Măicuţa noastră Pururea Fecioară Maria născătoarea Lui Dumnezeu Cuvântul

Iată că mâine este sărbătoare.
Maica Domnului Sfânta Fecioară Maria se naşte.

Mă gândesc la Ea puritatea veşnică şi îmi amintesc că într-o noapte am visat un colţ de Rai.
Mă întrebam cum este Raiul în zilele acelea. Nevrednic de răspuns...
Am visat. Eram lîngă o tufă, o parte a unui gard. Era extraordinar de frumoasă. M-am afundat cu faţa şi pieptul în frunzele ei, parcă creştea. Era înalt şi cred că era gardul Grădinii Raiului. Boboci mici, unii puţin deschişi dar tineri, erau cu miile între frunze, de un alb pur şi un miros de mir Dumnezeiesc.
Sigur dincolo de gardul viu era Raiul.
Nu am mai văzut nici în vis, nici în realitate, aşa ceva atât de simplu şi frumos.
Din nou mă gândesc la Maica Domnului. Un acatist, un paraclis. O mulţumire să-i aducem.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu Cea pururea Fericită şi Preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru,
Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii
Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul L-Ai Născut
Pe Tine Cea cu Adevărat Născătoare de Dumnezeu te Mărim.

Fecioară! nevrednic sunt să-ţi cer o rugă!!!