Sfântul Ioan Scărarul

Sfântul Ioan Scărarul

Sunt nevrednic să scriu despre Sfântul Ioan Scărarul!

Nu aș vrea să scriu cuvinte nevrednice, care să nu fie la înălțimea acestei mari personalități creștine!

Am văzut mai demult un citat care spunea că "Dacă propovăduiești de Hristos fără să crezi în El, este un păcat de moarte!" Vorbele acelea m-au dus cu gândul la vorba din popor "Să nu faci ce face popa, ci să faci ce spune popa!" Pe undeva aceste două adevăruri intră ca două săbii într-o teacă, se completează vizibil și totuși fizic se lovesc, neîncăpând în aceeași teacă. 

De aceea mă simt mic, mă consider nevrednic să vorbesc despre Ioan Scărarul, dacă nu i-am citit opera măreață "Scara", ci doar am un sentiment de închinare în fața acestei Scări ce duce la Iisus Hristos.

Totuși vă invit să citiți această operă și poate cândva vom dialoga pe tema ei!

Vă citez totuși câteva cuvinte din "Scara" despre rugăciune:
"Celui ce se roagă cu adevărat, rugăciunea îi este judecătorie, tribunal și pretoriu al Domnului, mai înainte de județul ce va să fie."
...
"Totdeauna însă trebuie să ne începem rugăciunea printr-o sinceră mulțumire; într-al doilea rând, să ne mărturisim păcatele și să ne zdrobim sufletul întru părerea de rău; de abia pe urmă să facem cunoscută cererea noastră Împăratului a toate. Acest fel de rugăciune e cel mai bun, precum s-a arătat oarecând unuia dintre frați de către îngerul Domnului."
...
"Nu te ruga prin cuvinte pedante, căci deseori gânguritul simplu și nemeștugit al copiilor a îmblânzit pe Tatăl lor cel din ceruri."
...
"Dacă vreun cuvânt de rugăciune îți produce o stare de mângâiere sau de umilință, oprește-te la el, căci e un semn că îngerul nostru păzitor se roagă împreună cu noi."


Cât de complexă și în același timp simplă este starea rugăciunii și cum se mai luptă diavolul să ne-o strice.
Doamne Ferește-ne de cel rău și viclean!!!

Câteva cuvinte preluate din istorisiri:

Sfântul Ioan Scărarul (Sf. Ioan din Sinai ori Sinaitul, uneori numit şi Ioan Scolasticul) a fost un cuvios monah care a trăit în secolele VI-VII la Mânăstirea de pe muntele Sinai, scriitor al cunoscutei lucrări de spiritualitate cunoscute sub numele de Scara dumnezeiescului urcuş sau Scara Raiului. Pomenirea sa se face astăzi la 30 martie. Sf. Ioan s-a născut în jurul anului 579 şi a adormit întru Domnul în anul 649. A intrat în mănăstirea din muntele Sinai la vârsta de 16 ani. Până la acea vârstă dobândise o pregătire solidă în toate ştiinţele acelei vremi, fapt care ar indica provenienţa sa dintr-o familie înstărită.

Aleasa sa pregătire în ştiinţele vremii i-a adus numele de Ioan Scolasticul, iar vieţuirea în Muntele Sinai, numele de Ioan Sinaitul. Acum însă este cunoscut sub numele de Ioan Scărarul, datorită cărţii "Scara dumnezeiescului urcuş", pe care a scris-o la sfârşitul vieţii sale.

În mânăstire l-a avut ca povăţuitor pe Cuviosul Martirie, vreme de 19 ani. După moartea acestuia, Sfântul Ioan s-a retras într-un loc izolat, numit Thola, la 5 mile de Mânăstire, unde a vieţuit în linişte vreme de 40 de ani.

Spre sfârşitul vieţii a fost rugat de monahi să primească a fi egumen al Mănăstirii Sinai. În timpul cât conducea pe monahi pe calea desăvârşirii, a alcătuit scrierea Scara, la rugămintea egumenului Ioan al Mănăstirii Rait, aflată la 60 de mile de Mănăstirea Sinai. 

"Scara dumnezeiescului urcuş" este alcătuită din 30 de "Trepte" (capitole) şi se află şi în volumul IX din Filocalia românească.

Se hrănea cu toate acele lucruri care sunt îngăduite, fără de prihană, vieţii sihăstreşti, dar gusta din toate numai câte puţin şi niciodată nu se sătura, iar cu aceasta, după câte se pare, frângea cu multă înţelepciune orice fel de mândrie care îi răsărea în suflet. Dar cine este în stare să povestească în cuvinte izvorul cel îmbelşugat al lacrimilor aceluia? Nu se deda somnului decât în măsura în care privegherea prea îndelungată nu trebuia să-i nimicească starea minţii lui. Iar calea vieţii lui era rugăciunea cea neîncetată şi dragostea cea neasemănată faţă de Dumnezeu.

Osârduindu-se deci în toată virtutea şi ducând viaţă îmbelşugată, el s-a învrednicit de nenumărate mari vedenii. Pe când se afla odată în chilia lui şi un ucenic al lui dormea într-un loc îndepărtat sub o stâncă mare, care era gata să cadă şi să-l zdrobească, cunoscând acest lucru prin Duhul Sfânt, a smuls pe ucenicul lui din primejdia care-l pândea, arătându-i-se în somn şi făcându-l să se ridice din locul acela în care peste puţin timp ar fi avut să moară.

Pentru rugăciunile Sfântului Ioan Scărarul, a tuturor Sfinților și a Sfintei Maici a Domnului Pururea Fecioara Maria, Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi păcătoșii!!!
Mă gândesc cu drag și la mama Sfântului Pantelimon și la toți Sfinții sărbătoriți astăzi și la toți Sfinții din Calendar care ne protejează cu rugăciunile lor neîntrerupte, pentru acestea le mulțumesc!!!