sa nu mai greseasca. Drept aceea, cunoscand si noi pacatosii facerile tale de bine, bunule Sfinte, venim catre tine cu umilinta a te ruga sa ne izbavesti si pe noi din toate nevoile si necazurile pentru ca impreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Darul dumnezeiesc a fost asupra ta, laudatule parinte, pentru ca, invrednicindu-te a aduce la credinta cea adevarata pe fiica imparatului Sever, anume Galini, ea insasi a stat marturisitoare si propovaduitoare bunatatilor ceresti si a indemnat pe tatal ei sa se lepede de tirania paganatatii, ca sa dobandeasca intru Hristos milostivirea bunatatii. Pentru aceasta, o laudatule Sfinte, primeste de la noi cu bucurie a-ti aduce aceste cantari:

Bucura-te, cel ce prin rugaciunile tale ai scapat de la pedeapsa pe vrajmasii tai;
Bucura-te, cel ce prin mijlocirile tale ai slobozit in pace pe cei ce erau in nevoi;
Bucura-te, cel ce i-ai sfatuit pe ei ca sa nu mai greseasca;
Bucura-te, cel ce i-ai indemnat pe ei ca sa se pocaiasca;
Bucura-te, ca tu ai adus la adevarata credinta pe fiica imparatului Sever, anume Galini;
Bucura-te, ca tu ai intarit a ei cunostinta si ai invatat-o in Dommul a se povatui;
Bucura-te, ca ea insasi a indemmat pe tatal ei sa se lepede de tirania paganatatii;
Bucura-te, ca tot ea l-a chemat la Hristos, ca sa castige milostivirea bunatatii;
Bucura-te, cel ce ai luminat cugetul celor intunecati;
Bucura-te, cel ce ai dobandit pocainta celor desteptati;
Bucura-te, viata care ai odraslit pentru intarirea neamului crestinesc;
Bucura-te, roada prin care ai primit harul dumnezeiesc pentru tamaduirea neamului omenesc;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 11

In vis vazand fiica imparatului Sever ca ea sedea intr-o gradina cu pomi bine mirositori si cu fantani infrumusetate si tot prin vis vazand ca pe tatal ei si pe Crips ispravnicul i-a gonit de acolo pazitorul gradinii, a alergat cu grabire la tine, bunule parinte, rugandu-te ca sa-i talcuiesti acel vis. Iar tu, ca un izvor al cunostintei, pretuind ravna cea adevarata a binecredincioasei fiice a imparatului, indata i-ai dat povatuirea cea sufleteasca, caci ai numit gradina Raiul dreptilor, si pazitorul Raiului ai socotit ca este insusi Hristos; caci El a asezat in Rai pe cei credinciosi si a izgonit de acolo pe cei necredinciosi. Pentru aceea, noi cu umilinta cantam Lui: Aliluia!

Icosul 11

Trecand treizeci de zile de la infricosatoarea pedepsire primita de la Dumnezeu, imparatul s-a razvratit iarasi impotriva lui Hristos, Dumnezeul pe care insusi Il marturisise. Si chemandu-te dupa aceea ca sa jertfesti idoliior lui spre a scapa de pedeapsa sa, ai stat si aici vitejeste impotrivitor paganatatii sale, caci i-ai raspuns ca mari si nepricepute sunt cuvintele sale. Atunci el, maniindu-se din nou, ti-a pus spre batjocura frau si zabale in gura si te-a tras prin toata cetatea ca si cum ai fi fost o fiinta fara grai. Iar tu, mucenicule Sfinte, facand rugi catre Dumnezeu, ai scapat si din aceasta. Pentru aceea noi cei binecredinciosi aducem cu multumire lauda biruintei tale, si voim a-ti canta intr-un glas unele ca acestea:

Bucura-te, talcuitorul visului credincioasei intru Hristos;
Bucura-te, propovaduitorul Raiului celui frumos;
Bucura-te, viteazule impotrivitor cuvintelor paganesti;
Bucura-te, dreptule mangaietor sfaturilor sufletesti;
Bucura-te, ca tu ai intarit in credinta pe Galini, fiica imparatului, de a sfaramat idolii cei turnati;
Bucura-te, ca prin tine s-a risipit necuviinta slujitorilor idolesti celor inradacinati;
Bucura-te, ca insasi Galini a infruntat pe tatal ei de la inchinarea paganatatii;
Bucura-te, ca insasi ea a imbratisat si a aparat neamul crestinesc;
Bucura-te, ca ai lasat spre pomenire fapte duhovnicesti;
Bucura-te, ca ai dobandit spre rasplatire dragoste ingereasca;
Bucura-te, Sfinte parinte, de roada bunatatilor tale;
Bucura-te, cuviosule mucenice, de faptele minunilor tale;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 12

Sezand tu, stralucitule Sfinte, rezemat de stalpul cel uscat al casei vaduvei unde te-a trimis Sever, ca sa fii pus spre batjocura, ai aratat acolo inca o minune, caci stalpul acela, inverzind, a infrunzit si a facut aaitea ramuri incat a acoperit casa. Atunci vaduva, cunoscand puterea cea dumnezeiasca, a cazut la picioarele tale inchinandu-se si zicandu-ti sa mergi de la casa ei caci este nevrednica sa fii aproape de ea. Iar tu, minunatule parinte, raspunzand cu blandete sa nu se teama, ci sa creada in Domnul ca este foarte milostiv si laudat, ai indoit dupa aceea minunile tale, caci a doua zi acel pom a inflorit si a rodit, iar vecinii vaduvei, vazand asemenea minune, s-au mirat foarte. Si vaduva, intarindu-se in credinta, dupa ravna sa, si cunoscand ca acele minuni le-ai facut cu darul si puterea Mantuitorului Hristos, indata s-a botezat in numele Sfintei Treimi, izbavindu-se de toate rautatile sale. Pentru aceea toti dreptslavitorii crestini vin cu bucurie sa cante lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Psalmul lui David cu bucurie l-ai cantat, Sfinte, cand erai dus la locul osandei, spre pierzare, ca sa ti se taie capul, dupa porunca lui Sever, ca sa nu mai abati pe pagani din ratacirea de care erau cuprinsi si asa ai zis in cale: "Mila si judecata Ta voi canta Tie, Doamne; canta-voi si voi merge cu pricepere, in cale fara prihana, cand vei veni catre mine". Iar catre sfarsit, ridicand ochii si mainile tale catre ceruri, ai multumit cu smerenie Dumnezeului milelor si al indurarilor pentru mantuirea ta, zicand: "Pomeneste-ma Doamne intru imparatia Ta". Atunci cerurile deschizandu-se, S-a aratat Domnul puterilor cu multime de ingeri asupra ta si te-a chemat pe tine in locasurile dreptilor ca pe un prieten iubit care ai fost chinuit in lume pentru dragostea Sa, dandu-ti totodata dar de tamaduire asupra celor ce vor cinsti in lume si vor praznui numele tau, ca sa fie scapati de toate bolile si nevoile lor, iar mai ales de napraznica boala a ciumei. Pentru aceea, o laudatule Sfinte, primeste cu bucurie a-ti canta tie aceste cantari:

Bucura-te, stralucite arhiereule, ca ai inverzit si ai rodit stalpul cel uscat al vaduvei;
Bucura-te, stralucitule mucenice, ca ai potolit si ai smerit pe paganul cel infuriat al cetatii;
Bucura-te, cel ce ai adus la credinta cea adevarata pe vaduva care traia in desfrau;
Bucura-te, cel ce ai adus la pocainta cea dorita pe pagana care era in nebunie;
Bucura-te, ca prin minunile tale ai desteptat in ea cuvantul adevarului;
Bucura-te, ca prin sfaturile tale ai castigat si asupra sa darul botezului;
Bucura-te, bunule Sfinte, care ai savarsit in viata ta destule minuni;
Bucura-te, dreptule parinte, care ai mantuit multime de pagani prin chinurile tale;
Bucura-te, cel ce te-ai invrednicit a vedea cerurile deschise si frumusetea cea nemarginita a slavei dumnezeiesti;
Bucura-te, cel ce ai primit glasul Domnului puterilor si bucuria cea negraita a cetelor ceresti;
Bucura-te, comoara cea nepretuita cu care s-a incununat cinstitul tau cap, cand s-a taiat de pagani;
Bucura-te, podoaba cea neasteptata cu care s-a imbracat maritul tau trup cand s-a despartit de tirani;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 13

O, intru tot laudate Sfinte Haralambie, primeste de la noi aceste cantari ce cu umilinta le aducem inaintea ta, si ne izbaveste pe noi din toate nevoile si necazurile ca un bun si de oameni iubitor. Caci desi suntem nevrednici milostivirii tale pentru pacatele noastre cele multe si grele, pe care le savarsim in tot timpul vietii noastre si in tot ceasul, insa cunoscand bunatatea ta cea mare pe care o ai aratat asupra celor ce te cinstesc pe tine, si asupra celor ce se pocaiesc cu credinta intru numele Domnului, nazuim cu fierbinti lacrimi a marturisi inaintea ta ca am gresit.

De aceea ne rugam tie ca sa fii mijlocitorul nostru catre preaputernicul Dumnezeu, pentru iertarea pacatelor noastre, pentru mantuirea noastra de toate bolile si de toate primejdiile si pentru intarirea noastra in credinta cea adevarata ca sa nu mai gresim.

Asa, stralucite Sfinte, rugamu-te pe tine ca sa ne aperi pe noi de toate rautatile, dupa fagaduinta ta, caci toti te cinstim si praznuim numele tau, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

(Aest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1 şi Condacul 1.

duminică, 3 februarie 2013

Un singur Sfânt are o viaţă care numai povestită poate muta munţii negrii din sufletul unui om. Dreapta Credinţă este atât de tare la cel credincios încât se schimbă de la legile simple ale fizicii la însăşi măruntaiele raţiunii!!! Slavă Domnului, Sfintei Fecioare Maria, tuturor Sfinţilor, Sfintelor şi Îngerilor. Mulţumim pentru rugăciunea de mijlocire, iubire, mântuire şi miluire Creştinilor Adevăraţi Ortodocşi de acum, de pururi din veci şi în vecii vecilor. Amin. 

"Tot în această zi, Pomenirea Sfântului Mucenic Vlasie Bouarul.

Sfântul Vlasie era din Cezareea Capadociei, fiu de părinţi foarte bogaţi, de pe urma mulţimii vitelor ce aveau. Ei dădeau însă cu îmbelşugare milostenie la săraci. Când elinii au pornit prigoană asupra creştinilor, au căutat pe acest fericit Vlasie şi nu l-au aflat, cu toate că l-au căutat şi prin pustietăţi şi prin văi. Iar viteazul mucenic al lui Hristos aflând despre aceasta, singur s-a dat pe sine în mâinile prigonitorilor săi, cu atâta bucurie, ca şi când ar fi fost chemat la masa împărătească. Deci, mergând la judecată şi întrebat fiind de ighemon, şi-a arătat şi numele şi credinţa, şi ocupaţia sa; pentru aceasta îndată a fost apucat de cele patru mădulare ale trupului, a fost întins şi a fost bătut cu vine crude. Dar Dumnezeu i-a uşurat durerile şi i-a vindecat rănile. Această minune văzând-o ighemonul, a socotit-o drept farmece. Pentru aceasta l-a aruncat într-un cazan cu apă care fierbea în clocot, poruncind ca să fie ţinut într-însul cinci zile. Dar îngerii lui Dumnezeu pogorându-se îndemnau pe mucenic să nu se teamă şi au împrăştiat focul şi vătămarea lui. După cinci zile venind ostaşii ca să scoată pe sfânt din cazan, şi văzându-l viu şi cântând împreună cu îngerii, îndată au mărturisit şi aceştia credinţa creştină. Lucrul acesta aflându-l ighemonul a trimis pe alţi ostaşi, ca să-l scoată din cazan dar şi aceia mergând, au mărturisit de asemenea credinţa creştină. Mai în urmă s-a dus însuşi ighemonul, şi văzând pe sfânt în cazan şi socotind că apa este rece, a poruncit ca să-i scoată apă de acolo ca să-şi spele faţa; iar aceasta făcând, îndată a orbit, şi şi-a dat şi sufletul. Iar mucenicul lui Hristos, cu apa aceea pe toţi ostaşii ce crezuseră i-a botezat în numele Sfintei Treimi. Apoi ducându-se la staulul vitelor sale, a povăţuit pe maică-sa şi pe rudele sale să facă cele ce se cuveneau spre mântuirea lor. Şi apoi şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Iar cei ce s-au întâmplat de faţă la fericitul său sfârşit au îngropat sfântul sãu trup în acelaşi loc; iar toiagul său a odrăslit lângă jertfelnicul de acolo, şi făcându-se copac mare, umbrea acest jertfelnic.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Adrian şi Evul.
Aceşti sfinţi erau din cetatea Vaneea; şi fiindcă aveau dragoste către mărturisitorii şi mucenicii lui Hristos, s-au dus la Cezareea, unde mulţi pătimeau pentru Hristos. Şi aflându-se acolo că erau creştini, au fost duşi la ighemonul Firmilian, şi mărturisind în faţa tuturor pe Hristos, îndată au fost supuşi la chinuri mari. Dar fiindcă stăteau tari în mărturisirea lui Hristos, ighemonul s-a mâniat foarte, şi i-a dat spre mâncare fiarelor. Mai întâi fericitul Adrian a fost aruncat înaintea unui leu şi, luptându-se cu el, şi cu harul lui Dumnezeu rămânând nevătămat, i s-a tăiat capul. Apoi sfântul Evul a fost aruncat şi el înaintea aceluiaşi leu. Dar fiindcă a biruit pe leu şi a rămas nevătămat, i s-a tăiat capul. Şi aşa au luat cununa muceniciei cea neveştejită.

Tot în această zi, pomenirea proorocului Azaria, feciorul lui Addo, care în pace s-a săvârşit.

Acest sfânt era fiul lui Addo, din pământul Simvata. El a întors din Israel robia lui Iuda şi murind a fost îngropat în ţarina sa.

Tot în această zi, pomenirea mucenicilor Pavel şi Simon, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Claudiu, care în pace s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin." 

DOAMNE AJUTĂ-NE!

SFÂNTUL ŞI DREPTUL SIMEON ŞI SFÂNTA PROROCIŢĂ ANA


După Intrarea Domnului în Biserică se face Prăznuire în această lună februarie, în ziua a treia, Pomenirea Sfântului şi Dreptului Simeon, Primitorul de Dumnezeu şi a Sfintei Proorociţei Ana.

Acest Sfânt, primind adaos vieţii sale întru acest veac, aşa cum i se vestise de mai înainte de Duhul Sfânt că nu va muri, până ce nu va vedea pe Iisus Hristos, primind acum pe Iisus Hristos în braţele sale şi adeverindu-i-se mai înainte prin Duhul Sfânt cele ce aveau să fie cu dânsul, după aceasta a primit sfârşit vieţii sale.

Iar Sfânta Ana Proorociţa era fata lui Fanuil, din neamul lui Aşer. După ce a locuit cu bărbatul ei şapte ani, acela săvârşindu-se prin moarte, ea a rămas la Templu toată viaţa ei, zăbovind cu rugăciunea şi cu postul. Ţinând acest fel de viaţă în chip neobosit, ea s-a învrednicit a vedea pe Domnul, când a fost dus la Templu, la patruzeci de zile de la naşterea Sa în trup, de Preasfânta Lui Maică Pururea Preacurata Stăpâna şi Împărăteasa Maria şi de Sfântul şi Dreptul Iosif. Şi mulţumind lui Dumnezeu, Ana a proorocit despre Dânsul, către toţi cei ce se aflau în Templu:   "Acest Prunc este Domnul, Cel ce a întărit cerul şi pământul; Acesta este Hristos, despre Care au proorocit toţi proorocii." Deci, făcându-se acestora astăzi Pomenire, însemnăm şi propovăduim pogorârea şi iubirea de oameni pe care a făcut-o pentru noi Dumnezeu.

Dumnezeu Iubitorul Doamne Iubirea Ta Este Atât de Mare şi Fără de Margini încât nu putem să o cuprindem nici cu gândul şi nici să o înţelegem în Adevărata Ei Esenţă. Sufletele noastre sunt seci comparativ cu Iubirea Ta Doamne!

Doamne Ajută! Ajută neiubirii mele!

Scopul vieţii omului pe Pământ?

Clasicul răspuns fără pretenţii de maturizare sufletească este: -Perpetuarea speciei!
Omul egoist, omul ajuns la mare distanţă de Dumnezeu, clădeşte o familie, face copii considerându-se creatorul lor total, îi creşte şi moare încercând să-şi transpună în ei imaginea lui, le inoculează tot ceea ce consideră el că este bine, pentru ca urmaşii lui să devină, o copie a lui, o împlinire a dorinţei, înguste de fapt, de a fi nemuritor, de a trăi nesfârşit prin urmaşi.
Omul trăieşte cu informaţia clară că va muri, dar moare crezând până în ultima clipă că este nemuritor trupeşte. Această senzaţie nu şi-o descrie, nu o înţelege. Omul nu înţelege că sufletul este cel care te susţine în ideea nemuriri, pentru că dacă ar şti că sufletul este nemuritor, atunci prioritatea ar deveni grija faţă de suflet, nu faţă de trup.
Dar ce surpriză va avea ca suflet ajuns în cunoaştere deplină după moarte că tot ceea ce a făcut este un mare  ZERO faţă de ce ar fi trebuit să facă!
Numai că această trezire la realitatea crudă, este bine să nu vină prea târziu, pentru că atunci nemurirea o vei câştiga în eternitatea întunericului, nu a Luminii!
Scopul Vieţii este Mântuirea noastră şi a semenilor noştri, chiar aş spune că scopul cel mai important este Mântuirea Aproapelui.
Vom da socoteală nu pentru ce am făcut în familie, pentru că asta toţi o facem, ci pentru ce am făcut cu cel căzut, chiar cu duşmanul nostru, chiar cu cel ce ne prigoneşte!
Doamne Ajută.

sâmbătă, 2 februarie 2013

Întâmpinarea Domnului




Evanghelia Intampinarii Domnului:

"Si cand s-au implinit zilele curatirii lor, dupa legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca sa-L puna inaintea Domnului, precum este scris in Legea Domnului, ca orice intai-nascut de parte barbateasca sa fie inchinat Domnului, si sa dea jertfa, precum s-a zis in Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. Si iata era un om in Ierusalim, cu numele Simeon; si omul acesta era drept si temator de Dumnezeu, asteptand mangaierea lui Israel, si Duhul Sfant era asupra lui. Si lui i se vestise de catre Duhul Sfant ca nu va vedea moartea pana ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. Si din indemnul Duhului a venit la templu; si cand parintii au adus inauntru pe Pruncul Iisus, ca sa faca pentru El dupa obiceiul Legii, el L-a primit in bratele sale si a binecuvantat pe Dumnezeu si a zis: "Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca ochii mei vazura mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel". Iar Iosif si mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. Si i-a binecuvantat Simeon si a zis catre Maria, mama Lui: "Iata, Acesta este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel si ca un semn care va starni impotriviri Si prin sufletul tau va trece sabie, ca sa se descopere gandurile din multe inimi". Si era si Ana prorocita, fiica lui Fanuel, din semintia lui Aser, ajunsa la adanci batranete si care traise cu barbatul ei sapte ani de la fecioria sa. Si ea era vaduva, in varsta de optzeci si patru de ani, si nu se departa de templu, slujind noaptea si ziua in post si in rugaciuni. Si venind ea in acel ceas, lauda pe Dumnezeu si vorbea despre Prunc tuturor celor ce asteptau mantuire in Ierusalim." (Sf. Luca, 2,22-38)