Pâinea

Pâinea este esenţială în viaţa noastră spirituală si trupească.
Prezentă si transformată în trupul lui Hristos, ea este cerinţa noastră esenţială din rugăciunea lăsată de Iisus, "Tatăl nostru".
Cuvânt sfânt, aliment sfinţit!!!
În ultimul timp respectată din ce în ce mai puţin, cu toate că este câştigată cu greu, prin muncă, lucrând.
Copiilor de astăzi, parinţii nu le mai transmit invăţăturile primite de la părinţii lor. Comunismul a muncit şi a lăsat sechelele pe care şi le-a dorit.
Pâinea, o găsim aruncată pe străzi, pe trotuare, pe scările de bloc, la gunoi, călcată in picioare.
Oraşul ne îndepărtează de tradiţii, de respect, de credinţă.
Mă aplec cu lacrimi în suflet, oftez, o ridic de pe stradă si o presar bucăţele la păsări în grădină, pe iarbă.
Un vecin striga sălbatic de la geam: Ce faciiii ?
Răspund cu o jumătate de gură: Ce să fac? Vrei să o calc cu roţile maşinii? E păcat!
... Dacă am şti şi am fi conştienţi de toate păcatele pe care le facem la tot pasul, dacă cineva ne-ar trage o biciuşcă pe spate la fiecare din ele, lumea ar fi mai bună şi noi ne-am mântui mai uşor!!!

Bunicii nostrii Dumnezeu sa-i ierte spuneau:
- Nu va bateti joc de paine, ca o sa o cautati!

Impresionantă poezia la care m-au trimis cuvintele părintelui Teofil:

"Cântecul potirului

de Nichifor Crainic


Când holda de seceri tãiatã fu gata

Bunicul si tata

Lãsara o chitã de spice 'n picioare

Legând-o cucernic cu fir de cicoare;

Iar spicele'n soare sclipeau mãtãsos

Sã-nchipuie barba lui Domnu Cristos.



Când pâinea-n cuptor semãna cu arama,

Bunica si mama

Scotând-o sfielnic cu semnele Crucii,

Purtau parcã moaste cinstite si lucii

Iar pâinea, dând abur cu dulce miros,

Pãrea cã e fata lui Domnu Cristos.



Si iatã potirul la gurã te duce,

Iisuse Cristoase, Tu jertfã pe Cruce,

Hrãneste-mã carne de sfânt Dumnezeu.

Ca bobul în spice si mustu'n ciorchine

Esti totul în toate si toate prin Tine,

Tu pâinea de-apururi a neamului meu.



Din curpenul vitei ce'nfãsurã crama,

Bunica si mama

Au rupt un ciorchine, spunându-i povestea:

-Copile, grãirã, broboanele-acestea

Sunt lacrimi de mamã vãrsate prinos

La caznele Domnului nostru Cristos!



Apoi, când culesul de struguri fu gata,

Bunicul si tata

In joc de cãlcâie jucând nestemate,

Ce lasa ca rana siroaie'nspumate,

-Copile, grãirã, e must sângeros

Din inima Domnului nostru Cristos.



Si iatã potirul la gurã te duce,

Iisuse Cristoase, Tu jertfã pe Cruce,

Adapã-mã, sânge de sfânt Dumnezeu.

Ca bobul în spice si mustu'n ciorchine

Esti totul în toate si toate prin Tine,

Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.



Podgorii bogate si lanuri mãnoase,

Iisuse Cristoase,

E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.

Priveste-Te'n vie si vezi-Te'n grâne

Si sângerã'n struguri si frânge-Te'n pâne.

Ca bobul în spice si mustu'n ciorchine

Esti totul în toate si toate prin Tine,

Tu, viata de-apururi a neamului meu.



(Inchisoarea Aiud)"

Cu drag vă sărut pe toţi fraţii şi surorile mele