Duminica Ortodoxiei și a cinstirii Sfintelor Icoane.

Frumos spus nu???
Icoanele ferestre spre Dumnezeu.

Rămân copleșit de îngustimea celor care urăsc icoanele, celor care se văduvesc singuri de această măreție, de acest cadou sufletesc.
Să nu-ți faci chip cioplit, să nu ne închinăm la idoli! Sub această simplă propoziție omul ispitit de satana, s-a   rupt de Dumnezeu, Biserica a fost ruptă în măruntaiele ei! Mulți îl propovăduiesc pe Iisus dar un Iisus creat de ei, nu un Iisus al Noului Testament, al Sfintelor Evanghelii.
În răutatea lor ei vor să schimbe, să denatureze.
Creștinii primari, primii apostoli au transpus în Icoane imaginea Domnului Iisus și a Sfintei Fecioare pentru a tămădui sufletele bolnave de dor pentru Hristos, a da o alinare, a demonstra că nu l-au uitat, pentru că și El a promis că va fi acolo unde mai mulți se strâng în Numele Lui.
În peșteri, în catacombe, creștinii persecutați își pictau credința pe pereți, se adunau și slăveau pe Domnul. De mai bine de 2000 de ani Liturghia Cerească și Pământească se ține în fiecare Duminică și așa va fi până ce ultimul creștin va răsufla, până la sfârșitul timpurilor.
Idolul sau chipul cioplit la care se referă Dumnezeu în lege, în decalog,  este zeitatea creată din imaginație, ca atunci când oamenii îl uitau, ca atunci cînd Moise plecat pe munte se intoarce și vede că oamenii în nebunia petrecerii și dezmățului făcuseră un vițel de aur la care se închinau. Porunca aceasta speculată de multe religii se referă la zeitățile mitologice inventate de omul depărtat de Dumnezeu.
Mucenici și Martiri creștini au murit pentru a distruge aceste idolatrii păgânești, aceste capiște idolești.

Ați văzut vreodată un copil cu ochii mari și înlăcrimați îngenunchiat în fața unei Icoane?
Ați văzut un copil care smerit sărută o Icoană?
Cum îl poți cunoaște pe Dumnezeu fără Icoane???!
Ne uităm la poze, la fotografii cu copii noștrii, cu bunicii noștrii, cu o rudă plecată departe și o sărutăm, o mângâiem, o punte de dor se creează. Purtăm la piept în portofel aceste fotografii, le avem înrămate în casă, le avem pe desktopul calculatorului, pe picasa, pe kodak, pe facebook, pe messenger, ne lăudăm cu ele, le prețuim, iar imaginea Dumnezeului nostru o urâm, o alungăm, o respingem? De ce???
O carte care ne-ar fi de ajutor să pricepem dimensiunea acestor Icoane:

Icoane Făcătoare de Minuni ne așteaptă doar să se deschidă în fața noastră să privim prin aceste ferestre către Dumnezeu, cu o credință vie și sinceră, cu smerenie și respect, cu IUBIRE.

Mărturie stau miile de minuni care se petrec cu ajutor de la Domnul, cu aceste Icoane Sfinte Minunate.
Mai jos am preluat din ziarul Toaca din Moldova acest articol ca și exemplu și dovadă că Icoanele sunt într-adevăr ferestre către Dumnezeu. Trebuie numai să le deschidem, sau măcar să încercăm!!!

Aceasta este icoana ("Cu trei mâini") amintită in viaţa Sfântului Ioan Damaschin. Ca apărător înfocat al cinstirii sfintelor icoane, el a fost aspru pedepsit de către iconoclaşti: i-au tăiat mâna dreaptă, spre a nu mai scrie în apărarea sfintelor icoane. Punând în faţa icoanei mâna tăiată, Sfântul Ioan se ruga cu lacrimi Maicii Domnului să nu-l treacă cu vederea, ci să-l ajute. Maica Domnului, cunoscând iubirea şi credinţa lui Ioan cel din Damasc, i-a vindecat rana, mâna cea tăiată lipindu-se la locul ei şi luând din nou viaţă. În cinstea acestei minuni, icoana din Manastirea Hilandar păstrează o copie de argint a mâinii Sfântului Ioan Damaschin.

Până în secolul al XII-lea, icoana a fost păstrată în Lavra Sfântului Sava. Aceasta a fost oferită mai apoi Sfântului Sava, arhiepiscopul Serbiei şi întemeietorul Mănăstirii Hilandar, cu ocazia unei vizite în Ţara Sfântă. El a luat icoana în Serbia, iar mai apoi, în chip minunat ea a ajuns pe Sfântul Munte Athos. În vremea unei rascoale civile din Serbia, în timpul domniei Regelui Urosh al V-lea, catârul care purta icoana în faţa armatei s-a pierdut, ajungând în chip necunoscut la Hilandar.

Una dintre minunile Maicii Domnului, săvârşite în Mănăstirea Hilandar, a avut loc în momentul în care călugării au inceput să se certe pentru a ocupa postul de stareţ. În acel moment, icoana Maicii Domnului Tricherusa a plecat singură, din locul în care era pusa, şi s-a aşezat în scaunul de stareţ. Un calugar pustnic, cu viaţa sfântă, a venit la mănăstire şi a spus celor de aici următoarele: "De acum înainte, pentru a evita mâhnirea şi cearta, nici un stareţ nu va mai fi ales în Mănăstirea Hilandar, din moment ce însăşi Maica Domnului ocupă această poziţie şi conduce mănăstirea." Mănăstirea Hilandar, cu viaţa de obşte, se conduce astăzi dupa principii idioritmice, fiecare călugăr îngrijindu-se de ale sale.

O copie veche a icoanei făcătoare de minuni Tricherusa se află în catedrala din Chişinău „Schimbarea la Faţă"

și mai adaug o Icoană Făcătoare de Minuni a Sfântului Înaintemergător Ioan Botezătorul:

Cu rugăciunile Sfintei Măicuțe Fecioara Maria, ale Sfântului Înaintemergător și Botezător Ioan, ale Sfinților de azi și ale tuturor Sfinților Doamne Iisuse Hristoase miluiește-ne pe noi!
Doamne Ajută!
Mulțumim că încă ai răbdare cu noi cei necredincioși și păcătoși!