Sfinţii Iustini...ziua a trei mari Sfinţi şi nu numai ziua copiilor pe care îi iubim cu toţii

La mulţi ani şi călătorului părintelui meu duhovnic drag Iustinian!  Dumnezeu Iisus Hristos Sfânta Treime, Maica Domnului nostru Fecioara Maria, Sfinţii Iustini, Toţi Sfinţii şi Îngerii să-i ocrotească drumul spre Mântuire!

le mulţumesc şi le dau slavă şi mărire

preluare Apologeticum:

1 iunie – Sarbatoarea celor trei Sfinţi Iustini. La mulţi ani bunului nostru Părinte, Arhimandritul Justin Pârvu, stareţul Mânâstirii Petru Vodă

06/01/2011 de admin

Ziua de 1 iunie a fost randuita de bunul Dumnezeu sarbatoare a trei mari Sfinti Marturisitori ai Ortodoxiei: Sfantul Iustin Martirul si Filosoful, Sfantul Mucenic Iustin si Sfantul Iustin Popovici. Acesti sfinti sunt ocrotitorii de nume ai marelui duhovnic Justin Parvu de la Manastirea Petru Voda, ocazie cu care ii uram si noi “Intru multi ani, Parinte!” spre calauzirea noastra pe calea mantuirii. Va prezentam in cateva cuvinte pe cei trei mari sfinti:

Sfantul Iustin Martirul si Filosoful

Sfantul Iustin Martirul si Filosoful s-a nascut catre anul 114 in Sichem, un vechi oras al Samariei, din parinti greci pagani. A trait pe vremea imparatilor Antonin cel Pios (138-161) si Marcus Aurelius (161-180), si s-a numit “filosof” fiindca din copilarie s-a osarduit cu studiul filosofiei pagane, iar mai apoi cu cel al filosofiei Adevarului, invatatura lui Hristos.
In jurul varstei de 30 de ani Iustin a primit sfantul botez (intre anii 133 si 137) si apoi a deschis o scoala de filosofie crestina. Deci mergand la Roma in anul 155, a dat mai sus zisului imparat Antonin o apologie in scris impotriva ratacirii idolilor, si dezvinovatitoare pentru credinta in Hristos, cu care pe una, adica credinta crestinilor, o adeverea si o intarea, iar pe cealalta, adica inselaciunea idoleasca, o supunea cu dovediri din Scripturi.
Mai tarziu, in anul 161, putin dupa urcarea pe tron a imparatului Marcus Aurelius, el a scris o a doua Apologie, adresata de aceasta data Senatului Roman.
Deci, fiind zavistuit de Crescent filozoful, a fost omorat cu viclesug, chinuit fiind mai inainte cu multe chinuri.
Acesta pentru viata lui curata si fara prihana, ajungand la fapta buna cea desavarsita, si ajungand plin de toata intelepciunea, si Dumnezeiască si omenească, a lasat pentru toti credinciosii scrieri pline de toata intelepciunea si folosul care dau mare cunostinta celor ce le citesc.

Sfântul Iustin Mucenicul

Acet sfant s-a nevoit la Roma, stand inaintea lui Rustic eparhul, si dupa multe chinuri i s-a taiat capul. Insa se spune ca mai inainte de taiere, a zis Sfantului Iustin eparhul: “Voi credeti, ca daca veti fi omorati va veti sui la ceruri, si veti lua vreun bine?” Iar el zise: “Nu ni se pare, ci suntem adeveriti, cum ca indata ne vor primi bune rasplatiri si desfatata primire”. Si asa li s-au taiat capetele.

Sfântul Iustin Popovici

Parintele Iustin Popovici s-a nascut in orasul Vranie, din sudul Serbiei, de sarbatoarea Buneivestiri,in anul 1894, din parinti binecredinciosi, pe nume Spiridon si Anastasia.

La botez a primit numele de Blagoie, care aminteste de ziua praznicului in care s-a nascut. Familia sa avea adanci radacini preotesti. Bunicul , popa Alexa, fusese al saptelea preot la rand din familia Popovici. Tatal lui Blagoie, Spiridon Popovici, a intrerupt aceasta traditie pentru o generatie, dar nu a fost mai putin credincios si evlavios si a mentinut in familia sa toata mostenirea crestina pe care o dabandise de la stramosii sai. In aceste conditii a crescut si Blagoie.

Iar mai apoi legatura sa tainica cu Sfantul Ioan Gura de aur reiese si dintr-o insemnare de mai tarziu gasita pe moltfelnicul sau dupa mutarea la Domnul: “In ajunul zilei Sfantului Prooroc Ieremia, 1/14 mai 1955, la miezul noptii, la Leskovat l-am vazut in vis pe Sfantul Ioan Gura de Aur, intr-o minunata imbracaminte arhiereasca aurita, cu o Evanghelie de aur starlucita in maini. El vine spre mine, eu ma grabesc in intampinarea lui , cad inaintea picioarelor lui, ii sarut poala si picioarele, el imi pune Evanghelia pe cap si citeste. Cand termina de citit, eu il intreb cu bucurie ce a citit. El imi raspunde : “Din Evhologhion-ul meu”. A urmat o dulceata a inimii, o bucurie de nedescris in suflet…”

Voia ca toate gandurile sale sa fie indreptate spre Dumnezeu si considera pagubitor orice gand, orice miscare care nu era spre slava lui Hristos, orice clipa in care ochii sai nu varsau lacrimi.

“Cel mai frumos si mai de pret lucru pe care el ne-a invatat a fost sa-L iubim pe Hristos.”

Din cugetarile Sfantului: ” E uşor să fii romano-catolic şi e şi mai uşor să fii protestant, dar greu – prea greu să fii ortodox. Căci a fi ortodox înseamnă a fi în nevoinţă neîncetată (de a te ridica) de la om la Dumnezeu-om, a fi în neîncetată zidire de sine prin nevoinţe Dumnezeiesc-omeneşti “.

O insemnare obisnuita din jurnalul sau de taina ne arata ca, de pilda, la inceputul anului nou 1923 face doua mii de metanii, rugandu-se cu lacrimi Sfantului Vasile cel Mare cu urmatoarele cuvinte : “Sfinte Părinte Vasile cel Mare, învie mortul din mine în Noul An”.

In timpul Postului cel Mare rugaciunile si metaniile sale se inmulteau, ajungad ca in ajun de Vinerea Mare sa faca cate 3200 de metanii si 1800 de rugaciuni. Rugaciunea ii era indispensabila, dupa cum el insusi nota: “Fără rugăciune nu mă încumet să dau ochii cu nimeni, cu nimic, cu nici o faţă, cu nici o creatură”.

Doamne Ajută!