blogul unui om

Dumnezeu să ne ajute şi să ne arate paşii mărunţi!!!


miercuri, 30 martie 2011

Sfântul Ioan Scărarul



Sfântul Ioan Scărarul







Sunt nevrednic să scriu despre Sfântul Ioan Scărarul!

Nu aș vrea să scriu cuvinte nevrednice, care să nu fie la înălțimea acestei mari personalități creștine!


Am văzut mai demult un citat care spunea că "Dacă propovăduiești de Hristos fără să crezi în El, este un păcat de moarte!" Vorbele acelea m-au dus cu gândul la vorba din popor "Să nu faci ce face popa, ci să faci ce spune popa!" Pe undeva aceste două adevăruri intră ca două săbii într-o teacă, se completează vizibil și totuși fizic se lovesc, neîncăpând în aceeași teacă. 

De aceea mă simt mic, mă consider nevrednic să vorbesc despre Ioan Scărarul, dacă nu i-am citit opera măreață "Scara", ci doar am un sentiment de închinare în fața acestei Scări ce duce la Iisus Hristos.

Totuși vă invit să citiți această operă și poate cândva vom dialoga pe tema ei!

Vă citez totuși câteva cuvinte din "Scara" despre rugăciune:
"Celui ce se roagă cu adevărat, rugăciunea îi este judecătorie, tribunal și pretoriu al Domnului, mai înainte de județul ce va să fie."
...
"Totdeauna însă trebuie să ne începem rugăciunea printr-o sinceră mulțumire; într-al doilea rând, să ne mărturisim păcatele și să ne zdrobim sufletul întru părerea de rău; de abia pe urmă să facem cunoscută cererea noastră Împăratului a toate. Acest fel de rugăciune e cel mai bun, precum s-a arătat oarecând unuia dintre frați de către îngerul Domnului."
...
"Nu te ruga prin cuvinte pedante, căci deseori gânguritul simplu și nemeștugit al copiilor a îmblânzit pe Tatăl lor cel din ceruri."
...
"Dacă vreun cuvânt de rugăciune îți produce o stare de mângâiere sau de umilință, oprește-te la el, căci e un semn că îngerul nostru păzitor se roagă împreună cu noi."


Cât de complexă și în același timp simplă este starea rugăciunii și cum se mai luptă diavolul să ne-o strice.
Doamne Ferește-ne de cel rău și viclean!!!

Câteva cuvinte preluate din istorisiri:

Sfântul Ioan Scărarul (Sf. Ioan din Sinai ori Sinaitul, uneori numit şi Ioan Scolasticul) a fost un cuvios monah care a trăit în secolele VI-VII la Mânăstirea de pe muntele Sinai, scriitor al cunoscutei lucrări de spiritualitate cunoscute sub numele de Scara dumnezeiescului urcuş sau Scara Raiului. Pomenirea sa se face astăzi la 30 martie. Sf. Ioan s-a născut în jurul anului 579 şi a adormit întru Domnul în anul 649. A intrat în mănăstirea din muntele Sinai la vârsta de 16 ani. Până la acea vârstă dobândise o pregătire solidă în toate ştiinţele acelei vremi, fapt care ar indica provenienţa sa dintr-o familie înstărită.

Aleasa sa pregătire în ştiinţele vremii i-a adus numele de Ioan Scolasticul, iar vieţuirea în Muntele Sinai, numele de Ioan Sinaitul. Acum însă este cunoscut sub numele de Ioan Scărarul, datorită cărţii "Scara dumnezeiescului urcuş", pe care a scris-o la sfârşitul vieţii sale.

În mânăstire l-a avut ca povăţuitor pe Cuviosul Martirie, vreme de 19 ani. După moartea acestuia, Sfântul Ioan s-a retras într-un loc izolat, numit Thola, la 5 mile de Mânăstire, unde a vieţuit în linişte vreme de 40 de ani.

Spre sfârşitul vieţii a fost rugat de monahi să primească a fi egumen al Mănăstirii Sinai. În timpul cât conducea pe monahi pe calea desăvârşirii, a alcătuit scrierea Scara, la rugămintea egumenului Ioan al Mănăstirii Rait, aflată la 60 de mile de Mănăstirea Sinai. 

"Scara dumnezeiescului urcuş" este alcătuită din 30 de "Trepte" (capitole) şi se află şi în volumul IX din Filocalia românească.

Se hrănea cu toate acele lucruri care sunt îngăduite, fără de prihană, vieţii sihăstreşti, dar gusta din toate numai câte puţin şi niciodată nu se sătura, iar cu aceasta, după câte se pare, frângea cu multă înţelepciune orice fel de mândrie care îi răsărea în suflet. Dar cine este în stare să povestească în cuvinte izvorul cel îmbelşugat al lacrimilor aceluia? Nu se deda somnului decât în măsura în care privegherea prea îndelungată nu trebuia să-i nimicească starea minţii lui. Iar calea vieţii lui era rugăciunea cea neîncetată şi dragostea cea neasemănată faţă de Dumnezeu.



Osârduindu-se deci în toată virtutea şi ducând viaţă îmbelşugată, el s-a învrednicit de nenumărate mari vedenii. Pe când se afla odată în chilia lui şi un ucenic al lui dormea într-un loc îndepărtat sub o stâncă mare, care era gata să cadă şi să-l zdrobească, cunoscând acest lucru prin Duhul Sfânt, a smuls pe ucenicul lui din primejdia care-l pândea, arătându-i-se în somn şi făcându-l să se ridice din locul acela în care peste puţin timp ar fi avut să moară.

Pentru rugăciunile Sfântului Ioan Scărarul, a tuturor Sfinților și a Sfintei Maici a Domnului Pururea Fecioara Maria, Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi păcătoșii!!!
Mă gândesc cu drag și la mama Sfântului Pantelimon și la toți Sfinții sărbătoriți astăzi și la toți Sfinții din Calendar care ne protejează cu rugăciunile lor neîntrerupte, pentru acestea le mulțumesc!!!

vineri, 25 martie 2011

Buna Vestire




Bunavestire a preasfintei stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria.

Iubitorul de oameni şi Milostivul Dumnezeu, Care pururea poartă de grijă neamului omenesc, întocmai ca un Părinte plin de dragoste, văzând făptura mâinilor Lui înrobită şi chinuită de diavol şi împinsă către patimile cele pline de ocară şi supusă închinării la idoli, a găsit cu cale să trimită pe Fiul Său cel Unul-Născut, pe Domnul nostru Iisus Hristos, ca să mântuiască neamul omenesc din mâinile diavolului. Şi, pentru că a voit ca acest lucru să rămână ascuns nu numai de diavol, ci chiar şi de puterile cele cereşti, a încredinţat taina aceasta unuia singur dintre arhangheli, preamăritului Gavriil. Deci arhanghelul venind în cetatea Nazaret, i-a grăit ei: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Iar aceea a răspuns: Cum va fi mie aceasta? Şi el a zis: Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui preaînalt te va umbri. Iar Fecioara a grăit: Iată, roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău. Şi îndată cu cuvântul arhanghelului şi al ei, a zămislit în preacuratul său pântece pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, mai presus de fire, Care este Înţelepciunea şi Puterea cea ipostatică a Lui, cu umbrirea şi cu venirea asupra ei a Duhului Sfânt. De atunci s-au săvârşit, prin rânduiala lui Dumnezeu, tainele Cuvântului lui Dumnezeu, pentru mântuirea şi izbăvirea noastră. Căruia se cuvine slava şi stăpânirea în veci. Amin.






ACATISTUL BUNEIVESTIRI 
A Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea fecioară Maria

Porunca cea cu taină luând-o întru cunostiintă cel fără de trup, în casa lui Iosif degrab a stat înainte zicând celei ce nu stia de nuntă: Cel ce a plecat, cu pogorârea, cerurile, încape fără schimbare tot întru tine; pe care si văzându-l în pântecele tău, luând chip de rob, mă înspăimântez a striga tie : bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară.
Apoi: Doamne miluieste ( de 3 ori), Mărire ... Si acum ... .
Condacele si Icoasele
Condacul 1:
Apărătoare Doamnă, pentru biruintă multumiri, izbăvindu-ne din nevoi aducem tie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci ca, ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeste-ne din toate nevoile, ca să-ti cântăm tie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Icosul 1:
Îngerul cel mai întâi stătător din cer a fost trimis să-i zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! si împreună cu glasul lui cel netrupesc văzându-te, Doamne, întrupat, s-a spăimântat si i-a stat înainte, grăindu-i unele ca acestea:
Bucură-te, prin care răsare bucuria;
Bucură-te, prin care piere blestemul;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, mântuirea lacrimilor Evei;
Bucură-te, înăltime întru care cu anevoie se suie gândurile omenesti;
Bucură-te, că esti scaun Împăratului;
Bucură-te, că porti pe cel ce pe toate le poartă;
Bucură-te, steaua care arăti Soarele;
Bucură-te, pântecele dumnezeiestii întrupări;
Bucură-te, prin care se înnoieste făptura;
Bucură-te, prin care prunc se face Făcătorul;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condacul al 2-lea:
Stiindu-se pe sine sfânta întru curătie, zis-a lui Gavriil cu îndrăznire: Preaslăvitul tău glas cu anevoie se arată a fi primit sufletului meu; că nastere cu zămislire fără sământă cum îmi spui? Cântând: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Întelegerea cea neînteleasă căutând Fecioară să o înteleagă, a grăit către cel ce slujea: Din pântece curat, cum este cu putintă să se nască fiu, spune-mi?
Iar el a zis către ea, cu frică, grăind asa:
Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus;
Bucură-te, încredintarea celor ce au trebuintă de tăcere;
Bucură-te, începutul minunilor lui Hristos;
Bucură-te, capul poruncilor Lui;
Bucură-te, scara cerească pe care S-a pogorât Dumnezeu;
Bucură-te, podul care-i treci la cer pe cei de pe pământ;
Bucură-te, minunea mult slăvită de îngeri;
Bucură-te, ceea ce le esti diavolilor rană de mult plâns;
Bucură-te, ceea ce ai născut lumina cea neapusă;
Bucură-te, ceea ce n-ai învătat pe nimeni în ce chip s-a petrecut;
Bucură-te, ceea ce întreci mintea înteleptilor;
Bucură-te, ceea ce luminezi gândul credinciosilor;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condacul al 3-lea:
Puterea Celui de sus a umbrit-o atunci, spre zămislire pe cea care nu stia de nuntă;si pântecele ei cel cu bună roadă, ca pe o tarină dulce l-a arătat tuturor celor ce vor fi să secere mântuire, când vor cânta asa: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Având Fecioara în pântece pe Dumnezeu primit, a alergat la Elisabeta; iar pruncul acesteia, îndată cunoscându-i închinarea, s-a bucurat si cu săltări în pântece ca si cum ar fi cântat, a grăit către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, vita mlăditei celei nevestejite;
Bucură-te, agonisirea rodului celui fără de moarte;
Bucură-te, ceea ce ai lucrat pe Lucrătorul iubirii de oameni;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Săditorul vietii noastre;
Bucură-te, brazdă care ai dospit înmultirea milelor;
Bucură-te, masă care porti îndestularea milostivirilor;
Bucură-te, ceea ce înfloresti ca raiul desfătării;
Bucură-te, ceea ce gătesti adăpostirea sufletelor;
Bucură-te, tămâia rugăciunii cea bine primită;
Bucură-te, curătia a toată lumea;
Bucură-te, bunăvoirea lui Dumnezeu către noi, cei muritori;
Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condacul al 4-lea:
Vifor de gânduri necredincioase având întru sine înteleptul Iosif, s-a tulburat uitându-se la tine, cea neamestecată cu nunta, gândind că esti furată de nuntă, tu, cea care esti fără prihană; iar când a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Auzit-au păstorii pe îngeri lăudând venirea trupească a lui Hristos, si alergând spre Acesta ca spre un păstor, văzutu-L-au ca pe un miel fără prihană hrănindu-se în pântecele Mariei, pe care lăudându-o, au zis:
Bucură-te, Maica Mielului si a Păstorului;
Bucură-te, staulul oilor celor cuvântătoare;
Bucură-te, chinuirea vrăjmasilor celor nevăzuti;
Bucură-te, deschizătoarea usilor raiului;
Bucură-te, cele ceresti împreună se bucură cu cele pământesti;
Bucură-te, că cele, pământesti împreună dăntuiesc cu cele ceresti;
Bucură-te, gura apostolilor cea netăcută, Bucură-te, nebiruita îndrăznire a purtătorilor de chinuri;
Bucură-te, temeiul cel tare al credintei;
Bucură-te, cunostiinta cea luminoasă a darului;
Bucură-te, prin care s-a golit iadul;
Bucură-te, prin care ne-am îmbrăcat cu slavă;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară;
Condacul al 5-lea:
Steaua cea cu dumnezeiască mergere văzând-o înteleptii, mers-au pe urma luminii ei; si tinând-o ca pe o făclie, cu ea căutau pe tarele Împărat: si ajungând pe cel neajuns, s-au bucurat, cântându-i: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Văzut-au pruncii haldeilor în bratele Fecioarei pe cel ce a zidit pe om; si cunoscându-L a le fi Stăpân, desi luase chip de rob, s-au nevoit cu daruri a-L sluji si a-I cânta celei binecuvântate:
Bucură-te, Maica stelei celei neapuse;
Bucură-te, raza zilei celei de taină;
Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul întelepciunii;
Bucură-te, ceea ce luminezi pe tăinuitorii Treimii;
Bucură-te, ceea ce l-ai aruncat din putere pe călăul cel fără de omenie;
Bucură-te, ceea ce ai arătat pe Domnul Hristos, iubitorul de oameni;
Bucură-te, ceea ce ne-ai mântuit din slujirea cea idolească;
Bucură-te, ceea ce e curătesti de cele necurate;
Bucură-te, ceea ce ai stins închinăciunea focului;
Bucură-te, ceea ce ne-ai potolit văpaia chinurilor;
Bucură-te, îndreptarea întelepciunii celor credinciosi;
Bucură-te, veselia tuturor neamurilor;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condacul al 6-lea:
Mărturisitori si purtători de Dumnezeu fiind filozofii, s-au întors în Babilon, împlinindu-ti proorocia; si tuturor mărturisindu-te pe Tine, Hristoase, lăsatu-l-au pe Irod ca pe un mincinos, că nu stia să cânte: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Strălucind în Egipt Tu, Lumina adevărului, gonit-ai întunericul minciunii. Că idolii lui nerădând tăria Ta, Mântuitorule, au căzut; iar cei de ei au scăpat, îi cântau Născătorei de Dumnezeu:
Bucură-te, îndreptarea oamenilor;
Bucură,te căderea demonilor;
Bucură-te, ceea ce ai zdrobit stăpânirea înselăciunii;
Bucură-te, ceea ce ai vădit înselăciunea idolească;
Bucură-te, mare care ai înecat pe netrupescul faraon;
Bucură-te, piatra care ai adăpat însetatii de viată;
Bucură-te, stâlp de foc care călăuzesti pe cei dintru întuneric;
Bucură-te, acoperământul lumii cel mai lat decât norul;
Bucură-te, hrană si cupă cu mană;
Bucură-te, slujitoarea desfătării celei sfinte;
Bucură-te, pământul făgăduintei;
Bucură-te, izvorâtoare de miere si lapte;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condacul al 7-lea:
Vrând Simeon să se mute din veacul acesta înselător, te-ai dat lui ca un prunc; dar te-ai făcut lui cunoscut si ca Dumnezeu desăvârsit. Pentru aceea, s-a mirat de întelepciunea Ta cea nespusă, cântând: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Arătat-a făptură nouă, arătându-se Făcătorul nouă, celor ce suntem făcuti de Dânsul, răsărind din pântecele cel fără sământă si păzindu-l întreg precum a fost; ca noi, văzând minunea, să o lăudăm grăind:
Bucură-te, floarea nestricăciunii;
Bucură-te, cununa înfrânării;
Bucură-te, ceea ce ai luminat chipul învierii;
Bucură-te, ceea ce ai arătat viata îngerească;
Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credinciosii;
Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bună umbră, sub care multi se adumbresc;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Îndreptătorul celor rătăciti;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Mântuitorul celor robiti;
Bucură-te, îmblânzirea Judecătorului celui drept;
Bucură-te, iertarea multor gresiti;
Bucură-te, haina celor goi de îndrăzneală;
Bucură-te, dragostea care biruieste toată dorirea;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condacul al 8-lea:
Văzând nastere străină, ssă ne înstrăinăm de lume, mutându-ne mintea la cer; că pentru acesta Dumnezeu Cel Prea Înalt pe pământ s-a arătat om plecat, vrând să tragă întru înăltime pe cei ce-i cântă: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de sus nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins; că dumnezeiască pogorâre a fost, iar nu mutare din loc, si nastere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:
Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neîncăput;
Bucură-te, usa tainei celei de cinste;
Bucură-te, auzirea cea cu nepricepere a celor necredinciosi;
Bucură-te, lauda cea fără de îndoială, a celor credinciosi;
Bucură-te, purtătoarea cea preasfântă a Celui ce este pe heruvimi;
Bucură-te, sălasul cel preamărit al Celui ce este pe serafimi;
Bucură-te, ceea ce ai adunat lucruri potrivnice întru una;
Bucură-te, ceea ce ai unit fecioria si nasterea;
Bucură-te, prin care s-a dezlegat călcarea poruncii;
Bucură-te, prin care s-a deschis raiul;
Bucură-te, cheia împărătiei lui Hristos;
Bucură-te, nădejdea bunătătilor celor vesnice;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condacul al 9-lea:
Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării Tale; că pe cel neapropiat, ca Dumnezeu, l-au văzut om apropiat tuturor, petrecând împreună cu noi si auzind de la toti asa: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Pe ritorii cei mult vorbitori îi vedem, Născătoare de Dumnezeu, că-ti stau înainte ca niste pesti fără de glas; că nu se pricep să spună în ce chip si fecioară ai rămas si ai putut naste. Iar noi, de o taină ca aceasta minunându-ne cu credintă cântăm:
Bucură-te, sălasul întelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, comoara rânduielii Lui;
Bucură-te, ceea ce pe filozofi îi arăti neîntelepti;
Bucură-e, ceea ce ai vădit pe cei mesteri la cuvânt a fi necuvântători;
Bucură-te, că nebuni s-au arătat întrebătorii cei cumpliti;
Bucură-te, că s-au vestejit făcătorii de basme;
Bucură-te, ceea ce ai spart vorbele cele încâlcite ale atenienilor;
Bucură-te, ceea ce ne-ai ridicat dintru adâncul necunostintei;
Bucură-te, ceea ce pe multi i-ai luminat la minte;
Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieti;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condacul al 10-lea:
Vrând Împodobitorul tuturor să mântuiască lumea, la ea a venit precum i se făgăduise, si păstor fiind ca un Dumnezeu, pentru noi s-a arătat om ca noi. Căci cu asemănarea chemând pe cel asemenea, ca un Dumnezeu aude: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Zid esti fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, si tuturor celor ce aleargă la tine: că Făcătorul cerului si al pământului te-a gătit pe tine, curată, sălăsluindu-se în pântecele tău si învătându-i pe toti să cânte tie:
Bucură-te, turnul fecioriei,
Bucură-te, usa mântuirii;
Bucură-te, începătoarea prefacerii celei pline de-nteles;
Bucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei zămisliti întru rusine;
Bucură-te, că tu ai învătat pe cei lipsiti de minte;
Bucură-te, ceea ce ai stricat pe stricătorul gândurilor;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe semănătorul curătiei;
Bucură-te, cămara nuntii celei fără de sământă;
Bucură-te, ceea ce ai împreunat Domnului pe cei credinciosi;
Bucură-te, ceea ce între fecioare ai fost unică hrănitoare de prunc;
Bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfintilor;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condacul al 11-lea:
Împărate Sfinte, de ti-am aduce cântări si psalmi la număr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, că se biruieste toată cântarea care va să tindă spre multimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ti îcântă: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sunt întru întuneric, o vedem pe Preasfânta Fecioară; că aprinzând în sine focul cel netrupesc, pe toti îi îndreptează spre cunostinta cea dumnezeiască ce luminează mintea cu raza ei si se cinsteste cu chemarea aceasta:
Bucură-te, raza soarelui celui întelegător;
Bucură-te, raza luminii celei neapuse,
Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele;
Bucură-te, ceea ce pe vrăjmasi îi îngrozesti ca un tunet;
Bucură-te, că din tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină;
Bucură-te, că ai izvorât râul care curge cu ape multe;
Bucură-te, ceea ce ne-ai arătat chipul cristelnitei;
Bucură-te, ceea ce curătesti urmele păcatului;
Bucură-te, baia care speli constiinta;
Bucură-te, cupă care dai gust bucuriei;
Bucură-te, adierea mirosului celui bun al lui Hristos;
Bucură-te, viata veseliei celei de taină,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condacul al 12-lea:
Vrând să dea har datoriilor celor de demult, Dezlegătorul tuturor datoriilor omenesti venit-a singur la cei ce se îndepărtaseră de harul Lui si, rupând zapisul, aude de la toti asa: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Cântând nasterea ta, te lăudăm toti ca pe o biserică însufletită, Născătoare de Dumnezeu, că locuind în pântecele tău Domnul, care tine toate cu mâna, a sfintit, a slăvit si a învătat pe toti să-ti cânte:
Bucură-te, locasul lui Dumnezeu-Cuvântul;
Bucură-te, sîfântă care esti mai mare decât sfintii;
Bucură-te, chivot poleit cu Duhul;
Bucură-te, comoara vietii cea nedesteptată;
Bucură-te, coroana cea scumpă a împăratilor celor credinciosi;
Bucură-te, lauda cea de cinste a preotilor celor cuviosi;
Bucură-te, stâlpul Bisericii cel neclintit;
Bucură-te, zidul împărătiei cel nebiruit;
Bucură-te, prin care se ridică biruintele;
Bucură-te, prin care se surpă vrăjmasii;
Bucură-te, tămăduirea trupului meu;
Bucură-te, mântuirea sufletului meu;
Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară!
Condacul al 13-lea
O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, cel ce este mai sfânt decât toti sfintii, primind acest dar de acum, mântuieste de toată ispita si scoate din chinul ce va să fie pe toti cei ce-ti cântă: Aliluia!
Acest Condac se zice de trei ori.
Si iarăsi Icosul 1: Îngerul cel mai întâi stătător ... si Condacul 1: Apărătoare Doamnă ...
Apoi:
RUGACIUNEA CATRE PREASFÂNTA NASCATOARE DE DUMNEZEU
O, preamilostivă stăpâna mea, nu mă lepăda pe mine, nevrednicul, ci primeste această putină rugăciune a mea din buzele mele cele întinate, si o du Fiului tău si Dumnezeului nostru, Care S-a născut cu trupul din tine spre mântuirea noastră; Care pentru noi, păcătosii, s-a răstignit si s-a îngropat si a înviat a treia zi. Desi fărădelegea mea este mai grea decât toate fărădelegile, totusi tâlharii si desfrânatii pe care Iubitorul de oameni, pentru nemăsurata Lui milostivire, i-a primit si i-a miluit, îmi dau îndrăznire; si cu toate că nu te aveau pe tine mijlocitoare bună, nu le-a închis usa milostivirii Sale. Cum să nu mă primească dar si pe mine, care nădăjduiesc în ajutorul tău? Milostiveste-te deci spre mine, Doamna mea, căci poti toate câte le voiesti, iar pe care le ceri de la Fiul tău le si iau fără îndoială, deoarece pe tine te-a făcut mijlocitoare crestinilor. Pentru aceasta pe tine te binecuvântăm si te preaînăltăm în vecii vecilor. Amin.



Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
Preacurată Doamnă, Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poţi face tot binele, primeşte aceste daruri, care se cuvin numai ţie, de la noi, nevrednicii robii tăi, ceea ce eşti aleasă din toate neamurile, şi te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cereşti şi pământeşti. Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor; şi prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, şi ne-am învrednicit Sfântului Lui Trup şi Preacuratului Lui Sânge. Pentru aceea fericită eşti întru neamurile neamurilor, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită, mai luminată decât Heruvimii şi mai cinstită decât Serafimii fiind.

Şi acum, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară întru tot cântată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de tot sfatul celui înşelător, şi de toată primejdia şi să fim păziţi nevătămaţi de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci până la sfârşit cu rugăciunile tale, păzeşte-ne pe noi neosândiţi. Ca întru paza şi cu ajutorul tău fiind mântuiţi, slavă, laudă, mulţumită şi închinăciune, pentru toate să înălţăm unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

NU RĂZBOIULUI!!!

Doamne Ajută!!!