blogul unui om

Dumnezeu să ne ajute şi să ne arate paşii mărunţi!!!


duminică, 26 septembrie 2010

Sfântul Voievod Neagoe Basarab

Fraţilor am o propunere şi o idee zic eu bună.
Având în vedere că fata mea este clasa 1-a mi-a trecut prin faţă un abecedar agreat de minister şi impus probabil de anumite persoane...
Dacă citeşti atent o să ai surprize. De exemplu definiţia kola: Kola este un arbore ... ingredientul principal al băuturii Coca-Cola. Reclamă mascată a băuturii respective sau act de cultură?
Şi exemplele pot continua, numai bune pentru copii. Deocamdată citesc, studiez.
Deci, de ce oare nu se fac nişte clase  la şcoală care să meargă pe una din cărţile marilor cărturari, sau sfinţi, sau scriitori. Fiecare clasă altceva, alt curent de bază, sau fiecare şcoală să meargă pe un anumit curent intelectual. Adică clasa Dimitrie Cantemir, clasa Ioan Gură de Aur, sau Clasa Neagoe Basarab sărbătorit astăzi. Şi cartea de bază de studiu un an de zile să fie "Învăţăturile către fiul său Teodosie".
Mai trebuie aprofundată ideea...
Doamne Ajută!


Sfantul Voievod Neagoe Basarab
(articol frumos preluat)


Inainte de a scrie cateva ganduri despre Neagoe Voda Basarab, domnul Tarii Romanesti, in vederea canonizarii sau a trecerii in randul Tuturor Sfintilor, de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, am parcurs cu atentie o seama de lucrari zidite pe izvoarele din vremea sa, precum si contributiile istoricilor, mai vechi si mai noi, si chiar din osteneala talmacitorilor din secolul XX, si cei mai proaspeti din pragul mileniului III.
Materialul cercetat si talmacit de specialisti asupra vietii lui Neagoe Voda Basarab, de la inceputul vietuirii sale in aceasta frumusete a lumii vazute si pana la trecerea in Tara de peste veac, este imens si te transpune intr-o lume plina de frumuseti si vrednicii, dar si incercari, uneori, peste puterile omului de a fi invinse, daca nu are "ajutorul de sus, de la Parintele Luminilor!"
Atunci cand am publicat volumul "Sfantul Voievod Stefan cel Mare - intre cer si genune", in anul 2004, cu prilejul proclamarii canonizarii ce a avut loc la Manastirea Putna, am intalnit similitudini cu domnia ambitioasa a domnitorului Tarii Romanesti, Radu cel Mare, in al carui Sfat Domnesc era si tanarul Neagoe din marea familie a Craiovestilor. Raspundea in Cancelaria domnitorului de legaturile cu lumea externa, desi era cu ceva trecut de 20 de ani, avand pregatirea culturala si duhovniceasca necesara in marea scoala a timpului, Manastirea Bistrita - Valcea, stiind graiurile tarilor vecine, conducand soliile prin tarile din Occident si Orient, si cunoscand pe marii ganditori de atunci si scrierile lor.
In Bania Craiovei si in scoala de la Manastirea Bistrita, unde boierii Craiovesti, unii inruditi prin casatorie cu domnite de la curtea despotilor sarbi, Neagoe avea sa invete nu doar slavona, dar si limba sarba cu mult mai inainte de 1504, cand despotul sarb Gheorghe Brancovici, devenit mitropolitul Maxim de mai tarziu este nevoit sa se refugieze cu nepoata sa Milita, fiica fratelui sau, despotul Iovan Brancovici.
Tanarul Neagoe se va casatori in acelasi an. Tot aici, la chinovia ctitorita de Barbu Craiovescu, marele ban, care se calugareste in 1520, luandu-si numele de Pahomie, avea sa se adaposteasca o vreme Patriarhul Nifon II al Constantinopolului, dupa ce l-a alungat Radu cel Mare de la Mitropolia din Targoviste.
"Iar fericitul Nifon il intarea in invataturile sale!"
Neagoe il ocroteste, peste voia domnitorului, devenindu-i ucenic. Asa aflam de la Gavriil Protul, cronicarul si conducatorul Muntelui Athos, scriind in Viata Sfantului Nifon, ca Neagoe l-a avut profesor si duhovnic pe Sfantul Nifon: "Iar fericitul Nifon il intarea in invataturile sale."
Intalnirea fericita cu invatatul patriarh ecumenic, ii va aduce tanarului Neagoe un folos nebanuit. Dupa cum s-a vazut mai tarziu, bogatia invataturilor de inalta tarie duhovniceasca, precum si cunoasterea limbilor de circulatie europeana din vremea aceea, avea sa duca la alcatuirea operei sale de erudit "Invataturile catre fiul sau Teodosie".
Binecuvantatul Neagoe Basarab a avut un prilej tot asa de fericit, ca la Targoviste a participat, negresit, la zidirea bisericii Manastirii Dealu, ctitoria lui Radu cel Mare, intr-un stil fara precedent in Tara Romaneasca. Neterminata din pricina mortii lui Radu cel Mare, in anul 1508, biserica va fi ispravita de marele domnitor Neagoe.
Mai tarziu, dar, ca si incununare, pentru instruirea viitorului domn al Tarii Romanesti, Neagoe participa la tiparirea primului Liturghier in limba slavona, in anul 1508, a Octoihului, in 1510 si a Tetraevanghelului, in 1512, pregatite cu migala si eruditie de invatatul Macarie, la Manastirea Bistrita si Manastirea Dealu unde s-au si tiparit. Trece dincolo de orice indoiala, ca tanarul Neagoe, cu inteligenta sa sclipitoare, plin de credinta in Dumnezeu si adanca evlavie, a fost nu numai invatacelul ilustrului savant si istoric, ci chiar si ajutorul erudit la tiparirea primelor carti de slujba pe teritoriul Tarii Romanesti.
Cat de odihnitoare vor fi fost clipele cand Macarie, impodobit de bogatie carturareasca si duhovniceasca, dimpreuna cu Neagoe si alti invatati din obstea bistriteana, oranduiau spre tipar celebrele manuscrise, capodopere ale culturii si evlaviei romanesti! Iata ca se implineste anul acesta o jumatate de mileniu, cinci veacuri de la prima aparitie tiparita a Liturghierului!
Cred nestramutat, ca gandul de a se pregati documentele pentru canonizarea domnitorului Neagoe Voda Basarab, tocmai la implinirea acestui soroc, in 2008, se poate considera chiar o minune a Sfantului Neagoe Basarab, care ne vegheaza si ajuta din preajma Sfintei Treimi. Am putea intelege mai cu inlesnire, cum au stat lucrurile.
Neagoe Basarab, din tineretile sale, inainte de a ajunge domn al Tarii Romanesti, a crescut in grija invatatului Macarie de la Bistrita, a invatat limbi straine, a injugat la osteneala carturareasca si duhovniceasca a tiparirii celor trei carti de baza din randuiala slujbelor bisericesti si a crescut o data cu zidirea Manastirii Dealu! Fericite vremi de sfintenie, carturarie si ctitorie!
Neagoe Voda Basarab - principe isihast
Cum ne vom mai mira ca atunci cand a fost chemat la domnia Tarii Romanesti a si inceput zidirea Manastirii Argesului, intre anii 1512-1517 si ispravirea de zidit si a Manastirii Dealu? Cum nu vom intelege ca osteneala sfanta pentru scoaterea la lumina a sfintelor carti de slujba, ajutand pe Macarie, l-a dus pe evlaviosul Neagoe Basarab, la gandul de a scrie si tipari o carte magistrala si unica de invatatura, pe care a adresat-o fiului sau Teodosie? Nimic nu este intamplator!
Neagoe Voda Basarab a crescut din radacina domneasca, hranita cu invatatura cea mai inalta si cuprinzatoare, in duhul isihast athonit, de la sfarsitul secolului XV si inceputul secolului XVI. Acest secol a debutat, ca roua Duhului Sfant, prin Neagoe Basarab. El implinea protejand si ajutand crestinatatea dreptmaritoare, care gemea sub tirania agarenilor cotropitori, precum ne arata cronicarul Gavriil Protul, in Viata Sfantului Nifon, patriarhul Constantinopolului: "Ce vom spune despre lucrurile si manastirile pe care le-au miluit? Si in toate laturile de la Rasarit pana la Apus si de la Amiaza-zi pana la Amiaza-noapte, toate sfintele biserici le hranea si cu multa mila pretutindeni da. Si nu numai crestinilor fu bun, ci si paganilor, si fu tuturor tata milostiv, asemanandu-se Domnului ceresc, care straluceste soarele sau si ploaia si pe cei buni si pe cei rai, cum arata Sfanta Evanghelie".
Daca vom indrepta o privire asupra documentelor care ne arata bogatia daniilor primite de manastirile de la Muntele Athos, ramanem uimiti. Pe langa renovari, daruri de obiecte de cult si zidiri, se adauga danii anuale aproape la toate chinoviile monahale: Cutlumus, 10.000 aspri; Zografu, 3.000 aspri; Xenofon, 2.000 aspri; Rusicon, 4.000 aspri; Vatoped, 200 taleri; Iviron, 200 taleri; Hilandar, 7.000 aspri anual; Marea Lavra etc. Nu mai prejos s-a aratat mila lui Neagoe pentru Patriarhia din Contantinopol, Ierusalimul si Muntele Sinai, Meteorele de pe stanca Tesaliei, Ascalon, in Siria, si pe unde n-a rourat mila crestina a celui mai mare ctitor din lume?
Inima si sufletul de aur al sfantului slavitului domnitor din Tara Romaneasca
Crestinatatea din intreaga lume a auzit de inima si sufletul de aur al slavitului domnitor din Tara Romaneasca unde bisericile si manastirile asteptau mila domneasca a darnicului Neagoe Basarab.
Vistieria domneasca se inmultea mereu ca untdelemnul vaduvei din Sarepta Sidonului, iar grija lui veghea ca o candela aprinsa si la ctitoriile domnesti de la Tismana - o acopera cu plumb, metal foarte scump, Cotmeana, Visina, Cozia, Dobrusa, Nucet, Ostrov, Snagov, continua si ispraveste de zidit Manastirea Dealului, iar biserica Mitropoliei din Targoviste dorea sa fie inca o implinire a ctitoriilor sale. Remarcabila si monument de culme, din viata pamanteasca a stralucitului domnitor Neagoe Basarab, ramane peste veacuri, Manastirea de la Arges, zidita in timp record, cu piatra din Albestii Muscelului, de catre mesterii romani si altii chemati din Ardeal, Serbia, Elada, Venetia, Armenia si Constantinopol.
Trupul bisericii inchinat Maicii Domnului
Doar cinci ani, dintre care mai mult de jumatate au fost toamna, iarna si primavara – asadar tocmai in doi-trei ani - celebrul si sfantul domnitor Neagoe a ridicat spre cer, trupul bisericii inchinat Maicii Domnului, daltuit in piatra si marmura, cu turlele rasucite, indreptate spre spatiul si timpul lui Dumnezeu. Nu se mai vazuse asemenea minune! Cine l-a indemnat pe Neagoe sa ridice astfel de Imn de slava lui Dumnezeu, din materia zidita de El? El, Neagoe, insusi Manole, dupa ce a ispravit Manastirea Dealului, inceputa de Radu cel Mare, a facut una si mai frumoasa, Manastirea Argesului. Intuia ca va fi mai mare ca Radu Voievod!
Mai mult, Neagoe crestea o data cu Manastirea Argesului si cu sfintenia in sinea sa, rasucind firele de aur ale jertfei care unea pamantul cu cerul, prin turlele care se insurubau in Univers. Era cantecul lui cel din urma care se arata pe plaiurile Argesului. Acest cantec l-a auzit si Gavriil Protul, care exclama: "Si asa vom putea spune cu adevarat, ca nu era asa mare si sobornica precum Sionul, pe care-l facuse Solomon, nici ca Sfanta Sofia, care o facu Iustinian Imparatul, iar ca frumusete este mai presus decat acelea".
Sfintirea Catedralei, in 15 august 1517, inchinata Adormirii Maicii Domnului, dar si cu gandul la mama sa Neaga, despre care scrie ca nimeni altul in lumea aceasta, a strans in comuniunea dragostei crestine ortodoxe pe Patriarhul Teolipt al Constantinopolei, cu un stralucit sobor de mitropoliti, preoti, diaconi si chiar Protosul Athosului, cronicarul invatat Gavriil, care ne va lasa stiri pretioase de la inceputul secolului al XVI-lea.
La Arges, Neagoe canta in Imn de slava ctitoria sa divina, Manastirea Argesului, in timp ce la Roma se ridica surata sa, San Pietro, in cuprinsul unui secol de infruntari si osteneli.

Neagoe Basarab - Testamentul sau din urma

Aratandu-i-se sfarsitul in curgerea zilelor, Neagoe, in suferinte doar de el stiute, oranduind toate in tara si pace cu toti vecinii dinafara, alcatuieste Testamentul sau din urma! Umbland prin lumea din Rasarit si Apus, cercetand bibliotecile de pe acolo, adunand ca albina mierea din floarea stiintelor, avand bucuria de la Domnul Dumnezeu de a intalni pe Macarie, tipograful, cu care a lucrat la tiparirea sfintelor carti si apoi mitropolit pe timpul domniei sale; pe patriarhul Nifon, pe care l-a ocrotit si de la care a invatat; pe Maxim Brancovici, invatatul mitropolit sarb, unchiul sotiei sale Milita, graitu-s-a de Duhul Sfant, sa scrie in Invataturile, dupa care sa traiasca Tara Romaneasca si sa domneasca urmasul in domnie, fiul sau Teodosie.

"Domn cu atata dor de frumusete, cum nu mai avusesem altul inainte de dansul"

Neagoe Voda Basarab, cunoscator al Sfintelor Scripturi, al Sfintilor Parinti si isihasti din Rasaritul Ortodox si contemporan cu mari ganditori si reformatori europeni, ale caror opere le cunostea cu siguranta, amintind doar pe Erasmus din Rotterdam, Niccolo Machiavelli si mai ales, Martin Luther, la a carui nastere s-au aratat pe cer semne care inspaimantau si pe Stefan cel Mare, iar in targul Romanului se pravalea ploaie cu sange.

Domn crestin ortodox si bazileu, purtand coroana imparateasca a credintei in Hristos

In sufletul lui de domn crestin ortodox si bazileu, purtand coroana imparateasca a credintei in Hristos, a gandit sa lase mostenire urmasilor sai, popor si domn de tara, ultimul sau cuvant, precum rosteau marii duhovnici si isihasti, inainte de a se odihni cu trupul in salas, sub lespede si cu sufletul in fata judecatii lui Dumnezeu.
Auzind, cum poetul grec, Maximos Trivalis, il numea "divinul" si il aseza tocmai in palatele Olimpului; ca Al. Piru ii lauda: "dragostea pentru cultura si rafinament artistic"; Nicolae Iorga il numeste: "domn cu apucaturi imparatesti si domn cu atata dor de frumusete, cum nu mai avusesem altul inainte de dansul"; iar Ion Bogdan, il crede, pe drept cuvant: "unul din cei mai culti domni ai nostri din vechime"; B. P. Hasdeu, l-a numit: "Marc Aureliu al Tarii Romanesti, principe artist si filozof", asadar Neagoe Voda Basarab, nu putea sa ne pagubeasca de primul si cel mai complet tratat de teologie, de la inceputul secolului XVI, impletit cu celebrele Invataturi in arta domniei si a slujirii supusilor sai, numita de acelasi B. P. Hasdeu: "monument de literatura, politica, filozofie si elocventa". Si asa, spre sfarsitul vietii pamantesti, Neagoe Basarab, stiind ca agarenii sunt naraviti in fel si chip, ca si cei din Europa isi cam leapada credinta si pietatea, iar casnicii sai au nevoie de intarire in credinta si intelepciune, ne-a lasat in dar, Invataturile sale ca drept testament, urmasilor- urmasilor sai.
Cartea cu Invataturile lui Neagoe Voda Basarab ar trebui sa stea alaturi de Biblie si Cartea de Rugaciuni, la capataiul nostru. Trebuie sa ne reamintim ca Neagoe Voda Basarab a fost domnitorul care a indemnat cele mai multe minti si condeie sa se avante la cercetare si scris, culminand cu traducerea din slavona a Invataturilor de catre acad. G. Mihaila, cu aparatul critic aferent si exegeza desavarsita - am putea spune fara a gresi - a paternitatii Invataturilor neagoiene, de profesorul Dan Zamfirescu, "fiul de suflet" al lui Neagoe Voda Basarab.

Neagoe Basarab - Domn al culturii romanesti !

Mitropolitul Antonie Plamadeala, in anul 1981, scotea de sub tipar, Dascali de cuget si simtire romaneasca. Peste 50 de pagini sunt dedicate lui Neagoe Basarab, Domn al culturii romanesti! Intreg studiul este o frumusete. Voi reda cateva crampeie: "Prin Curtea de Arges si prin Invataturile catre fiul sau Teodosie, Neagoe, voievod Basarab, si-a castigat un loc vesnic viu in istoria, cultura, civilizatia si constiinta romanilor.
Domn al culturii romanesti indeosebi, a realizat in Invataturi, ca si in catedrala, o sinteza romaneasca originala, intre umanism si gandirea religioasa a vremii, sinteza care a surprins si a concretizat, in forme scrise si zidite, trasaturile esentiale si fundamentale ale sufletului romanesc, iubitor de frumos si de bine, realist si echilibrat".
"Tuturor tata milostiv, asemanandu-se Domnului ceresc!"

Care ar fi textul care ne-ar indritui sa-l consideram sfant pe Neagoe Voda Basarab, pe langa toate cele, pe scurt, scrise aici? Iata textul cheie: "Ce vom spune despre lucrurile si manastirile pe care le-au miluit? Si in toate laturile de la Rasarit pana la Apus si de la Amiaza-zi pana la Amiaza-noapte, toate sfintele biserici le hranea si cu multa mila pretutindeni da. Si nu numai crestinilor fu bun, ci si paganilor, si fu tuturor tata milostiv, asemanandu-se Domnului ceresc, care straluceste soarele sau si ploaia si peste cei buni si peste cei rai, cum arata Sfanta Evanghelie".

Iar la sfintenia lui Neagoe Voda Basarab este partas si Neamul Romanesc pe care l-a domnit, ca toate milele le-a facut din zestrea lui cea darnica. La asa popor cuminte, Asa Domn! La asa Domn Sfant, Asa Popor!

marți, 14 septembrie 2010

Înălţarea Sfintei Cruci - ZI DE POST NEGRU

Suntem neputincioşi!? Credinţa ne este slabă??? Valurile vieţii să nu vă îngenuncheze sufletele spre rău! Nu deznădăjduiţi, nu vă îndoiţi. Loviturile sunt din plin asupra celor cu credinţă şi cu cât sufletul devine mai curat cu atât loviturile le veţi simţi mai profund, păcatele le veţi vedea la tot pasul, urâciunea vă va agasa, fiecare cuvânt rău, fiecare gând rău, fiecare faptă rea, trebuie să o simţim ca o palmă, ca o lovitură, ca o arsură, pentru că Iisus le simte ca un ciocan care bate neobosit Cuiele din Palmele Sale. Diavolii se agaţă de cei credincioşi cu disperare. Priviţi cu linişte şi cu lumină la toate, viaţa este scurtă, viaţa de apoi este veşnică, de ce să alegeţi drumul spre pierzanie, acolo este suferinţa şi durerea veşnică, acolo este scrâşnetul dinţilor. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui. Dumnezeu ne încearcă. Aveţi răbdare! Răbdare, răbdare, răbdare ca o toacă erau cuvintele acestea în gura Părintelui Cleopa. Să avem răbdare. Iisus S-A Înălţat pe Cruce spre iertarea păcatelor şi pentru mântuirea noastră. El este sprijinul, El este Calea, Adevărul şi Viaţa. Sub semnul Crucii mergeţi înainte.
 Ce frumoase vorbe sunt acestea: Sfântă Cruce care o ai primit Hristoase a o purta pe umeri şi a te Înălţa pre Dânsa şi cu trupul a te Răstigni sărutând-o luăm putere asupra nevăzuţilor vrăjmaşi!!!
Prea Curată şi Binecuvântată Crucea Domnului apără-ne şi ne păzeşte pe noi!
Sărutaţi Sfânta Cruce cu iubire şi o purtaţi la piept, să vă fie singurul Semn în viaţă. Să vă fie Crucea, îndrumător, sfeşnic aprins, indicator, gps ca să folosim şi un termen modern, pe drumul vieţii. Lăsaţi-vă călăuziţi de Ea, de Sfânta Cruce Înălţată în faţa voastră!!! Să vă fie pavăză cum a fost Sfântului Împărat Constantin.
Sfinte Ioane, Gura ta de Aur să ne ajute să spunem cuvintele vii toată viaţa noastră!!!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin!
Slavă Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, Preacurata şi Binecuvântata Mărita Stăpîna noastră Fecioara Maria, Una Născătoare de Dumnezeu!
Slavă tuturor Sfinţilor, Sfintelor şi Îngerilor!


Inaltarea Sfintei Cruci este praznuita pe 14 septembrie. Este cea mai veche sarbatoare inchinata cinstirii lemnului sfant.


In aceasta zi sarbatorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci:
- Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335;
- Aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.
Sfanta Cruce a fost aflata din porunca Sfintei imparatese Elena, mama Sfantului Imparat Constantin cel Mare. Datorita acesteia s-au gasit pe Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul si care sunt crucile talharilor rastigniti odata cu El, patriarhul Macarie le-a spus sa atinga pe rand crucile de o femeie moarta. Femeia a inviat in momentul in care a fost atinsa de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost rastignit Hristos.
Dupa aceasta minune, Patriarhul a poruncit inaltarea Sfintei Cruci la un loc inalt, de unde sa o poata vedea tot poporul.
Cand imparatul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul, a luat cu el Crucea Domnului in Persia. Sfanta Cruce a ramas aici timp de paisprezece ani, pana cand Hosroe a fost invins de imparatul Heraclie, care a dus sfanta cruce in Ierusalim.
Inaltarea Sfintei Cruci se serbeaza cu post, pentru ca ea ne aduce aminte de patimile si moartea Mantuitorului.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Adormirii in Domnul a Sfantului Ioan Gura de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului;
- Imparatesei Plachila;
- Sfintilor Parinti care au participat la Sinodul al VI-lea Ecumenic;
- Sfantului Mucenic Papa;
- Sfantului Mucenic Teoclit;
- Sfantului Valerian, pruncul;
- Sfantului Cuvios Mucenic Macarie de la Manastirea Dionisiu (Muntele Athos).

Maine, facem pomenirea Sfantului Ierarh Iosif cel Nou de la Partos.

marți, 7 septembrie 2010

Măicuţa noastră Pururea Fecioară Maria născătoarea Lui Dumnezeu Cuvântul

Iată că mâine este sărbătoare.
Maica Domnului Sfânta Fecioară Maria se naşte.

Mă gândesc la Ea puritatea veşnică şi îmi amintesc că într-o noapte am visat un colţ de Rai.
Mă întrebam cum este Raiul în zilele acelea. Nevrednic de răspuns...
Am visat. Eram lîngă o tufă, o parte a unui gard. Era extraordinar de frumoasă. M-am afundat cu faţa şi pieptul în frunzele ei, parcă creştea. Era înalt şi cred că era gardul Grădinii Raiului. Boboci mici, unii puţin deschişi dar tineri, erau cu miile între frunze, de un alb pur şi un miros de mir Dumnezeiesc.
Sigur dincolo de gardul viu era Raiul.
Nu am mai văzut nici în vis, nici în realitate, aşa ceva atât de simplu şi frumos.
Din nou mă gândesc la Maica Domnului. Un acatist, un paraclis. O mulţumire să-i aducem.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu Cea pururea Fericită şi Preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru,
Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii
Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul L-Ai Născut
Pe Tine Cea cu Adevărat Născătoare de Dumnezeu te Mărim.

Fecioară! nevrednic sunt să-ţi cer o rugă!!!

luni, 6 septembrie 2010

Renunţarea la Dumnezeu, soluţia călduţă.

Luăm decizii. Luăm decizii călduţe care ne convin. Ne prefacem şi ne minţim şi uităm pe moment de Dumnezeu. Ne ascundem ca Adam în rai, că poate Domnul este ocupat şi nu ne vede.
Lumea nevăzută şi lumea văzută comunică.
Aceste două lumi au o comunicare transparentă.
Lanţuri grele, negre, puturoase sunt aruncate din iad către noi şi ne trag în jos, ne ţin legaţi. Trecând din lumea nevăzută, în lumea noastră văzută lanţurile grele sunt ancorate aici de lănţişoarele de la gleznele fetelor despuiate, de unghiile vopsite şi ascuţite, de tatuajele mici şi mari, de obiectele ce ne înconjoară şi pe care le-am transformat în idoli, de înfruptarea noastră trupească, de mândria noastră, de semeţia noastră, de opulenţa noastră.
Simplitatea şi modestia nu mai sunt calităţi.
Cultura se îndreaptă spre zero.
Suntem regi de o zi ai mallurilor, ai modei, ai amenajărilor interioare şi exterioare.
Maşini, haine, ceasuri, bijuterii, cluburi, gadgeturi.
Nu poţi răsufla, te scufunzi în această mocirlă, spălare de creier.
Mă agăţ cu ambele mâini de cruce şi încerc să mă trag afară.
Doamne Ajută!
Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie Sfinte, Slavă Ţie Împărate,
Slavă Ţie Dumnezeul nostru Nădejdea noastră,
Slavă Ţie!!!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimea cea de O Fiinţă şi Nedespărţită. Amin.

joi, 2 septembrie 2010

Armata de mucenici ai Domnului Iisus Hristos

Zilnic se prăznuiesc mucenici ai Domnului.
Astăzi oare câţi ar face gestul şi mărturisirea sinceră a celor 3628 de mucenici, gest care te condamna la moarte pe loc - Noi suntem creştini!
Acum suntem orientali că sexul şi spirala e la modă şi ne incită, occidentali că vrem să nu ne deranjeze nimeni şi să fim străini între străini, atei că părem mai aparte şi mai filozofi, catolici că e linişte şi au băncuţe în biserică, pocăiţi că ducem o viaţă eco şi bio la modă, nu fumăm şi nu bem. Cine mai ştie ce este ortodoxia...
Eu sunt creştin ortodox!
Voi sunteţi creştini ortodocşi!
Nimic nu este întâmplător, nu vă uitaţi credinţa, nu vă uitaţi neamul, nu vă uitaţi bătrînii, nu vă uitaţi patria, râul, ramul, marea, munţii, stejarii, brazii, mânăstirile, monahii, ciobanii, bourii, izvoarele, poienile, trilurile păsărilor, Sfinţii, Apostolul Andrei, Măicuţa Domnului Fecioara Maria, Iisus Hristos cu Tatăl şi Sfântul Duh.
Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia.

Prietenie

Simţi în stânga, ca atunci cînd jarul se înroşeşte în flacăra de foc, aşa este dorul de prieteni. Un gând ce pleacă ca un vânt peste vârfuri de brazi la apusul roşu al serii, ca un aer de sare clipocind în nările îndreptate către valuri.
Simţi în tot pieptul pornind în sus un dor ca un jăratec care se prelungeşte în lacrimi, o lumină albă ce îţi înceţoşează privirea, o clipă de suspendare, de linişte, de timp oprit continu, aşa este dorul cu dragoste de Iisus. Dorinţă de ardere pe jertfelnicul timpului, jertfă pe cruce, scrâşnet de ciudă al dracilor, bătaie de aripi îngereşti.

Doi prieteni

Zilele treceau.
Copilăria lor plutea ca o amintire vagă seara înainte de culcare sau când un album cu poze se împrăştia pe podeau camerei...
zâmbeau amintindu-şi! la kilometrii distanţă, o telepatie sincronizată,
zilele care împreună le petrecuseră pe munţi, cu gaşca de prieteni filozofând la o bere, un fotbal, o seară pe bancă sau în scară, privind cu încredere şi plini de viaţă viitorul, ...
Nu, nu-l sun azi, îl sun mâine, poate, dar nu ştiu ce să-i spun...
Nu nu-l sun azi, îl sun mâine, poate, dar ce să-i spun???
Le era dor la amândoi şi anii treceau, dacă s-ar revedea acum poate ar fi dezamăgiţi, de schimbările posibile, de noutăţile clasice, văpaia poate se pierduse cu anii?
Aveau probabil să-şi reproşeze multe, dar nu cred că ar fi putut, erau PRIETENI.
Anii treceau...
Aveau probabil să se întâlnească mai tineri, cândva, undeva,
dincolo.