Duceţi intenţia la nivel de faptă!

Deosebirea între faptă şi intenţie este aproximativ aceeaşi cu cea dintre Rai şi iad.
Se spune că drumul spre iad este presărat cu intenţii bune.
Putem spune cu fapte rămase la nivel de intenţie.
Dumnezeu ne va judeca faptele şi mai mult ca sigur că nu ne va judeca mulţimea intenţiilor bune fără finalizare, fără finalitate, fără a fi duse la bun sfârşit ca şi fapte.
Doamne Ajută şi pace tuturor!

Tăierea Capului Sfântului Înaintemergător Ioan Botezătorul

Iată o mare zi de sărbătoare se isprăveşte.
Cerul a plâns alături de sufletele noastre moartea unui om curat, unui om care a strigat sus şi tare ceea ce avea de spus, un îndemn peste veacuri, un îndemn la fel de viu ca acum 2000 de ani: Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor!!!
Istoria Vechiului şi Noului Testament este mai aproape de noi ca oricând.
Dezbinare...
"Dezbină şi condu!" Vechiul dicton renaşte sub noi faţete şi descoperă noi valenţe prigoanei creştine, luptei dusă împotriva ortodoxismului.
Fiind personal foarte aproape evenimentelor din Basarabi (diverse povestiri auzite) şi un apropiat al persoanelor implicate, gândesc cu regret, Oare ce este bine şi ce este rău? Lupta pe tapet, făţişă, împotriva devierilor de la dreapta credinţă, luptă de care profită din plin prigonitorii ortodoxiei? sau lupta internă, sub mottoul "Hai să ne spălăm rufele în familie" în interiorul bisericii.
Iată că ambele variante pot fi o cale dreaptă sau dimpotrivă nedreaptă şi chiar sminteală pentru cei slabi.
Dezbaterea publică este ca şi păcatul afişat publicului larg, strigat în piaţă, nu spus preotului la scaunul spovedaniei, poate fi învăţare rea sau sminteală. În public el poate deveni osândă iar mulţimea manipulată, pe când la spovedanie se poate transforma în pocăinţă, pedeapsă-canon şi iertare.
Pedeapsa "capitală" ca şi răzbunarea sunt soluţii uşoare şi limitează şansa la Mântuire a celui care a greşit, timpul de reflecţie, pocăinţa de ultim ceas, pe care oricine o poate dori ca şi hoţul răstignit lângă Mântuitorul nostru Iisus Hristos mijlocitorul nostru.
Dumnezeu ştie!

Doamne Ajută.

Eu şi justiţia partea a 4 a

Dacă aveaţi nevoie de adrenalină pregătiţi-vă.
Renaşte povestea. Poliţia română s-a trezit.
Deocamdată nu pot să vă dau multe amănunte, se pare că totuşi, se vrea rezolvarea cazului din martie - bancnota falsă dacă vreţi să vă amintiţi citiţi articolele:
http://cuvintelevii.blogspot.com/2010/02/eu-si-justitia.html
http://cuvintelevii.blogspot.com/2010/03/eu-si-justitia-partea-1.html
http://cuvintelevii.blogspot.com/2010/03/eu-si-justitia-partea-2-si-se-pare-ca.html
http://cuvintelevii.blogspot.com/2010/03/justitia-partea-3.html
Am fost contactat de cei de la BCCO.
Discuţia telefonică a fost dusă în sfârşit cu un domn care pare interesat de rezolvarea problemei şi pare inteligent. Deocamdată nu ştiu de partea cui este. Voi ce ziceţi de partea cauzei drepte sau a neantului care ne înconjoară???
Momentan nu las garda jos, pentru că nu ştiu cu cine am vorbit, vorba unui prieten "cam rimează numele cu prenumele". Apropo de nume în vânzări cred că este o nouă strategie, te sună şi se recomandă cu un nume care ori este identic cu al tău ori din familie, ori rimează, vă daţi seama cum munceşte satana!? Să nu uit să vă povestesc unele şmecherii care se folosesc în vânzări şi despre care eu cred că sunt cochetări cu satana.
Speranţă şi credinţă este deviza mea pentru această novelă (sper să nu devină telenovelă).
Doamne Ajută!

Sfinţii Martiri Brâncoveni

La 15 August 1714, de Sf. Maria Mare, când împlinea 60 de ani, iar Doamna Maria îsi serba onomastica, Constantin Brâncoveanu a fost dus la locul de osânda Ialy Chisc (Chioscul Marii).

Erau prezenti sultanul Ahmed al III-lea, marele vizir Gin Ali, reprezentantii "crestinatatii apusene - Franta, Anglia, Imperiul Habsburgic, Rusiei - care nu refuzasera invitatia chiar în ziua de Sf. Maria" (Nicolae Iorga), alaturi de numerosi privitori. Li s'a îngaduit sa-si faca o ultima rugaciu-ne, dupa care sultanul le-a oferit viata daca trec la mahomedanism.

Del Chiaro noteaza raspunsul demn al Voievodului

 "Împarate ! Averea mea, cât a fost, tu ai luat-o, dar de legea mea crestina nu ma las ! În ea m'am nascut si am trait, în ea vreau sa mor. Pamântul tarii mele l-am umplut cu biserici crestinesti si, acum, la batrânete, sa ma închin în geamiile voastre turcesti ? Nu, Împarate ! Mosia mi-am aparat, credinta mi-am pazit. În credinta mea vreau sa închid ochii, eu si feciorii mei".

Apoi si-a încurajat fiii astfel :

"Fiilor, aveti curaj ! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta pamânteasca. Nu ne-au mai ramas decât sufletele, sa nu le pierdem si pe ele, ci sa le aducem curate în fata Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sa spalam pacatele noastre cu sângele nostru !"  

Troparul, glas 5: "Pe florile Romaniei, cel de taina, pe cei intocmai cu mucenicii cei vechi, pe Sfant domnitorul Constantin Brancoveanul, impreuna cu fii sai Constantin cel viteaz, Stefan cel minunat, cu Radu cel vrednic de lauda, cu Matei cel mic, dar cu mintea ca un barbat desavarsit. Pre Ianache Vacarescu, cel cu suflet ravnitor... Toti noi trebuie sa-i laudam si cu cantari nevinovatia lor sa o fericim, ca se roaga Domnului sa se mantuiasca sufletele noastre".


Icosul: "Ca niste slugi bine credincioase ai iubitorului de oameni Dumnezeu, apucati inainte degraba izbavindu-ne pe noi de tot raul, dati-ne si cuvant de intelepciune ca sa putem a lauda patimirile voastre.

Bucura-te, domnitorule si mucenice al lui Hristos, cel ce ai domnit preste patimi, Constantine Brancovene.

Bucura-te viteazule intre mucenici, Ianache, vrednicule de lauda.

Bucura-te, cel ce cu inima barbateasca ai rusinat pe muftiul cel urat, Constantine Vrancovene, fericite.

Bucura-te cel ce ai indraznit a ocari cu cuvinte marete pe sultanul cel pagan, Stefane, alesule intre mucenici.

Bucura-te, ravnitorule cel adevarat al lui Hrisots, Radule, prea intelepte.

Bucura-te, mai micule intre frati, dar mai mare intre mucenici, Matei cel minunat.

...Bucurati-va toti impreuna si pentru noi faceti rugaciuni, ca sa ne ierte pacatele noastre, sa ne sfarsim in pocainta, ca mantuindu-ne sa putem canta si noi impreuna cu voi lui Dumnezeu: Aliluia".

Adormirea Maicii Domnului

Mulţi ani trăiască tuturor celor ce poartă numele Mijlocitoarei, Măicuţei, Apărătoarei şi Grabnic Ajutătoarei Fecioarei Maria Stăpâna noastră. Petrecere smerită şi veselă în acelaşi timp fără a trece pragul către petrecerile întunericului, a beţiilor şi a desfrânării trupeşti. Petrecere luminată a sufletului. Aprindeţi candelele în case. Nici o casă şi familie de creştin nu poate exista ca fiinţă creştină în comuniune cu Dumnezeu fără jertfa candelei aprinsă în faţa icoanei. Evanghelia de astăzi ne învaţă să nu adunăm comori aici pe pământ şi că respectarea legilor nu este suficientă. Mai mult de a aduna averi şi a lăsa moşteniri copiilor noştrii important este să le lăsăm moştenire Rugăciunea, Candela, Icoana, Ortodoxia, Biserica, Evanghelia şi Biblia, moştenirea curată şi luminată a dreptei credinţe străbune, adevăratele valori ale Mântuirii nu ale pierzaniei sufleteşti.

Doamne Ajută! Laudă, închinăciune şi mulţumiri Dumnezeului nostru în Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Măicuţei noastre ridicată la ceruri, Apostolilor, Sfinţilor, Sfintelor şi Îngerilor. Amin.

Acatistul Adormirii Maicii Domnului

Condacul 1

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Imparatesei, celei ce te sui de la pamant la cer, cantare cu cucernicie, pentru preacinstita ta Adormire, aducem tie Nascatoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinta peste moarte, de toate intamplarile aducatoare de moarte ne pazeste pe noi, ca sa-ti cantam tie: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!

Icosul 1

Ingerul intai statator, din cer a fost trimis, sa spuna Nascatoarei de Dumnezeu, mutarea ei la cer, fara de grija si mai inainte sa vesteasca venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Si luminat stralucind inaintea ei stand, a zis asa:

Bucura-te, preavesela Maica a Imparatului;

Bucura-te, Maica lui Dumnezeu, imparateasa cerului si a pamantului;

Bucura-te, preamarita, ca vine cu slava la tine Fiul lui Dumnezeu sa te ia la cer;

Bucura-te, ceea ce esti preamarita, prin vestirea ducerii tale catre Fiul tau si Dumnezeu;

Bucura-te, cea aleasa de Dumnezeu din toate neamurile;

Bucura-te, sfanta incapere a Cuvantului lui Dumnezeu;

Bucura-te, plinirea vestirii profetilor;

Bucura-te, preacinstita cununa a apostolilor;

Bucura-te, podoaba si stapanirea ocarmuitorilor;

Bucura-te, infrumusetarea arhiereilor si podoaba preotilor;

Bucura-te, povatuitoarea monahiilor, celor inteleptite de Dumnezeu, catre Împaratia cea de sus;

Bucura-te, ceea ce deschizi usile raiului neamului crestinesc, celor care pururea te fericesc pe tine;

Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!



Condacul 2

Marii ierarhi, Dionisie, tainicul ceresc, Irotei cel minunat si Timotei, cel incuviintat cu dumnezeiasca arhierie, vazand ceata apostolilor, adusa cu voia ta de fata pe nori de la marginea lumii, la preacinstita Adormirea ta, preanevinovati cantau lui Dumnezeu : Aliluia!

Icosul 2

Toata faptura cea intelegatoare, impreuna cu capeteniile cetelor ceresti, au venit cu Imparatul lor, Care, in miinile cele incepatoare de viata, a luat sufletul Mamei Sale. Iar Petru, cel cu credinta fierbinte, cu multe lacrimi a zis catre ea asa:

Bucura-te, Maica Facatorului lumii care te-ai suit la cele fara de grija;

Bucura-te, ceea ce te-ai mutat la largimile cele mari ale cerului;

Bucura-te, ca prin suirea ta, ai sfintit cele patru stihii;

Bucura-te, ca prin mergerea ta, ai veselit cele ceresti;

Bucura-te, ceea ce ai fost primita in frumosul Ierusalim de sus;

Bucura-te, ceea ce cu bucurie ai intrat in locasurile cele nefacute de maini omenesti;

Bucura-te, imparateasa heruvimilor si a serafimilor;

Bucura-te stapana ingerilor si a arhanghelilor;

Bucura-te, mangaierea si izbavirea credinciosilor;

Bucura-te, ajutorul si sprijinirea mostenirii tale;

Bucura-te solitoarea catre Dumnezeu, pentru tot neamul crestinesc;

Bucura-te, intru tot buna si datatoarea tuturor bunatatilor;

Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!



Condacul 3

Puterea celui de sus a rapit din India pe Toma, care prin oarecare voire a lui Dumnezeu nu s-a intamplat la preacinstita Adormirea Maicii lui Dumnezeu sa fie de fata si a fost dus la mormantul cel primitor de viata. Deci pentru Toma, fiind desfacut mormantul plecandu-se sa o vada acolo, a cunoscut ca este inaltata la cer si crezand vedeniei sale celei din calatorie prin vazduh, a cantat: Aliluia!

Icosul 3

A inteles astfel ucenicul, ca din iconomia lui Dumnezeu i-a fost randuit sa nu se intample sa fie la inmormantarea Maicii Domnului impreuna cu ceilalti. Pentru aceea. bucurandu-se pentru Adormirea ei cea fara de moarte, a zis asa:

Bucura-te, ca ai fost luata de la pamant de Fiul tau;

Bucura-te ca te-ai suit la cele inalte, spre a te indulci de slava lui Hristos;

Bucura-te, ca te-ai suit la cele de sus, inconjurata de toate capeteniile ingeresti si i-ai aruncat lui Toma omoforul tau in vazduh, ca o adeverire, spre marturie;

Bucura-te, ca ai fost purtata de heruvimi, la cele mai presus de ceruri;

Bucura-te, ca ai fost inaltata cu cantare de mare cuviinta prin portile ceresti, de mai marii puterilor ingeresti;

Bucura-te, ca esti inconjurata si fericita de toti locuitorii cerurilor;

Bucura-te, cer pamintesc, care esti inaltata la locuinta Celui de Sus;

Bucura-te, tronul Domnului, care esti inaltata de la pamant la Imparatia cereasca;

Bucura-te, solitoarea noastra si tare sprijinire la Fiul tau;

Bucura-te, chezasia noastra catre Dumnezeu, spre mantuire;

Bucura-te, imparateasa crestinilor si ajutatoare pentru dobandirea Imparatiei ceresti;

Bucura-te, Maica Vietii, si, dupa Dumnezeu, nadejdea vietii noastre celei vesnice;

Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

Condacul 4

Vifor de ganduri netrebnice si necredincioase, avand in sine evreul Atonie, si vazand pe purtatorii de Dumnezeu apostoli, ducand la mormant cu mare cinste trupul cel preacurat al Maicii lui Dumnezeu, s-a pornit ca sa-l rastoarne. Dar fara de veste, odata cu orbirea, i s-au taiat si mainile, ce au ramas lipite de pat. Acela apoi, prin credinta, Mama a lui Dumnezeu te-a marturisit pe tine cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Auzind tainicii apostoli si singurii vazatori ai Cuvintului pe ingeri cantand inalte cantari, la inmormantarea trupului celui de Dumnezeu purtator, si vrand sa-i dea cinstea cea placuta lui Dumnezeu, s-au nevoit cu un glas a canta asa:

Bucura-te, ceea ce ai luat bunavestire, pentru mergerea ta la Imparatia Cea de Sus;

Bucura-te, ceea ce de la binevestitorul Gavriil ai primit ramura cea de bucurie a raiului;

Bucura-te, ca ai luminat multimea heruvimilor cea prea cinstita;

Bucura-te, ca ai luminat firea serafimilor cea preamarita;

Bucura-te, ceea ce ai fost de patriarhii Avraam, Isaac si Iacov mai inainte inchipuita;

Bucura-te, ceea ce ai fost de profet mai inainte vestita;

Bucura-te, ca ai infrant semetia cea rea a evreului;

Bucura-te, ca ai dat lui vindecare.

Bucura-te, ceea ce ai intors necredinta lui Atonie la credinta;

Bucura-te, ceea ce ai primit pocainta lui;

Bucura-te, ca inalti la cer pe cei ce au iubire si credinta catre tine;

Bucura-te, ca esti izbavitoarea celor ce cu credinta tare cheama numele tau in ajutor;

Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

Condacul 5

Sfintii apostoli, ca niste stele conduse de Dumnezeu fiind in lume imprastiati pentru predicarea Evangheliei, rapiti au fost pe nori prin vazduh si adusi spre inmormantarea Maicii Domnului, pe care cu laude si cu cantare petrecandu-o impreuna cu ingerii cantau: Aliluia!

Icosul 5

Vazand vazatorii de Dumnezeu pe Stapanul lor, luand in maini sufletul Maicii Sale si cunoscand ca El este Domnul, s-au nevoit cu cantari sfintite a lauda pe cea binecuvantata si au cantat asa:

Bucura-te, imparateasa, care ai purtat pe Cel ce imparateste peste toate;

Bucura-te, cea ce si tu insati esti purtata de mainile Fiului tau;

Bucura-te, sceptru imparatesc, din dreapta lui Hristos;

Bucura-te, stalparea porumbitei, cea din mina lui Noe;

Bucura-te, toiagul lui Aaron, care a odraslit neputreziciunea;

Bucura-te, crinul cel nevestejit, care a inflorit nemurirea;

Bucura-te, chivotul insufletit de Dumnezeu, al dumnezeiescului parinte David;

Bucura-te, psaltire si alauta preafrumoasa, ce ai ridicat marirea profetiei;

Bucura-te, chivot insufletit, al sfinteniei Domnului;

Bucura-te, viata care ne-ai adus pe noi intru bucurie Domnului;

Bucura-te, cortul cel umbrit de heruvimi;

Bucura-te, Sfanta Sfintelor, cea graita de serafimi;

Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!

Condacul 6

Apostolii, purtatori ai cuvantului lui Dumnezeu in lume, dupa ducerea Maicii Domnului la cele de sus, fiind asezati la obisnuita masa comuna si luand o parte de paine si inaltand-o in numele Domnului, deodata au vazut de sus pe imparateasa, Nascatoarea de Dumnezeu, impreuna cu ingerii purtatori de lumina si auzind-o, dandu-le lor pace de la Fiul ei si Dumnezeu, au cantat: Aliluia!

Icosul 6

Stralucit-a noua de voie Hristos, Soarele dreptatii, din preacuratele tale coapse si prin buna intelepciune a predicii apostolilor lumea s-a luminat, iar pe tine, Maica Lui din neam in neam te-a preamarit. Pentru aceasta si noi te fericim cantand tie:

Bucura-te, pururea Fecioara, ca de toate neamurile in veci esti marita;

Bucura-te prea buna si prea indurata, asupra oamenilor mare ajutatoare;

Bucura-te, ca ai implinit fagaduinta cetei ucenicilor;

Bucura-te, ca prin mijlocirea ta, dai pace lumii de la Fiul tau si Dumnezeu;

Bucura-te, privire preadorita si dulce a sfintilor;

Bucura-te, bucuria cea intru tot veselitoare, a preacuvioaselor maici si a sfintelor fecioare;

Bucura-te, ca treci peste corturile dreptilor din rai;

Bucura-te, ca indreptezi pe toti spre dumnezeiasca slava cereasca;

Bucura-te, plinirea doririi tuturor lucrurilor celor bune;

Bucura-te, inceputul mantuirii omenesti;

Bucura-te, imparateasa celor ce imparatesc, dupa Dumnezeu pe pamant;

Bucura-te, Doamna si Stapana celor ce domnesc dupa Domnul si Stapanul cerului;

Bucura-te, cea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

Condacul 7

Pe toti, cei ce vor sa intre cu credinta in sfanta ta biserica, Nascatoare de Dumnezeu, pururea ii miluiesti, iar pe cei ce te maresc, de toate asupririle si supararile ii izbavesti. Pentru aceea, si binecredinciosului nostru popor, care pururea te fericeste, invingere asupra potrivnicului ii daruieste si toate cele de mantuire ne da noua, care ne rugam tie, cantand:Aliluia!

Icosul 7

Aratat-a faptura noua, aratandu-Se noua Domnul, Facatorul tuturor, prin tine Nascatoare de Dumnezeu; iar tu, avand purtare de grija pentru noi, rudenia ta, care cu cinste serbam Adormirea ta, primeste sa cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, Maica lui Dumnezeu, cea aleasa dintre pamanteni;

Bucura-te, ceea ce esti mai presus de cele pamantesti si de cele ceresti;

Bucura-te, ca te-ai suit mai sus de heruvimi si de serafimi;

Bucura-te, ca ai adunat prin nori ceata apostolilor la inmormantarea ta;

Bucura-te, caci cu puterea lui Dumnezeu, dovedire invederata, dupa inmormantarea ta, inaintea lui Toma te-ai aratat in vazduh, cand venea pe nori;

Bucura-te, ca prin aceasta ai adeverit mutarea ta cu trupul la cer;

Bucura-te, ca ai dat lui Toma omoforul tau, ca o podoaba de incredintare a mutarii tale;

Bucura-te, ceea ce esti impodobita cu frumusetea tuturor virtutiilor;

Bucura-te, ceea ce ai primit in pantecele tau pe Fiul lui Dumnezeu spre mantuirea oamenilor;

Bucura-te, ceea ce ai inflorit ca un finic cu trupul;

Bucura-te, ca te-ai inaltat ca un cedru in slava cea cereasca;

Bucura-te, pomul vietii, cel sadit in mijlocul raiului celui de sus;

Bucura-te, corabia cea intelegatoare, ce te-ai inaltat din potopul mortii, la cele de sus;

Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu nu lasi pe noi!

Condacul 8

Ca pe un soare intru cele de sus, stiindu-te pe tine, stapana aleasa, suita de Fiul tau inauntrul frumusetilor celor mai presus de fire si a bunatatilor celor nespuse din ceruri, fiind tinuta cu placere in mainile Lui si cu bucurie stand la dreapta lui cea incepatoare de viata, pururea cantam Lui: Aliluia!

Icosul 8

Cu totul fiind ridicata la cele ceresti, iar pe cele pamantesti nelasandu-le Maica lui Dumnezeu, de mainile Fiului tau ai fost purtata intru cele nepatrunse, la Ierusalimul cel de sus, la cetatea cea frumoasa si cu totul luminata ai intrat, de heruvimi si de toate puterile ceresti fiind inconjurata si cantandu-ti-se unele ca acestea:

Bucura-te, al carei sfant suflet se salasluieste in Sionul cel de sus si prealuminat;

Bucura-te, al carui trup nestricacios se preamareste, impreuna cu sufletul;

Bucura-te, ceea ce ai intrat in cetatea cea imparateasca a Atottiitorului;

Bucura-te, ceea ce te-ai inaltata in raiul cel frumos, sadit sus in ceruri;

Bucura-te, ceea ce te-ai mutat in cetatea impodobita cu pietre stralucitoare;

Bucura-te, ceea ce esti dusa in cetatea cea inconjurata de ostile cele preainalte;

Bucura-te, ca esti luata mai presus de ceruri de Fiul tau, cu buna cuviinta dumnezeiasca;

Bucura-te, ca esti mai cinstita decat toate mintiile cele nematerialnice ale ingerilor;

Bucura-te, ceea ce duci rugaciunea celor credinciosi, la Fiul tau si Dumnezeu;

Bucura-te, ceea ce te rogi neincetat pentru noi la scaunul fiului tau si Dumnezeu;

Bucura-te, solitoarea catre Dumnezeu, pentru mantuirea lumii;

Bucura-te, aparatoarea neamului crestinesc, daruita de Dumnezeu;

Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!

Condacul 9

Toata firea ingereasca te inalta pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, iar neamurile omenesti te maresc, ca pe o maica a lui Dumnezeu si serbeaza preacinstita Adormirea ta, imparateasa. Caci pamantenii prin tine se impreuna cu cele ceresti, iar noi intr-un glas cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Cuvintele inaripate ale profetilor, cele de Dumnezeu insuflate, acum le vedem implinite intru tine, Nascatoare de Dumnezeu. Caci cu adevarat, ai nascut noua pe Dumnezeu cu trup. Pentru aceea, crezand taina Cuvantului lui Dumnezeu cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, inceputul cel deplin al legii si al profetilor;

Bucura-te steaua lui Iacov, cea prevestita de Varlaam;

Bucura-te, patul marelui Imparat, cel vestit de Solomon;

Bucura-te, lana cea rourata de Iisus, preainchipuita de Ghedeon;

Bucura-te, rugul cel nears, mai inainte vazut de primitorul legii, Moise;

Bucura-te, munte sfant, privit de barbatul doririlor;

Bucura-te, scara cereasca, vazuta de Iacov;

Bucura-te, usa pecetluita si neumblata, mai inainte vazuta de Iezechiel;

Bucura-te, soarele locuirii lui Hristos, cel mai inainte aratat psalmistului David;

Bucura-te, taina ce s-a prezis de profeti in multe chipuri;

Bucura-te, ca intru tine s-au inchipuit cuvintele prezise, ale tuturor profetiilor;

Bucura-te, ca ai primit toata iconomia Celui de sus, pentru mantuirea lumii;

Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!

Condacul 10

Vrand sa mantuiasca lumea, Domnul tuturor, din neamul pamantenilor te-a ales pe tine Maica pentru Sine. Facandu-se om pentru noi, S-a suit la cer, de unde Se pogorase si cu Sine te-a ridicat si pe tine, spre a petrece in slava cea vesnica si a Împaratiei, impreuna cu Dansul fara de sfarsit. Pentru aceea, ca un Dumnezeu, aude de la toti: Aliluia!



Icosul 10

Zid esti credinciosilor, Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara. Si aparatoare tuturor celor ce alearga, la tine, Preacurata, caci tu te-ai mutat la ceruri, ca sa fii solitoarea cea mai de aproape, pentru toti care canta tie:

Bucura-te, cetatea marelui Imparat, asezata deasupra muntilor ceresti;

Bucura-te, zid si acoperamant, ce nu te ascunzi de la a noastra staruinta;

Bucura-te, ca ajuti pe cei credinciosi sa biruiasca uneltirile dusmanilor;

Bucura-te, ca ai infrant multimea agarenilor;

Bucura-te, pazitoarea cea neclintita a ortodocsilor;

Bucura-te, imprastierea ereticilor;

Bucura-te, ca ne esti pace si bucurie;

Bucura-te, ca ai calcat iadul cel atotpierzator;

Bucura-te, cununa aleasa a celor ce cu mintea intreaga lupta impotriva pornirilor trupului;

Bucura-te, preamarirea cea mult pretuita a nevoitorilor mucenici;

Bucura-te, solitoarea odihnei celei fericite a ostenitorilor cuviosi;

Bucura-te, datatoarea bucuriei celei vesnice a monahilor celor ce bine au vietuit;

Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

Condacul 11

Toata cantarea cetelor ingeresti celor insufletite de Dumnezeu lauda Adormirea ta cea preacinstita, ceea ce esti cu totul laudata, stapana imparateasa, de Dumnezeu Nascatoare. Iar noi din inima aducem tie, care esti maica tuturor, smerita noastra rugaciune, impreuna cu ostile ceresti, cantand unuia Dumnezeu, Celui ce dupa vrednicie, te-a preamarit pe tine: Aliluia!

Icosul 11

Faclie primitoare de lumina cea adevarata te-ai aratat noua celor de pe pamant. Caci tu luminezi sufletele si le indreptezi spre cunostiinta de Dumnezeu, ale celor ce serbeaza mutarea ta cea cu totul cinstita. Pentru aceasta cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, faclia cea nestricata, a focului celui nematerialnic;

Bucura-te, aurora cea netrecatoare, a luminii celei neinserate;

Bucura-te, luna stralucitoare din Soarele dreptatii;

Bucura-te, lumina ce luminezi si in intuneric;

Bucura-te, faclie pusa in sfesnicul cel preainalt;

Bucura-te, izvorul vietii, cel rasarit din mormant la lumina;

Bucura-te, maica luminii, care calauzesti sufletele celor evlaviosi;

Bucura-te, Maica Dumnezeului tuturor, care mangai sufletele celor intristati;

Bucura-te ceea ce daruiesti sfarsit bun celor ce nadajduiesc spre tine;

Bucura-te, ceea ce la judecata Fiului tau gatesti credinciosilor tai mostenirea celor din dreapta Lui;

Bucura-te, preafericita, ca prin tine vom fi si noi fericiti, avandu-te pe tine ajutatoare si sprijinitoare in rugaciuni;

Bucura-te, preabinecuvantata din neam in neam, ca Domnul este cu tine, si prin tine cu noi;

Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!



Condacul 12

Vazand multimile ingeresti harul maririi, in slavitul Tron ceresc, daruit Maicii lui Dumnezeu celei cinstite, cu sederea de-a dreapta Fiului ei si Dumnezeu, i s-au inchinat ei Scaunele si Puterile, au inconjurat-o incepatoriile si capeteniile, i s-au plecat infricosati heruvimii, serafimii si domniile, impreuna cu arhanghelii si ingerii, care smeriti, o preamareau cantand: Aliluia!



Icosul 12

Cantand intru tot cinstita ta Adormire, laudam toti inaltarea ta la ceruri, imparateasa, Maica a lui Dumnezeu. Iar tu, sfinteste, mareste si miluieste pe toti cei ce cu dragoste te lauda asa:

Bucura-te, ceea ce ai curatit pamantul, cu pasii preacuratelor tale picioare;

Bucura-te, ceea ce ai sfintit vazduhul cu suirea ta la cer;

Bucura-te, ceea ce te-ai suit la inaltimea cereasca;

Bucura-te ceea ce privesti toata frumusetea cea negraita;

Bucura-te, ca sezi intru slava Fiului tau si Dumnezeu;

Bucura-te, ca te bucuri in veci cu Fiul tau si Dumnezeu;

Bucura-te, frumusetea din dreapta Domnului, care infrumusetezi pe toti cei ce in ceruri te fericesc pe tine;

Bucura-te, bucuria tuturor pamantenilor care nadajduiesc spre tine;

Bucura-te, ceea ce esti imbracata in soare, care stralucesti cu harul si cu marirea toata lumea;

Bucura-te, ceea ce te-ai fagaduit a pazi si a mantui pe toti care te cheama din toata inima;

Bucura-te, Maica lui Dumnezeu, ceea ce esti mai cinstita si de Dumnezeu Nascatoare numita;

Bucura-te, care de la rasarit si pana la apus, esti preamarita de toti credinciosii ortodocsi;

Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

Condacul 13

O Maica prealaudata a Imparatului cerului si a pamantului, a lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui nemuritor, Care vietuieste si dupa moarte, primeste de la noi, la cinstita Adormirea ta, aceasta rugaciune de acum si in viata aceasta si, la vremea mortii noastre, scapa-ne de toata nenorocirea si chinul; si Împaratiei celei ceresti ne invredniceste, imparateasa, pe noi cei care cantam lui Dumnezeu : Aliluia!



(Acest Condac se zice de trei ori.)



Apoi se zice din nou Icosul 1, urmat de Condacul 1.



Rugaciune catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu

Preasfanta stapana, de Dumnezeu Nascatoare, departeaza de la noi, pacatosii si nevrednicii robii tai, trandavirea, uitarea, nerecunostiinta, lenevirea si toate gandurile cele rele si viclene, urate si defaimatoare. Alunga-le de la inimile noastre cele ticaloase si de la sufletele noastre cele intinate si de la mintea noastra cea intunecata. Stinge vapaia patimilor noastre si ne ajuta ca neputinciosi santem. Fereste-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene si de toate faptele cele rele, din noapte si din zi si ne izbaveste de ele. Ca prebinecuvantat si preamarit este numele tau cel sfant, in cer si pe pamant, in vecii vecilor. Amin

Hram liniştit la mânăstirile şi bisericile de pretutindeni.
Linişte şi pace.
Credinţă.
Aliluia, Aliluia Aliluia

Osana întru cei de Sus.

Crede şi nu cerceta!

Cu trecerea timpului, îmbătrânim, dar ne şi maturizăm ?
Sau ce înseamnă maturizare?
Părerile sunt împărţite şi variază de la adunarea a cât mai multe informaţii, cultură, filozofie, arte, ştiinţă în general, pînă la acumularea de experienţă, de trăiri, de sentimente, de lacrimi şi sfinţi, de veselie şi încântare, de dragoste şi iubire. Unii urcăm,  alţii coborâm. Unii rămânem într-un echilibru conservator.
Ce este viaţa_
Un drum?
O scară?
O scară a lui Escher, fără început şi sfârşit?

O scară a lui Ioan Scărarul? scara izbăvirii !(Această lucrare a fost folosită mai întâi de monahi. Până în zilele noastre, aceștia o citesc în special în timpul Postului Mare. Este una din scrierile recomandate în perioadele de post și pentru cei care mai sunt "în lume", însă numai cu precauție și sub sfătuirea unui Părinte duhovnicesc. Această lucrare și-a lăsat amprenta asupra vieților multor sfinți precum Sf. Teodor Studitul, Sf. Serghie de Radonej, Sf. Iosif de Volokolamsk, Sf. Petru Damaschinul, Sf. Teofan Zăvorâtul, etc)

Călcaţi cu grijă, călcaţi tot timpul spre lumină, chiar dacă sunteţi striviţi şi oprimaţi priviţi spre lumină (la fel ca poliţistul din filmul World Trade Center, care privea spre lumină, iar celălalt privind spre el vedea şi el lumina chiar dacă indirect. Şi împreună cei doi vedeau lumina - frumoasă metafora, interesant dacă într-adevăr filmul este făcut după fapte reale - interesant să ai o viziune a lui Hristos care îţi întinde o sticlă de apă. Oare americanii ştiu despre aghiasmă şi apa sfinţită???)

Da, cu trecerea timpului îţi dai seama cît de importantă este simplitatea, tinderea către lumină, către adevăr, către alb, către copilărie, către zâmbetul iubirii lui Iisus Hristos prietenul copiilor. Crede şi nu cerceta mă duce cu gândul la bunica Maria, dumnezeu să o ierte, cocoşată de treburi şi greutăţi, cocoşată de povara anilor, simplă, ţărancă, care nu cred că a filozofat vreodată, sau s-a îndoit sau s-a întrebat, sau a deznădăjduit. A privit către lumină toată viaţa, dar nu vreau ca cuvintele mele să-i fie spre laudă deşartă aşa că mă opresc aici. Dă-ne Doamne un colţ, o fărâmă de credinţă din credinţa străbunilor noştrii, dă-ne o rază din zâmbetul lor şi din zâmbetul copiilor ce se bălăceau în apa rece a munţilor noştrii, sub razele de lumină al Soarelui Tău.

Pregătiţi-vă de sărbătoare, dezbrăcaţi-vă de hainele triste ale întrebărilor, dezrobiţi-vă de păcate şi de rele, pocăiţi-vă sufletele spre copilărie, credeţi şi nu cercetaţi!!!

Sărbătoarea se apropie.

Sărbătoarea se apropie.
Rugaţi-vă Fecioarei Preacurate Maria cu mulţumiri pentru cei bolnavi de cancer din jurul nostru.
Chiar dacă nu-i cunoaşteţi personal, mulţi se pot vindeca prin rugăciunea intensă a aproapelui lor.
Sfântă Fecioară Maria Măicuţa Domnului Dumnezeu Iisus Hristos, roagă-te pentru noi!!!
Mărită fie Stăpâna noastră grabnic ajutătoare şi mijlocitoare!!!
Dumnezeu este Dumnezeu şi Măicuţa noastră este mijlocitoare, nu cum am auzit o creştină de alt neam spunând de Domnul nostru Iisus Hristos că este mijlocitor la Dumnezeu.
Dumnezeu este un Dumnezeu al iubirii dar şi un Dumnezeu gelos aşa că nu-l mai denaturaţi din simplitatea Lui, nu-l mai coborâţi în mocirla ideilor parşive, nu mai căutaţi şi găsiţi interpretări, El nu are nevoie de interpretări. Atât doar să-i oferim pentru că ne-a dat viaţă respectul nostru, iubire, mulţumire, laudă şi iubire între noi toţi bolnavi, săraci, bogaţi, ciungi, orbi, slabi, graşi, urâţi, frumoşi, albi, negrii, roşii, galbeni, creştini.
Acolo unde ne adunăm cu toţii pentru El la Sfânta Biserică, la Sfânta Liturghie, la Sfintele Taine, va veni şi El în mijlocul nostru, să ne lumineze sufletele păcătoase.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin!!!

păcatul - îndepărtarea de Dumnezeu

Am scris la un moment dat al vieţii, pe un colţ de hârtie începutul unei poezii: Dumnezeu pus la colţ...
Asta am simţit din nou acum, după vizionarea filmului Dogville (Lars Von Trier), un film în care se simte o lipsă acută de Dumnezeu, de Iisus Hristos. (se precizează încă de la început lipsa preotului din orăşel)
Filmul este tratat de fapt, ca o piesă de teatru, personajele evoluând într-un cadru închis shakespirian chiar hamletian cu toate că personajul principal este o femeie.
Filmul descrie o poveste a unei tinere refugiate-fugare Grace (jucată cu graţie de Nicole Kidman - personaj ce poate simboliza "inspectorul de serviciu" al Lui Dumnezeu) într-un orăşel paşnic de munte Dogville care ulterior se dovedeşte o adevărată  Sodomă şi Gomoră, (sfârşind chiar ca oraşele păcatului din Biblie în urma inspecţiei divine).
Filmul nu-l recomand celor slabi de înger, este un film bun şi rău în acelaşi timp, poate fi şi o analiză pentru fiecare, o meditaţie, o spovedanie a gândurilor murdare, dar poate fi şi o cădere, chiar o  sminteală prin decizia anticreştină de final a personajului principal, care alege soluţia extremă, cu asumarea rolului de judecător-răzbunător involutiv, ducând la extremă principiile legii vechi testamentare "Dinte pentru dinte!". (Totuşi dacă tratăm personajul ca Grace, adică ca Graţie divină, ca inspector de serviciu al Domnului, ca întruchipare venită pentru judecată, Grace acordă de-a lungul naraţiunii mai multe şanse de conciliere, de pocăinţă, tratează personajele cu indulgenţă extremă ... iar personajele o martirizează...stai în cumpănă pe moment).
Filmul este o antologie-compendiu de păcate şi tratează toate perioadele de la fragedă tinereţe până la bătrâneţe, cu o ascensiune de neoprit a perversiunii şi răutăţii satanice.
Aveţi grijă, în viaţă pedepsele radicale pot anula şansa la mântuire.
Doar unul este Judecătorul, chiar dacă judecata noastră ar coincide cu cea a Lui Dumnezeu, doar El are acest drept! Doar Cel fără de păcat să ridice şi să arunce piatra!
Noi trebuie să ne ducem Crucea pînă la sfârşit, urmând exemplul înaintaşilor noştrii.

Doamne Ajută şi fereşte-ne de ispite!

păcatul - continuare

Deoarece zilele trecute am avut un dialog cu un evreu în curtea Mânăstirii Radu Vodă (o să vă povestesc după ceva timp) şi gândindu-mă la ruga: Cred Doamne ajută necredinţei mele! rugă care a punctat duminica fiului lunatic şi a Sfântului Ioan Scărarul, rugă ce am scris-o mai devreme ca rugă de luptă şi de răspuns şi deoarece am găsit pe un alt blog o predică extraordinar de inteligentă a părintelui Nicolaie Steinhardt, un evreu creştinat, un exemplu pentru noi cei născuţi în ortodoxism şi botezaţi de mici, vă rog să citiţi aceste cuvinte extraordinare:

Din predica parintelui Nicolae Steinhardt la aceasta duminica:
“(…) Credinţa, aşa cum reiese din numeroase locuri ale Sfintei Scripturi şi din exegezele principalilor ei comentatori, ni se prezintă ca un mister şi un paradox. Ca pe un mister şi ca pe un paradox ne este înfăţişat actul de credinţă – mai acut şi mai tainic decât oriunde altundeva – la Marcu 9, 24. Căci răspunsul tatălui la mustrarea Domnului (i s-a atras atenţia că acelui ce crede toate îi sunt cu putinţă): „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele” nu pare mai puţin contradictoriu şi indescifrabil decât „problema încuietoare”, cunoscută în logică drept paradoxul cretanului. Toţi cretanii sunt mincinoşi este premisa de la care se porneşte; o afirmă un cretan. Dar de vreme ce este cretan, înseamnă că şi el minte şi că – prin urmare – afirmaţia sa nu este adevărată, altfel spus, nu toţi cretanii sunt mincinoşi. Dacă însă cretanul căruia i se pune întrebarea: cu adevărat sunt toţi cretanii mincinoşi? dă un răspuns negativ, ce deducem? Că, fiind şi el mincinos ca toţi cretanii, răspunsul lui negativ înseamnă că de fapt cretanii toţi rostesc neapărat neadevăruri. Descurcă-se cine poate!
Paradoxul acesta logic a dat mult de furcă filosofilor de-a lungul veacurilor. Chestiunea e pe larg expusă de logicianul român Anton Dumitriu într-un studiu din anul 1965, reprodus în volumul Ştiinţă şi Cunoaştere (1984). Nu vom intra în amănunte şi nici nu vom arăta cum ajung specialiştii contemporani să afle o soluţie a problemei prin teoria zisă a nivelelor de vorbire logică.
Reţinem doar că fraza rostită de tatăl copilului, în versetul al 24-lea din capitolul 9 al Evangheliei Sfântului Marcu nu este şi ea decât un teribil paradox înzestrat cu toate aparenţele insolubilităţii. Căci din două una: ori “crezi”- şi atunci la ce bun să mai ceri să ţi se dăruiască credinţă, ori nu crezi – şi atunci cum de îndrăzneşti să zici fără pic de ruşine „cred”! Ce fel de credinţă este aceasta care este şi nu este, care se afirmă dar se şi recunoaşte nevoită a cere ajutor? Ce joc mult prea subtil ori din cale afară de făţarnic se desfăşoară aici? Nu cumva răspunsul tatălui întăreşte argumentarea filosofului ateist Jean Paul Sartre care-i învinovăţeşte pe credincioşi a fi de rea credinţă fiindcă textul de la Marcu 9, 24 aceasta chiar vădeşte: incertitudinea, şubrezenia, duplicitatea lăuntrică a pretinsului act de neclintită credinţă? Pentru Sartre şi existenţialiştii din şcoala sa, credinţa nu poate fi decât un limbaj confuz, auto-amăgire (autosugestie), vorbă lipsită de acoperire (în sensul în care aurul din depozitul băncilor de Stat acoperă, garantează moneda de hârtie) sau, pur şi simplu, neadevăr (inconştient ori, mai adeseori, de rea credinţă).
Textul evanghelic de astăzi ne aminteşte însă nu numai de acuza lui Sartre ci şi de o altă celebră spusă a filosofului, francez şi el, Blaise Pascal. Acesta, precursor al existenţialismului, nu ateu, ci profund creştin, pune în gura Mântuitorului care se adresează necredinciosului dornic să creadă, însă neizbutind să-şi împlinească dorinţa, şi necutezând a face pasul hotărâtor, un răspuns cu totul neaşteptat: Nu M-ai căuta dacă nu M-ai fi găsit! Răspuns şi el teribil, paradoxal, tainic şi ameţitor. Să cauţi ceea ce ai şi găsit! Să însemne căutarea ta, strădania ta, angoasa ta nimic altceva decât dovada inutilităţii întregii tale frământări – ba şi a orbirii tale – de vreme ce L-ai găsit pe Cel căutat! (Dar şi ce bucurie: drahma era în buzunar, oaia zisă pierdută nu fusese decât o greşeală de numărătoare!).
Răspuns teribil, paradoxal şi tainic, totuşi deopotrivă lămuritor şi definitiv, punând pentru totdeauna capăt validităţii ispitelor unei logici a dilemelor stringente. Ni se cere numai curajul de a constata că omul frământat, chinuit, obsedat de vocaţia credinţei a devenit prin însăşi starea sa căutătoare, un credincios. Cine porneşte spre Hristos – şi cât de lungă, de întortocheată, de nesigură i se arată a fi calea – L-a şi întâlnit! Oare încă departe fiind el, nu l-a văzut şi, alergând, nu i-a căzut pe grumaz, sărutăndu-l? Sartre, de altfel, recunoaşte că acel care merge să ceară sfatul unui ofiţer dacă să urmeze ori ba cariera militară, a şi luat în sinea sa hotărârea. Tot aşa omul care-şi expune îndoielile cu privire la vocaţia sa ecleziastică unui preot, el a şi ales: nu ar solicita avizul unui slujitor al lui Hristos dacă nu L-ar fi aflat pe Acesta.
Un caz recent şi edificator este al ilustrului nostru compatriot, Eugen Ionescu, scriitor de limbă română şi franceză, trăit de peste 40 de ani în Franţa, membru al Academiei Franceze. A fost o bună parte a vieţii sale cu totul străin de preocupări religioase. Cu timpul însă problema existenţei (folosesc substantivul acesta deoarece este de uz curent; mult mai corect ar fi să spunem: fiinţării) lui Dumnezeu i s-a impus din ce în ce mai stăruitor, mai aprig, parcă şi mai impacient. Citirea atentă a Sfinţilor Părinţi şi misterul fenomenului care i se părea cel mai ciudat din câte sunt în univers – lumina – l-au apropiat (cu încetul, anevoie, şi nu fără paşi înapoi, rezistenţe, icniri ale deznădejdii şi intervale în care biruinţa se arăta a fi de partea deprimării) de râvnita credinţă în Dumnezeu.
Iată că acum, la bătrâneţe (e născut în anul 1912, ca şi mine) a făcut gestul echivalent cu arderea punţilor lăsate în urmă de oastea care nu mai vrea să ştie de verbul a da înapoi. „S-a declarat”, cum îi plăcea lui Jean Giraudoux să spună, în recenta sa carte La quete intermittente (cuvîntul quete l-aş tălmăci print-un complex de termeni româneşti: investigaţie, cercetare, cale, căutare, pelerinaj), apărută la sfârşitul anului trecut, după ce expune, cum mai deschis nici că se poate lunga-i călătorie către Hristos, încheie afirmându-şi, credinţa, nuanţând-o totuşi cu verbul a nădăjdui. In cine cred? – zice. Şi-şi formulează, ca mare dramaturg ce este, o replică scurtă axată pe una din virtuţile teologale: în Iisus Hristos, sper!
Acum că autorul a dat lucrurile pe faţă, îmi este îngăduit, cred, să divulg şi eu că în 1980, la Paris, mi-a cerut să mă rog pentru el ca Dumnezeu să-i dăruiască harul credinţei. In volumul pe care l-am citat se mai întreabă încă, plin de îngrijorare şi potrivit exigenţei corectitudinii care-l caracterizează: oare nu cumva cred doar că eu cred? Nu cumva credinţa mea e o părere, o iluzie, o făurire a minţii mele obosite, ceea ce englezii numesc wishful thinking, adică o certitudine ce-şi află temeiul într-o năzuinţă a spiritului, în voinţa insului, într-un soi de visare a sa, într-o irealitate luată drept realitate?
Mi-am îngăduit să-i scriu lui Eugen Ionescu şi să-i spun că formula „dar poate că doar cred că eu cred” este varianta frazei pascaliene şi a textului de la Marcu 9, 24. „Poate că doar cred că eu cred” este totuna cu: „Nu M-ai căuta dacă nu M-ai fi găsit” şi cu: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele”. De ce se teme sau ruşina, Eugen Ionescu nu are, se alătură câtorva mari artişti şi gânditori biruiţi de Hristos: Dostoievski, Claudel, J. K. Huysmans, Bergson, Peguy, Werfel, Papini, Chesterton.
Dar cripticului fundamental verset 24 trebuie să-i mai dăm un răspuns, se cuvine să-l decodăm şi din punct de vedere practic. Cum depăşim punctul critic, incertitudinea, acuza de rea credinţă, cum efectuăm saltul de la necredinţă, orbecăială şi tumult interior la credinţă, linişte şi fermitate? Drumul ni-l dă (în sensul vechi al sintagmei, cel preferat de Constantin Noica: ni-l arată) acelaşi verset 24: „Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi.”
Iată cheia, iată cifrul, iată dezlegarea. Insăşi inferioritatea condiţiei noastre omeneşti decăzute supune chiar şi credinţa incertitudinii, fluctuaţiilor, acediei, trecerii prin conuri de umbră. Suntem fiinţe osârduitoare dar şi slabe, oricând predipuse a ne poticni, de nu şi a pica. Fer. Filip Nerri n-a grăit oare: Ţine-mă Doamne de urechi că altfel te vând ca Iuda! Dar dacă strigăm, ca tatăl copilului demonizat, dacă într-adevăr ne rugăm cu lacrimi, altfel spus din străfundurile fiinţei noastre, dacă realizăm că nu suntem decât trestii firave şi biete feştile fumegânde, ieşim din capcana trufiei, din chinurile incertitudinii şi din labirintul paradoxelor. Strigătul însoţit de lacrimi al tatălui e mai înainte de toate un act de smerenie: el recunoaşte şi mărturiseşte ticăloşia condiţiei sale omeneşti; îngâmfarea nu-l mai opreşte să ceară ajutorul interlocutorului său. Prin smerenie, lacrimi şi rugă, el (şi o dată cu el tot omul) trece de la starea complexă (dubioasă, apăsătoare) de credinţă – necredinţa la starea stabilă de credinţă.
Ce dovedeşte aceasta? Că e nevoie de har. Fiinţa omenească nu este îndeajuns de puternică pentru a putea ieşi singură din paradoxalitate, dispersiune şi fluctuaţie. Ii este însă larg deschisă poarta smereniei (rugăciune + lacrimi+ „strigare”); ea duce la credinţă, spre deosebire de ferecata poartă a marelui, tragicului Kafka (pentru a cărui mântuire nu mă îndoiesc că se va fi rugat şi Pascal şi Kierkegaard şi Dostoievski).
Acum că Mircea Eliade a murit, pot mărturisi că şi el mi-a adresat aceeaşi rugăminte ca şi Eugen Ionescu. Işi dorea să fie nu numai – cum l-a numit Emil Cioran – cel mai activ propagandist al lui Dumnezeu, ci şi un umil credincios al Său. Acest neîntrecut istoric al religiilor jinduia să fie, după modelul lui Claudel („un poet la picioarele Crucii”), mai mult decât naratorul unei evoluţii: să fie încredinţat că istoria sentimentului religios se încheie pe Golgota. Modestia, bunătatea şi mărinimia îl pregăteau pentru aceasta.[1]
Cât priveşte pe un alt ilustru reprezentant al generaţiei mele (am fost: Eliade, el şi eu elevi ai aceluiaşi liceu bucureştean – Spiru Haret), mă refer la Constantin Noica, sunt sigur, după cele auzite din gura IPS Sale Mitropolitului Antonie Plămădeală la înmormântarea săvârşită într-o zi de iarnă senină şi blândă în imediata apropiere a schitului de la Păltiniş, că marele meu prieten şi binefăcător, părinte de călugăr ortodox, a murit împăcat cu Dumnezeu. Cred că şi lor, câteştrei, întocmai ca în pericopa zilei de astăzi, Domnul le-a dat răspuns tămăduitor: de nelinişti lui Eugen Ionescu, de întuneric şi îndepărtare lui Eliade şi Noica. Pentru că au strigat – fiecare în felul său, în graiul intelectualităţii sale specifice, potrivit matriţei talentului său şi tonalităţii inimii sale: “Cred, Doamne, ajută bietei mele necredinţe omeneşti.”
Şi mă mai încumet a crede că întreaga generaţie „trăiriste” a tinereţelor mele – care a luat viaţa în serios, a dispreţuit făţărnicia, a luptat, a nădăjduit, a greşit, a suferit - Domnul îi va arăta nu Faţa Sa dreaptă şi aspră, ci Faţa-I blândă şi milostivnică.
Să ne fie şi nouă tuturor de folos cele ce – poate în mod prea personal şi dezlânat – am tâlcuit şi povestit. Să ne străduim a ne întări mereu credinţa, oricât am socoti-o de nestrămutată, să o consolidăm prin rugăciune stăruitoare, prin smerenie, prin chemarea dulcelui Nume al lui Iisus, prin păstrarea în adâncul sinei noastre celei mai intime a pildei consemnate de Sfântul Evanghelist Marcu în capitolului 9 al referatului său, adevărată piatră unghiulară a creştinismului”.
Ulterior am putut afla cu toţii că Eliade a murit spovedit şi împărtăşit.


(Părintele Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi, Ed.Mânăstirii Rohia, 2005)

păcatul

Nu mai păcătuiţi.
Păcatele te fac slab în faţa diavolului atunci când se va lupta cu tine pentru a câştiga sufletul tău.
diavolul nu te lasă.
diavolul l-a ispitit pe Iisus atunci când postea!
Credinţa si nevoinţa te întăresc.
Rugăciunea şi postul sunt armele noastre.
Mulţi dintre cei neispitiţi de diavol sunt deja în plasa lui.
Nu vă bucuraţi dacă sunteţi bine, dacă sunteţi sănătoşi, e o stare falsă de bine.
Nu vă încântaţi spunând sunt fără de păcat sau păcatele mele sunt mici faţă de a altora sau mă iartă Dumnezeu ce dacă mai greşesc din când în când.
Păcatele mici şi repetate ne pot despărţi de Împărăţia Veşnică a Domnului nostru Iisus Hristos!!!
Cu cât înaintezi pe calea mântuirii, cu atât lupta cu diavolul va fi mai grea.
Păcatele proprii repetate, sunt arme în mâna diavolului, sunt punctele slabe unde el poate ştii că are succes, sunt portiţe pe care noi trebuie să le ferecăm. Le putem închide doar dacă nu le mai repetăm.
Mergeţi înainte.
Dacă aţi pierdut o bătălie, nu aţi pierdut războiul! Nu vă opriţi! Nu vă întoarceţi!
Ai greşit, ai poftit şi nu ai mai postit, continuă cu postul, mergi mai departe, nu deznădăjduii, mergi pe calea postului mai departe.
diavolul te îmbie.
Nu răspunde.
Lupta victorioasă este lupta de a privi deasupra lui, de a nu-l băga în seamă, de a nu-i răspunde direct. Răspunsul nostru este post şi rugăciune, nu dialog, nu polemică. diavolul este cel mai bun teolog şi cel mai bun avocat, aşa că aveţi grijă. Iisus nu i-a răspuns direct la întrebări şi propuneri, ci doar a afirmat dreapta credinţă!

1. Atunci Iisus a fost dus de Duhul in pustiu, ca sa fie ispitit de catre diavolul.
2. Si dupa ce a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti, la urma a flamanzit.
3. Si apropiindu-se, ispititorul a zis catre El: De esti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea sa se faca paini.
4. Iar El, raspunzand, a zis: Scris este: “Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu”.
5. Atunci diavolul L-a dus pe aripa in sfanta cetate, L-a pus pe aripa templului,
6. Si I-a zis: Daca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te jos, ca scris este: “Ingerilor Sai va porunci pentru Tine si Te vor ridica pe maini, ca nu cumva sa izbesti de piatra piciorul Tau”.
7. Iisus i-a raspuns: Iarasi este scris: “Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau”.
8. Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte inalt si I-a aratat toate imparatiile lumii si slava lor.
9. Si I-a zis Lui: Acestea toate Ti le voi da Tie, daca vei cadea inaintea mea si Te vei inchina mie.
10. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, caci scris este: “Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si Lui singur sa-I slujesti”.
11. Atunci L-a lasat diavolul si iata ingerii, venind la El, Ii slujeau.

Doamne ajută!
să dăm diavolului un răspuns inteligent, o rugăciune către Dumnezeu:
Cred Doamne, ajută necredinţei mele!

Sminteală - DESFINȚIRE

Cuvântul acesta greu, diavolul mi-l tot scoate din minte. Sminteală. Sminteală este un cuvânt greu. De acest cuvânt va atârna la dreapta judecată soarta multor suflete.
Acum că îmi sună ca un dangăt clar de clopot, ca un ciocan ce bate cuiele pe Cruce în mâinile și picioarele Mântuitorului, trebuie să vă înşir câteva sminteli.
Din ce în ce mai des se duce o luptă de desacralizare de demitizare, nu nu, nu sunt termenii potriviţi,
ESTE O LUPTĂ DE DESFINŢIRE!!!
O luptă dusă împotriva ICOANEI.

Vă enumăr câteva exemple pe care le-am văzut speriat în ultimul timp:
- afişele reclamă orange, pe un fundal de diademă, de aureolă, de aură de sfânt, de nimb ceresc, apar vipuri la modă, Rihanna cu coarne, Lady Gaga. În spatele nimbului un triunghi portocaliu cu capul în jos.
- reclamă video orange pe plajă. Ca la faraoni, o panteră mare gonflabilă (sau un delfin), este ridicată pe un postament ca o zeitate, ca un idol, ca viţelul de aur din Biblie, viţel pe care şi l-a făcut din rătăcire poporul ales.
- pagina-copertă de la kami-kaze, pictura completă a bisericii (Putna cred), aceleași aureole de sfinți suport unor vipuri de data aceasta politice.
Decupate și puse în locul chipurilor de sfinți, chipuri parodice.
Un titlu mare tronează coperta: SĂ NU-ȚI FACI CHIP CIOPLIT.
Este lozinca celor ce luptă împotriva ortodoxiei, împotriva icoanelor, este cuvântul interpretat convertit de mințile pustiite de diavol.

O icoană de o mare frumusețe de la Muntele Athos a ajuns prin bunăvoia monahilor din Grădina Maicii Domnului la Biserica Sfintei Treimi a Spitalului de Copii Grigore Alexandrescu. Deoarece hramul Bisericii este peste câteva zile de Sfinții Martiri Brâncoveni puteți să vedeți această extraordinară Icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni, să vă închinați ei, să o sărutați și să primiți vindecări minunate pentru voi și mai ales pentru copilașii voștri.

Mulțumiri Sfintei Treimi, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Sfintei Fecioare Măicuța noastră, Sfinților și Îngerilor, Sfântului Apostol Matia sărbătorit astăzi.

Și pentru că nimic nu este întâmplător, voia Domnului este la tot pasul!!! astăzi este pomenirea Sfintilor zece Mucenici, care au marturisit pentru sfânta icoana a Mântuitorului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos, cea din poarta de arama, si anume: Iulian, Marchian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Fotie, Petru, Leontie si Maria Patrichia.

Acesti sfinti au trait în zilele salbaticitului Leon, care nu suferea sfintele icoane si le ardea. Pentru aceea s-a apucat el sa pogoare si cinstita icoana a Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care se afla la poarta de arama. Si au facut scari si au pus lemne lungi, si s-au suit pe scari, vrând sa o pogoare.
Atunci vitejii acestia apucând de scara si tragând-o la dânsii, au surpat cu capul în jos pe cel urcat pe ea de l-au dat mortii, si au anatematizat si au blestemat pe împarat. Împaratul daca a aflat de aceasta, s-a umplut de mânie si a poruncit sa se taie capetele tuturor celor ce s-au aflat de fata acolo, al caror numar numai Domnul îl stie, fiindca era multime multa de popor. Iar pe acesti noua Sfinti Mucenici batându-i cu toiege îi baga în temnita, poruncind sa le dea pe fiecare zi câte cinci sute de lovituri. Si asa au rabdat cu barbatie fericitii opt luni. Si daca a vazut tiranul ca li se sfârsea viata, a poruncit sa fie mai întâi chinuiti si sa li se taie capetele lor si Sfintei Maria Patrichia, si sa fie aruncati în mare.

Schimbarea la Fata

Schimbarea la Faţă.

Moment extraordinar, care arată măreţia Dumnezeului în Treime, Iisus Fiul prezent, Tatăl prin cuvintele rostite, Duhul Sfânt norul de lumină.

Omul în faţa măreţiei, Sfântul Apostol Petru, ca un copil spune: Doamne, bine este sa fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una.

 

1. Si dupa sase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru si pe Iacov si pe Ioan, fratele lui, si i-a dus intr-un munte inalt, de o parte.
2. Si S-a schimbat la fata, inaintea lor, si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina.
3. Si iata, Moise si Ilie s-au aratat lor, vorbind cu El.
4. Si, raspunzand, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este sa fim noi aici; daca voiesti, voi face aici trei colibe: Tie una, si lui Moise una, si lui Ilie una.
5. Vorbind el inca, iata un nor luminos i-a umbrit pe ei, si iata glas din nor zicand: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L”.
6. Si, auzind, ucenicii au cazut cu fata la pamant si s-au spaimantat foarte.
7. Si Iisus S-a apropiat de ei, si, atingandu-i, le-a zis: Sculati-va si nu va temeti.
8. Si, ridicandu-si ochii, nu au vazut pe nimeni, decat numai pe Iisus singur.
9. Si pe cand se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicand: Nimănui sa nu spuneti ceea ce ati vazut, pana cand Fiul Omului Se va scula din morti.

Acesta se pare că este primul eveniment evanghelic pictat pe icoană şi primul "test" pe care îl dă un pictor iconograf, pentru ca drumul vieţii lui ca pictor să fie luminat de Lumina Taborică Dumnezeiască!
Lumina Taborică Dumnezeiască să vă şi să ne învăluie pe toţi căzuţi cu faţa la pământ şi să nu ne ardă pentru păcatele noastre.
Mulţumim Domnului pentru frumuseţea măreţiei Lui.
Mulţumim Sfintei Fecioare Maria pentru rugăciunile dinaintea Domnului Iisus Hristos.
Mulţumim Sfinţilor şi Îngerilor pentru ajutor.
Postul să vă fie de folos!!!
Amin.

Melanj

Melanj.
Credinţe împletite.
Misticism, magie, preconcepţii, educaţie volatilă în cei 7 ani de acasă, curente filozofice, curente culturale, curente muzicale, curente urbane, suburbane şi rurale, opinii, manipulări, reclame, tatuaje psihice şi fizice, credinţe oculte, vrăjitorie, spiritism, paranormal, supersiţii.
Eco, ecologie, emo, emologie.
Sensibilitate, lacrimi, disney, hanna montana, lost, manele pe pavele, rock.
Glume, haz de necaz, şpriţ, grătare şi mici.
Mare şi munte.
Praf, gaz, arşiţă, betoane...corpuri flămânde şi despuiate.
Melanj de sentimente.
Melanj.
Beţie şi fum.
Ceaţă pe creier, în apă, în aer, sufocare, boală, păcate, păcate, ispite.
Devieri morale, devieri
Avem nevoie de linişte, de o oază de linişte ?
Avem nevoie de calea dreaptă.
De dreapta credinţă!
DE IISUS MÂNTUITORUL, DE IISUS PANTOCRATOR