După Intrarea Domnului în Biserică se face Prăznuire în această lună februarie, în ziua a treia, Pomenirea Sfântului şi Dreptului Simeon, Primitorul de Dumnezeu şi a Sfintei Proorociţei Ana.
Acest Sfânt, primind adaos vieţii sale întru acest veac, aşa cum i se vestise de mai înainte de Duhul Sfânt că nu va muri, până ce nu va vedea pe Iisus Hristos, primind acum pe Iisus Hristos în braţele sale şi adeverindu-i-se mai înainte prin Duhul Sfânt cele ce aveau să fie cu dânsul, după aceasta a primit sfârşit vieţii sale.
Iar Sfânta Ana Proorociţa era fata lui Fanuil, din neamul lui Aşer. După ce a locuit cu bărbatul ei şapte ani, acela săvârşindu-se prin moarte, ea a rămas la Templu toată viaţa ei, zăbovind cu rugăciunea şi cu postul. Ţinând acest fel de viaţă în chip neobosit, ea s-a învrednicit a vedea pe Domnul, când a fost dus la Templu, la patruzeci de zile de la naşterea Sa în trup, de Preasfânta Lui Maică Pururea Preacurata Stăpâna şi Împărăteasa Maria şi de Sfântul şi Dreptul Iosif. Şi mulţumind lui Dumnezeu, Ana a proorocit despre Dânsul, către toţi cei ce se aflau în Templu: "Acest Prunc este Domnul, Cel ce a întărit cerul şi pământul; Acesta este Hristos, despre Care au proorocit toţi proorocii." Deci, făcându-se acestora astăzi Pomenire, însemnăm şi propovăduim pogorârea şi iubirea de oameni pe care a făcut-o pentru noi Dumnezeu.
Dumnezeu Iubitorul Doamne Iubirea Ta Este Atât de Mare şi Fără de Margini încât nu putem să o cuprindem nici cu gândul şi nici să o înţelegem în Adevărata Ei Esenţă. Sufletele noastre sunt seci comparativ cu Iubirea Ta Doamne!
Doamne Ajută! Ajută neiubirii mele!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu