Sfântul Sfinţitul Mucenic Ignatie, urmaş al Apostolilor, al doilea Patriarh al Bisericii Antiohiei după Evod, a fost împreună cu Policarp, episcopul Bisericii Smirnei, ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan.

Sfântul Ignatie

Sfântul Sfinţitul Mucenic Ignatie, urmaş al apostolilor, al doilea Patriarh al Bisericii Antiohiei după Evod, a fost împreună cu Policarp, Episcopul Bisericii Smirnei, ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan. 
Când împăratul Traian a trecut prin Antiohia împotriva parţilor, Sfântul Ignatie a fost adus înaintea lui. Împăratul l-a cercetat îndelung şi a văzut că nu poate fi întors de la credinţa în Hristos. De aceea a fost chinuit îndelung şi în felurite chipuri; dar arătându-se mai tare decât chinurile, a fost trimis legat la Roma, păzit de zece ostaşi, ca să fie dat mâncare fiarelor sălbatice. În drum spre Roma, a întărit Bisericile din cetăţile prin care trecea şi se ruga să fie mâncat de fiare, "ca să ajung, spunea el, pâine curată lui Dumnezeu". În Roma a fost aruncat în stadion şi a fost sfâşiat de leii sloboziţi asupra lui, de i-au rămas numai oasele cele mari. Pe acestea le-au adunat creştinii şi le-au dus în Antiohia.

Se spune că Sfântul Ignatie a fost Copilul pe care l-a apucat de mână Stăpânul Hristos şi l-a luat în braţe şi a zis: "De nu se va smeri cineva pe sine ca pruncul acesta, nu va intra în împărăţia cerurilor"; şi: "Cel ce va primi pe un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte". 

De aceea a fost numit purtător de Dumnezeu. 

Pe Sfântul Ignatie l-a cinstit cu un cuvânt de laudă şi cel între Sfinţi părintele nostru Ioan Gură de Aur.

În încheiere scriu câteva gânduri acum în săptămâna ce va fi luminată pe 25 de Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Călătorim pe mări, pe oceane, pe ape, pe nisipuri, pe gheţuri şi pe pământuri cu trupurile noastre muritoare. 

Cuprindem cu vederea întinderi mari, orizonturi depărtate, ceruri înstelate,... 

Cu noile tehnologii video-audio putem cuprinde fiecare ungher al Pământului şi chiar al Spaţiului....

Iar cu gândul putem cuprinde un Univers întreg, putem rătăci printre astre, putem zbura pe loc, în locuri umblate sau neumblate. 

Aceasta este o dovadă nepieritoare şi incontestabilă că Dumnezeu ne-a înzestrat după Chipul şi Asemănarea Sa, cu Multe Daruri şi Taine,... 
El Atotputernicul şi Atotştiutorul nu poate fi cuprins de noi, nici măcar cu gândul, aici se opreşte, aici este limita noastră.
El Creatorul Este Dumnezeu NECUPRINS! 

Mintea se înfiorează şi se ruşinează, gândirea noastră se smereşte, în Faţa Lui Dumnezeu, în Faţa Infinitului, în Faţa Luminii... am citit undeva o frază "CARACTERUL INEXPRIMABIL AL REALITĂŢII DIVINE"

Iar Dumnezeu... oare ştim noi ce poate face? 
Ne putem măcar imagina măcar, ce ar putea face? 

Nimic nu se întâmplă fără voia şi ştiinţa Lui! 

De aceea trebuie să-i mulţumim pentru că existăm prin Voia Lui, prin Iubirea Lui pentru noi fii Săi!
Este încântător să fim fii lui Dumnezeu, să fim în acelaşi timp ca un frate mai mic cu El, Iisus Hristos fiind chiar El, Marele şi Bunul Învăţător! Este încântător să simţi asta!


Amintiri din '89!

Emoţia LIBERTĂŢII!

Emoţia REVOLUŢIEI!

... Libertate pătată de sângele unor Eroi!
În Piaţa Universităţii în fiecare an ar trebui proiectate pe marile clădiri, feţele eroilor şi numele lor, pentru ca nimeni să nu uite de ceea ce a fost în România, de ceea ce s-a întâmplat atunci cu noi!
O candelă cu o flacără mare ar trebui să ardă acolo pururea!
Şi să nu uităm prin această aducere aminte, că jertfa eroilor a fost cunoscută lumii întregi, iar în spatele ei stă jertfa a zeci de mii de martiri, de eroi, de oameni care au luptat pentru Dreapta Credinţă, pentru libertate, pentru Patrie, pentru popor, pentru iubire de semeni, pentru cultură, pentru sănătate, pentru virtute, pentru drepturile noastre.
Pământul tremură de oasele celor morţi în închisori, la Canal, în păduri şi în munţi...

... Libertate pătată în acelaşi timp şi de sângele unei execuţii nemiloase, necreştine, nefireşti, ... execuţie care ar fi trebuit să deschidă ochii celor morţi şi celor vii, să strige, că ceva rău se întâmplă cu Revoluţia... (nu ar fi trebuit să ne asemănăm nici tiranului învins în decembrie 1989 şi nici tiranului Traian de acum aproape 2000 de ani...)

Sete de sânge? Răzbunare? Lichidare? Muşamalizare? Frică? sunt cuvinte moarte ce nu-şi găsesc răspuns!

Nu vom şti decât în Lumea Nouă, în Lumea Viitoare ce va să vie la Sfârştul Veacurilor, Adevărul faptelor petrecute atunci, Adevărurile descoperite!

Tăcere! Multă TĂCERE!

Doamne Ajută!

"Fiţi Sfinţi!"