Nimic nu este întâmplător.

Aş vrea să deschid prin această postare o discuţie pe tema coincidenţelor.
Aşa cum v-am mărturisit de câteva ori, eu nu cred în coincidenţe şi cred cu convingere, că ele certifică prezenţa lui Dumnezeu.
Nimic nu este întâmplător!
Care este părerea voastră, dragii mei???

Am să vă împărtăşesc o ultimă coincidenţă.
Ieri mergem cu maşina şi ploua. Eram cu gândurile mele. Ascultam Trinitas încet la radio.
Pe marginea drumului un om mergea acoperindu-şi capul cu o pungă.
Cu regret l-am văzut dar n-am vrut să-l iau, nu eram convins că vreau să-mi deranjez familia, dar la imboldul primit de la soţie, să nu-l lăsăm în ploaie, l-am luat. Primul impuls când a urcat în maşină a fost de regret pentru că era ţigan, dracul mă împungea să regret. Al doilea impuls a fost de şi mai mare regret cînd mi-a spus că merge la Bucureşti, adică trebuia să meargă cu noi tot drumul rămas, peste 100 de km. Drăcuşorul mă împungea la regrete şi la gânduri rele. Cînd am aflat că este evanghelist, sufletul mi s-a frământat şi mai rău. Dar m-am liniştit cînd omul mi-a mulţumit spunând: -Fie alb, fie negru, Dumnezeu ne iubeşte pe toţi! iar eu am confirmat: -Fie roşu, fie galben, ai dreptate, Dumnezeu ne iubeşte pe toţi. Şi a mai spus M-am rugat:
-Fă Doamne să ajung şi eu cu bine la Bucureşti, ajută-mă.
Discuţia a fost lungă cât drumul şi extrem de interesantă. Am discutat de religie, de Noul Testament, de Icoane, de Lumina de la Sfântul Mormânt, de Minuni, de Apostoli Mucenici şi Preoţi, de experienţe din viaţa personală ... Era un creştin practicant, un om cu suflet, tată a 15 copii din care trei la facultăţi şi cel mai mic de un an şi jumătate, muncitor pălmaş în construcţii...Nu o să vă povestesc toată discuţia acum. A fost un dialog şi o întindere de mînă de către fiecare. Gânduri multe la fel, religii diferite. Fusese de mic botezat ortodox, dar era un convertit, viaţa şi lipsa credinţei din jurul lui îl împinsese pe acestă cale. I-am spus că este o cale mai uşoară, cea a renunţării. Bineânţeles că ne-am contrazis, pe punctele care nu erau comune, Botezul, Sfânta Împărtăşanie, Preoţii, Icoanele, ...
A ascultat cu interes când i-am spus de vechimea ortodoxiei, de Israel, de Ştefan cel Mare şi Sfânt, de martiriul primilor Mucenici, de moaşte, de ce reprezintă icoanele şi de ce nu sunt chip cioplit,...
Un fapt vă spun: Puterea crucii este imensă! Chiar dacă o avea tipărită pe Noul Testament pe care îl purta la el spunea din convingere religioasă evanghelică că nu conta. Dar când încerca să mă convingă în anumite puncte şi să mă tenteze, cred că şi-a dat seama că, Crucea are o putere extraordinară, pentru că se oprea din vorbit, în momentul când treceam prin dreptul unei biserici şi îmi făceam semnul Sfintei Cruci.
Era totuşi un om sensibil, de o credinţă extrordinară şi Dumnezeu făcuse minuni în viaţa lui, pe care le mărturisea cu lacrimi. Minuni impresionante, minuni ale lui Iisus Hristos. Se rugase mult în viaţa lui şi a primit răspuns de Sus. Se rugase şi ca să i se descopere ce este bine, ... Sunt sigur că se rugase să i se descopere Calea, Adevărul, Viaţa.
Sunt convins că Dumnezeu Iisus Hristos a mers cu noi împreună tot drumul.
Spre final m-a întrebat: -Ce cred, de ce ne-am întâlnit? I-am spus că eu cred că-l iubeşte Dumnezeu şi nimic nu este întâmplător. L-am rugat să-şi întrebe sufletul şi să se gândească la ce a renunţat ... Nu ştiu dacă l-am convins, dar cred cu tărie că Dumnezeu îl iubeşte şi o să-l miluiască.
Coincidenţa face, ca după ce a coborât din maşină, să ascult la radio Trinitas, Evanghelia zilei.
Extraordinar!!! Era cea, cu călătoria lui Luca şi Cleopa la Emaus. Cînd pe drum s-au întâlnit şi au mers cu IISUS HRISTOS...
Doamne, Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieşte-ne pe noi păcătoşii robii tăi.
Măicuţă Preacurată Marie ajută-ne şi te roagă pentru noi cei în rătăcire.
Sfinţilor ai Lui Dumnezeu rugaţi-vă pentru noi.