Crede şi nu cerceta!

Cu trecerea timpului, îmbătrânim, dar ne şi maturizăm ?
Sau ce înseamnă maturizare?
Părerile sunt împărţite şi variază de la adunarea a cât mai multe informaţii, cultură, filozofie, arte, ştiinţă în general, pînă la acumularea de experienţă, de trăiri, de sentimente, de lacrimi şi sfinţi, de veselie şi încântare, de dragoste şi iubire. Unii urcăm,  alţii coborâm. Unii rămânem într-un echilibru conservator.
Ce este viaţa_
Un drum?
O scară?
O scară a lui Escher, fără început şi sfârşit?

O scară a lui Ioan Scărarul? scara izbăvirii !(Această lucrare a fost folosită mai întâi de monahi. Până în zilele noastre, aceștia o citesc în special în timpul Postului Mare. Este una din scrierile recomandate în perioadele de post și pentru cei care mai sunt "în lume", însă numai cu precauție și sub sfătuirea unui Părinte duhovnicesc. Această lucrare și-a lăsat amprenta asupra vieților multor sfinți precum Sf. Teodor Studitul, Sf. Serghie de Radonej, Sf. Iosif de Volokolamsk, Sf. Petru Damaschinul, Sf. Teofan Zăvorâtul, etc)

Călcaţi cu grijă, călcaţi tot timpul spre lumină, chiar dacă sunteţi striviţi şi oprimaţi priviţi spre lumină (la fel ca poliţistul din filmul World Trade Center, care privea spre lumină, iar celălalt privind spre el vedea şi el lumina chiar dacă indirect. Şi împreună cei doi vedeau lumina - frumoasă metafora, interesant dacă într-adevăr filmul este făcut după fapte reale - interesant să ai o viziune a lui Hristos care îţi întinde o sticlă de apă. Oare americanii ştiu despre aghiasmă şi apa sfinţită???)

Da, cu trecerea timpului îţi dai seama cît de importantă este simplitatea, tinderea către lumină, către adevăr, către alb, către copilărie, către zâmbetul iubirii lui Iisus Hristos prietenul copiilor. Crede şi nu cerceta mă duce cu gândul la bunica Maria, dumnezeu să o ierte, cocoşată de treburi şi greutăţi, cocoşată de povara anilor, simplă, ţărancă, care nu cred că a filozofat vreodată, sau s-a îndoit sau s-a întrebat, sau a deznădăjduit. A privit către lumină toată viaţa, dar nu vreau ca cuvintele mele să-i fie spre laudă deşartă aşa că mă opresc aici. Dă-ne Doamne un colţ, o fărâmă de credinţă din credinţa străbunilor noştrii, dă-ne o rază din zâmbetul lor şi din zâmbetul copiilor ce se bălăceau în apa rece a munţilor noştrii, sub razele de lumină al Soarelui Tău.

Pregătiţi-vă de sărbătoare, dezbrăcaţi-vă de hainele triste ale întrebărilor, dezrobiţi-vă de păcate şi de rele, pocăiţi-vă sufletele spre copilărie, credeţi şi nu cercetaţi!!!