Suntem indiferenţi, mândrii şi ... PUŢINI !!!

Preoţi, Părinţi, Apostoli Ai Domnului, ... biserici mici şi mari, biserici în sate, biserici uitate de lume ...

Sfânta Liturghie se ţine Duminica uneori cu o mână de oameni. Puţini... patru sau poate cinci bărbaţi, patru sau cinci femei.

În Ceruri Liturghia Îngerească vuieşte de poporul de Îngeri şi Sfinţi!!!

Dacă Preotul cu ochii scăpărând scântei, ţine Cuvânt de învăţătură la final de slujbă cu credinţă şi dăruire pentru aceste suflete şi cu gândul şi rugăciunea şi cu lacrimi în ochi pentru poporul care nu mai vine la biserică şi care îşi caută alte îndeletniciri şi care munceşte şi este muncit de fapt de satana, dacă el Părintele este supărat şi cu sufletul zdruncinat, atunci cum credeţi că este Creatorul nostru şi a toate, Dumnezeu Tatăl când vede de Sus peste umerii preotului slujitor, turma risipită a fiilor Săi şi noroiul în care suntem înglodaţi???

Cum putem să îl urâm, cum putem să fim tot noi cei supăraţi pe El pentru necazurile noastre, când El, cu o suflare ar putea să trimită marea să ne înghită sau focul şi fulgerele să ne ardă pentru păcatele noastre, pentru lipsa noastră de credinţă, dar în schimb în marea Lui milă Tatăl Nostru Cel Bun ne iartă şi ne întinde tot timpul încă o mână şi încă o mână şi încă o mână.... de ajutor!

Şi vinovaţi nu sunt cei care stau în neştiinţă!!!

Vinovaţi suntem noi, cei care ne numim credincioşi, cei care suntem la Liturghie, cei care ne considerăm aleşi, cei care ne considerăm o entitate aparte luminată, adică cei care nu mustrăm sau mângâiem aproapele cu vorbe bune, cei care nu ne îndrumăm apropiaţii să lase totul munca şi truda şi să vină Duminica la Sfânta Liturghie. Noi, nu ne luăm în serios credinţa creştin ortodoxă şi nu împărtăşim şi altora frumuseţea trăirii, nu propovăduim Binele adică pe Iisus Hristos, nu întindem mână de ajutor aproapelui, nu ne aplecăm să ridicăm pe cel care se pierde, nu ne împăcăm cu duşmanii, nu ne considerăm măcar egalii celorlalţi cu toate că ar trebui să ne smerim şi să ne pocăim şi să ne considerăm cei mai păcătoşi şi mai din urmă oameni. Suntem goi în suflet, suntem orbi, suntem egoişti, suntem răi, suntem PUŢINI şi PUŢIN CREDINCIOŞI.

Noi suntem vinovaţi dacă fratele sau sora noastră se pierd!

Noi vom da socoteală pentru indiferenţa noastră!

Noi vom plătii pentru lenevirea sufletescă şi trupească!

Noi vom da seamă pentru binele nefăcut!

Noi suntem păcătoşii! Nu neştiutorii!

Noi l-am uitat pe Dumnezeu!

Noi nu avem rugăciunea inimii şi milă pentru cei rătăciţi şi pierduţi, apropiaţii noştrii, fraţii noştrii, oamenii lumii!

Mila Domnului peste noi toţi!

Doamne Ajută!