Simţi în stânga, ca atunci cînd jarul se înroşeşte în flacăra de foc, aşa este dorul de prieteni. Un gând ce pleacă ca un vânt peste vârfuri de brazi la apusul roşu al serii, ca un aer de sare clipocind în nările îndreptate către valuri.
Simţi în tot pieptul pornind în sus un dor ca un jăratec care se prelungeşte în lacrimi, o lumină albă ce îţi înceţoşează privirea, o clipă de suspendare, de linişte, de timp oprit continu, aşa este dorul cu dragoste de Iisus. Dorinţă de ardere pe jertfelnicul timpului, jertfă pe cruce, scrâşnet de ciudă al dracilor, bătaie de aripi îngereşti.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu