Sfântul Cuvios Părinte Antonie de la Iezeru Vâlcii

Iată că după frumoasa intrare în Biserică a Maicii Domnului, zi de mare bucurie care ne îndeamnă ca şi noi să urmăm acest frumos exemplu al părinţilor Preacuratei Fecioare Maria de a ne închina copii de mici Tatălui Ceresc, Creatorului A Toate, pentru ca de mici să pornească pe Calea Dreptei Credinţe şi să nu se rătăcească de la ea, pentru că şi noi vom da socoteală de aceasta, o zi nouă de prăznuire a unui Mare Sfânt Român, un nevoitor şi un rugător desăvârşit, a cărui lacrimi nu se uscau niciodată în rugăciune, a cărui trup nu se odihnea nicodată într-un pat, a cărui trup şi suflet nu ştiau ce este ghiftuirea pântecelui şi lenevirea. Un adevărat postitor, care nu-şi lenevea trupul şi sufletul cu hrană, ci doar după ceasul al 9 lea al zilei mânca o bucată de pâine, legume şi apă, binecuvântate toate ca post duhovnicesc, sufletesc şi trupesc.

Noi ne chinuim mintea în post, căutăm tot felul de variante care să ostoiască nebunia pântecelui, artişti ai bucătăriei, ne rătăcim în iluzia unui post de formă, un post cu substituente de carne, de brânză, de ouă, dar totuşi, încercăm şi tindem, spre faptele demne de laudă ale Sfinţilor noştrii.
Postul pe lângă jertfă, trebuie văzut ca o bucurie a sufletului, ca o lumină care ne apropie de perfecţiunea Lui Dumnezeu, de Iisus Hristos, ca o comunicare liberă şi demnă cu Dumnezeu. Când postim, rugăciunea ne va face să uităm de hrană şi va arde hoardele diavoleşti care nu pot să sufere creştinii care postesc şi de aceea înmulţesc ispita, gâlceava, pizma, patima, invidia, mândria, trufia, şlefuind şi lustruind chemările în păcat făcându-le cât mai atractive, sucind minţile tinerilor, ale copiilor, ale vârstnicilor.
Răbdare şi hai să încercăm să ne înfrânăm!

Un Post Minunat Al Crăciunului, Un Post Vesel, Un Post Curajos!
Sănătate şi La Mulţi Ani tuturor!
Doamne Ajută!