Doctorii de azi fără de arginți

Sunt impresionat, după micul interviu de la tvr1 cu profesorul doctor Dan Ștefan de la Spitalul Grigore Alexandrescu,
mai rar un om cu curaj deosebit, care face o mărturisire a Lui Dumnezeu așa cum a făcut-o el.

Redau din memorie.

"Plecasem pe străzi, după ce în acea zi îmi muriseră trei copii într-o oră pe masă, de operație un an și patru luni, nouă ani și paisprezece ani. Unul era ars, am vrut să-l resuscitez, când i-am palpat inima, am prins-o în mână la propriu pentru că trupul era aproape carbonizat.
După un timp de plimbat, pe străzi tresăream la auzul mașinilor de poliție, am trecut speriat pe lângă tribunal, mă simțeam ca un criminal vinovat.
M-am întors la locul faptei ca și cei care se duc la locul crimei.
Cred că luasem decizia renunțării la meserie.
Acolo un bătrânel m-a întrebat dacă mă cheamă doctorul Dan, avea un plic, îl găsise pe jos în scară, era din America, în acea zi primisem o distincție foarte importantă.
Dumnezeu îmi dăduse un mesaj să nu renunț!!!
...
Nu poți spune că nu ai partea ta de vină dacă un pacient moare. Dacă un om îți moare în brațe înseamnă că este și vina ta! Dacă făceai tot ce este posibil nu murea. Tu ca doctor nu poți să te ascunzi după deget să spui că ai făcut tot posibilul dar nu a supraviețuit. Întotdeauna puteai să iei și altă decizie.
...
Din aceste motive nu pot să nu vorbesc de Dumnezeu!!!


Eu unul n-am cuvinte să completez.

Doamne Ajută!
Maică iartă-mă.
SFÂTUL MASLU.
Mulțumesc.