blogul unui om

Dumnezeu să ne ajute şi să ne arate paşii mărunţi!!!


marți, 17 ianuarie 2012

Sfântul Cuvios Antonie Cel Mare



                           
Sfântul Cuvios Antonie Cel Mare - Sfântul şi Monahul desăvârşit, cel ce a traversat Nilul pe spatele unui crocodil neavând barcă şi cel de care diavolii fugeau pentru că avea Sfântul Duh cu el din cauza vieţii curate pe care o ducea în pustiu. 



Marele intre parintii cei desavarsiti, Cuviosul Antonie era inainte vazator si, fiind trecut prin ispitele dracesti, socotea de nimic mestesugirile lor, ca si cand nu era suparat de ei. Si de multe ori vedea cu ochii cei trupesti chiar ingeri si diavoli, cum iau aminte la viata omeneasca, nevoindu-se fiecare din ei sa traga de partea sa pe oameni. Si atat de mare era la fapte bune, incat certa si batjocorea duhurile cele necurate si de multe ori le izgonea pe ele, aducandu-le aminte de surparea lor cea din cer si de chinul lor, in focul cel vesnic.


Deci, s-a intamplat odata un lucru ca acesta:
Doi diavoli s-au sfatuit sa vie la staretul Antonie, fericindu-l pe el, de vreme ce nimeni dintre ei nu mai cutezau sa se apropie de el cu gand rau, temandu-se ca nu cumva sa fie ranit de dansul, ca ajunsese staretul la nepatimire si la viata cea desavarsita si era daruit cu Preasfantul Duh.
Deci, unul din diavoli a zis catre celalalt: Zerefere (ca asa era numele acelui diavol), oare de s-ar pocai cineva de noi, l-ar primi pe el Dumnezeu la pocainta? Se poate una ca aceasta sau nu??
Raspuns-a celalalt: Si cine poate sa stie aceasta??
Iar Zerefer a zis: Imi vei da voie sa merg la batranul Antonie, care nu se teme de noi, si sa ma incredintez de aceasta de la dansul??
Raspuns-a lui celalalt: Du-te, dar te fereste cu dinadinsul, ca batranul este inainte vazator si va cunoaste ispitirea ta si nu va voi sa intrebe de aceasta pe Dumnezeu, insa, du-te, poate, cumva vei avea raspuns.
Si mergand Zerefer la Antonie, s-a inchipuit ca om si a inceput a plange si a se tangui inaintea lui. Iar Dumnezeu - vrand sa se stie ca El nu-Si intoarce fata de la nici unul din cei ce vor sa se pocaiasca, ci primeste pe toti cei ce alearga la El, si dand pilda si omului cu pacate grele, ca El, nu s-ar intoarce chiar si de la diavolul, incepatorul rautatii, de ar voi aceasta cu adevarat sa se pocaiasca - a tainuit, o vreme, sfatul dracesc batranului, ca sa nu-l cunoasca. Drept aceea, Cuviosul il vedea pe cel ce venise la dansul curat, ca pe un om, iar nu ca pe un diavol, si i-a zis: Ce pangi asa, tanguindu-te din inima, omule, sfaramandu-mi inima si sufletul cu lacrimile tale cele multe??
Iar diavolul cel viclean a raspuns: Eu, o Sfinte Parinte, nu sunt om ci diavol, pentru multimea faradelegilor mele.
Iar batranul l-a intrebat: Si ce voiesti sa-ti fac frate?? (Ca socotea Cuviosul, ca pentru multa smerenie se numeste el pe sine diavol, Dumnezeu nearatandu-i lui ceea ce se facea).
Si a zis diavolul: De nimic alta nu ma rog tie, Sfinte Parinte, fara numai sa te rogi lui Dumnezeu cu dinadinsul, ca sa-ti arate tie, adica, de ar primi pe diavol la pocainta, sau pocainta lui cu totul n-o ia in seama? Pentru ca daca va primi pe diavol, apoi ma va primi si pe mine, acela ce am facut lucruri asemenea cu el.
Iar batranul i-a raspuns: Precum voiesti voi face, insa sa te duci astazi la casa ta, iar dimineata sa vii aici si-ti voi spune ce va porunci Domnul despre aceasta.?
Deci, ducandu-se diavolul si sosind noaptea, si-a ridicat batranul cuvioasele sale maini spre cer si s-a rugat lui Dumnezeu, iubitorul de oameni, ca sa-i arate lui de ar primi pe diavolul, daca s-ar intoarce la pocainta.
Si indata, ingerul Domnului, stand inaintea lui, i-a zis: Asa graieste Domnul Dumnezeul nostru: pentru ce rogi a Mea stapanire pentru diavol? Pentru ca el este acela care a venit cu viclesug sa te ispiteasca.
Si a zis batranul catre inger: De ce nu mi-a descoperit Domnul Dumnezeu, ci a ascuns aceasta de la mine, incat sa nu cunosc viclesugul dracesc??
Iar ingerul i-a zis: Sa nu te tulburi de aceasta, caci este o minunata randuiala a lui Dumnezeu, spre folosul celor ce gresesc, ca, adica, sa nu se deznadajduiasca pacatosii, care fac multe faradelegi, ci sa vina la pocainta, stiind ca de la nici unul, care vine la El, nu se va intoarce Preabunul Dumnezeu, chiar cand ar veni insusi diavolul vrajmas, cu adevarat. Drept aceea, cand va veni la tine sa te ispiteasca si te va intreba, sa nu te smintesti de el, ci sa-i zici astfel: Iata ca iubitorul de oameni Dumnezeu, niciodata nu se intoarce de la cel ce vine la El, chiar cand diavolul ar veni. Iata, El fagaduieste a te primi pe tine, numai de vei pazi cele poruncite de El. Iar, cand te va intreba: Care sunt cele poruncite de El?, sa-i zici, astfel graieste Domnul Dumnezeul: Te stiu pe tine cine esti si de unde ai venit ispitindu-ne, ca tu rautatea cea veche esti si nu poti sa fii bunatate noua, si incepator al raului de demult fiind, nu vei incepe acum a face binele. Ca, deprinzandu-te cu mandria, cum vei putea a te smeri la pocainta si a afla mila? Dar, ca sa nu ai acest raspuns in ziua judecatii, ca voiai sa te pocaiesti si nu te-a primit Dumnezeu, iata si tie iti pune pocainta bunul si milostivul Dumnezeu ? numai daca vei voi ? poruncindu-ti tie aceasta: Sa stai intr-un loc, vreme de trei ani, si, intorcandu-te spre rasarit, sa strigi cu glas mare, ziua si noaptea, si sa zici astfel: Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, rautatea cea veche. Iar aceasta sa o zici de o suta de ori. Si iarasi alta rugaciune: Dumnezeule, mantuieste-ma pe mine, inselaciunea cea intunecata, la fel, de o suta de ori sa o zici. Si iarasi: Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, uraciunea pustiirii, sa o zici de o suta de ori si asa sa strigi catre Domnul neincetat, ca nu ai trupeasca alcatuire, ca sa obosesti ori sa slabesti. Si, dupa ce vei savarsi aceasta cu gand smerit, atunci vei fi in randuiala ta cea dintai si te vei numara cu ingerii lui Dumnezeu. Si de va fagadui sa faca aceasta sa-l primesti pe el la pocainta. Dar stiu ca rautatea veche nu poate a fi bunatate noua. Si sa se scrie aceasta pentru neamurile viitoare, ca dintru, aceasta intamplare oamenii foarte lesne se vor incredinta sa nu mai deznadajduiasca de a lor mantuire. ?Si ingerul, acestea zicand, catre Cuviosul Antonie, s-a suit la cer.


Iar, a doua zi, a venit diavolul si a inceput sa se tanguiasca de departe, in chip de om, ca si cum plangea si, venind la batranul, i-a facut plecaciunea. Iar batranul, mai intai nu l-a vadit pe el, ci numai in mintea sa il ocara. Apoi Sfantul i-a zis: M-am rugatDomnului Dumnezeului meu, precum ti-am fagaduit si te primeste la pocainta, de vei plini cele ce prin mine iti porunceste Stapanul si Atotputernicul.?
Iar diavolul a zis: Si care sunt cele ce a poruncit Dumnezeu sa le fac??
Iar batranul a raspuns: Ti-a poruncit Dumnezeu acestea: Sa stai intr-un loc trei ani nemiscat, privind spre rasarit si strigand, ziua si noaptea, Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, rautatea cea veche, zicand aceasta de o suta de ori. Si, iarasi, de o suta de ori, sa zici: Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, uraciunea pustiirii, si, iarasi, de acelasi numar de ori: Dumnezeule, miluieste-ma, pe mine inselaciunea cea intunecata. Si cand le vei face acestea, atunci te vei numara a fi cu ingerii lui Dumnezeu, intru aceeasi slujba in care ai fost si mai inainte.?
Iar Zerefer, lepadand indata acel inselator chip al pocaintei, a ras tare si a zis batranului: O, calugare, de-as fi voit a ma numi eu insumi rautatea veche, uraciune a pustiirii si inselaciune intuneacata, apoi as fi facut aceasta de la inceput, ca sa ma fi mantuit. Acum, sa ma numesc eu insumi rautate veche? Nicidecum. Si cine ar zice aceasta? Pentru ca, pana acum, eu sunt minunat in ispravi si toti, de teama, se supun mie: cum, dar, as putea sa ma numesc eu singur uraciune a pustiiri, ori inselaciune intunecata? Nicidecum calugare, nu, ca inca stapanesc pe pacatosi si ei ma iubesc, eu sunt in inimile lor si ei umbla dupa voia mea, iar a fi rob netrebnic si prost in pocainta, asta nu voiesc, batrane, nu, nu asta sa nu fie, ca, adica, din cinstea cea mare, sa ajung intru atata necinste.? Si, zicand acestea, si strigand, diavolul s-a facut nevazut.
Iar batranul, sculandu-se la rugaciune, a multumit lui Dumnezeu, zicand: Adevarat ai zis, Doamne, ca rautatea veche nu poate fi bunatate noua si incepatorul rautatilor nu se face facator de bunatati noi.?
Si aceasta, fratilor, nu in desert nu-am sarguit a le spune voua, ci ca sa cunoasteti bunatatea Stapanului si milostivirea Sa, ca daca El este gata, ca si pe diavolul sa-l primeasca la pocainta, apoi, cu cat mai mult pe om, pentru care Si-a varsat si sangele. Esti pacatos? Pocaieste-te, ca de nu, in primejdie esti a merge cu diavolul, in vesnica pierzare a gheenii, nu ca ai gresit, ca toti gresim si nu-i nimeni fara de pacat, decat numai unul Dumnezeu, ci pentru ca n-ai voit a te pocai si a te ruga Judecatorului inainte de sfarsitul tau. Iar daca, fugind de pacat, vei placea Domnului, o, de cate bunatati te vei indulci! Pentru ca, intorcandu-te la El inainte de sfarsit, vei afla pe Judecatorul milostiv si te vei invrednici fericirii si cu ingerii cei luminati te vei salasui, unde este frumusetea cea negraita a tuturor celor impacati cu Dumnezeu si veselia cea pururi fiitoare. Pe care si noua tuturor fie a le dobandi, prin Hristos Domnul nostru, Caruia se cuvine Slavă, împreuna cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururi şi în vecii vecilor! Amin. (preluare creştinortodox)



Acatist - Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist. Prin numele de ACATIST se înţelege "Rugăciune citită în picioare", deci este o rugăciune care se citeşte obligatoriu în picioare sau stând în genunchi, dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare! (indiferent de numele Sfinţilor cărora se adresează!) preluare ortodoxia.md

Acatistul Sfântului Antonie Cel Mare



Rugăciunile începătoare, obligatorii:


În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin


Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!


Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.


Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.


Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.


Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.


Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.


Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.


Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.


Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!






Condacul 1:


Fugind de întunericul cel negru al Egiptului, ai căutat pământul cel de viaţă dătător al pustiului. Prin înfrânare şi nevoinţă vestejind săltările trupului, prealăudate, te-ai făcut pildă monahilor, de Dumnezeu cugetătorule, celor ce cântă:


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Icosul 1:


Om cu firea te-ai arătat, părinte, dar te-ai văzut împreună cetăţean cu îngeri, căci ca un fără de trup ai vieţuit pe pământ, Preacuvioase Antonie, lepădând toată purtarea de grijă a trupului, pentru aceasta grăim ţie:


Bucură-te, odrasla cucernicului părinte;


Bucură-te, ramura credincioasei maicii sfinte;


Bucură-te, vlăstarul cel nevestejit al Egiptului;


Bucură-te, povăţuitorul cel mare al pustiului;


Bucură-te, că din tinereţe lui Hristos ai urmat;


Bucură-te, că fireşte de trup te-ai depărtat;


Bucură-te, arătătorule al căilor monahiceşti;


Bucură-te, cel ce voieşti mântuirea muritorilor;


Bucură-te, izbăvitorul din înşelăciuni ai celor mulţi;


Bucură-te, dătătorul râurilor de tămăduiri;


Bucură-te, prin care Dumnezeu s-a preaînălţat;


Bucură-te, prin care satana s-a ruşinat;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 2:


Văzându-te pe tine, de Dumnezeu purtătorule, vrăjmaşul, la înălţime ridicat, se ispitea a te împiedica de la toate faptele bune, însă după puţin s-a ruşinat de sporirea ta, care, nevoindu-te cu trupul şi înălţându-te cu sufletul, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!






Icosul 2:


Având cunoştinţa celor ce sunt ca şi cum nu ar fi, ai trecut cu vederea trecătoarele desfătări ale vieţii; deci în mormânt închizându-te, prin multe necazuri te-ai înţelepţit, nădejdea spre Dumnezeu punându-ţi; pentru care auzi acestea:


Bucură-te, insuflătorule al nădejdii în Dumnezeu;


Bucură-te, pierzătorule al nebuniei vrăjmaşului;


Bucură-te, cel ce nu te înspăimânţi de rănirile lui;


Bucură-te, biruitorul uneltirilor lui;


Bucură-te, lauda cea vestită a pământului Egiptului;


Bucură-te, cel mai strălucit decât toţi monahi, lumina cea mai strălucită


Bucură-te, floarea cea de Dumnezeu împodobită a cuvioşilor;


Bucură-te, frumuseţea cea preastrălucită a sfinţilor;


Bucură-te, luminat desluşitor al înţelepţilor;


Bucură-te, luceafărul strălucitor al luceferilor;


Bucură-te, izvorul cel viu al pustiei;


Bucură-te, glasul cel puternic, risipitor al trândăviei;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 3:


Puterea Celui Preaînalt tare te-a făcut în toate, Antonie fericite, că văzând pornirea vrăjmaşilor cea neputincioasă venind asupra ta, neclintit ai rămas şi, cu darul înconjurat fiind de toate părţile, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!






Icosul 3:


Având dumnezeiască dorinţă, încă mai mult a fi necăjit, cugetătorule de Dumnezeu, ai văzut dumnezeiescul har; că din cer lumina pogorându-se, te-a cercetat pe tine în nevoinţă, şi glas ai auzit, întărindu-te şi grăind:


Bucură-te, fiule al dumnezeieştii lumini;


Bucură-te, locaş al Duhului Sfânt;


Bucură-te, făclia cea nestinsă a liniştii;


Bucură-te, canonul cel preadrept al înfrânării;


Bucură-te, privirea cea preadulce a îngerilor şi a oamenilor;


Bucură-te, mărirea cea lăudată a celor aleşi;


Bucură-te, izgonitorule al patimilor omeneşti;


Bucură-te, îmbogăţitorule de dumnezeiesc har;


Bucură-te, pîrinte întâistătător al părinţilor;


Bucură-te, preacinstite iscusit păzitor al celor neînsoţiţi;


Bucură-te, cel ce covârşeşti întru cunoştinţă pe cei înţelepţi;


Bucură-te, cel ce întăreşti pe credincioşii cei căzuţi ridicându-i;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 4:


Aprins fiind de dumnezeiască dorinţă, către muntele pustiului ai alergat, Antonie, bucurându-te; iar cel nărăvit întru răutate, un disc mare de argint a pus înaintea ta, însă tu ca pe un gunoi defăimându-l cântai lui Dumnezeu: Aliluia!






Icosul 4:


Nevoindu-te mai presus de fire, Părinte Antonie, şi biruind relele vicleşuguri diavoleşti, mai presus de acestea te-ai arătat, deci, făcându-te cetăţean al pustiei, auzi acestea:


Bucură-te, canonul şi temelia pustnicilor;


Bucură-te, plângerea împotriva răilor vrăjmaşi;


Bucură-te, slujitorule al slujbelor celor mai bune;


Bucură-te, dătătorule al celor ce cer cele dumnezeieşti;


Bucură-te, că rău ai pătimit, vrăjmaşului împotrivindu-te;


Bucură-te, că, unindu-te cu Dumnezeu, te-ai veselit;


Bucură-te, minunea cea preaveselitoare a îngerilor;


Bucură-te, cel ce eşti rană grea a demonilor;


Bucură-te, credinciosule slujitor al lui Dumnezeu;


Bucură-te, înaintestătător al credincioşilor;


Bucură-te, prin care s-au deşertat cetăţile;


Bucură-te, prin care munţii în cetăţi s-au schimbat;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 5:


Vrând a trece Nilul, părinte de Dumnezeu purtătorule Antonie, luntre neaflându-se, te-ai suit pe un crocodil, mergând spre cercetarea rugătorilor tăi, cântând împreună cu dânşii lui Dumnezeu: Aliuia!






Icosul 5:


Văzându-te tinerii Egiptului în pustie locuind, ca pe unul mai presus de oameni, şi auzind învăţătura ta, s-au schimbat cu dumnezeiască schimbare; pentru care, slăvind pe Dumnezeu, grăim ţie:


Bucură-te, cel ce eşti om între îngeri;


Bucură-te, cel ce eşti înger între oameni;


Bucură-te, cel ce, prin pildele tale, pământul l-ai făcut cer;


Bucură-te, cel ce, prin faptele tale, ai slujit lui Dumnezeu;


Bucură-te, că ai surpat sprânceana demonilor;


Bucură-te, cel ce ai înălţat viaţa muritorilor;


Bucură-te, tăinuitorule al dumnezeieştii stăpâniri cea în trei Sori;


Bucură-te, povăţuitorule al dumnezeieştii petreceri;


Bucură-te, ridicarea celor căzuţi;


Bucură-te, mântuirea multora;


Bucură-te, că ne povăţuieşti pe noi a urma ţie;


Bucură-te, că urmând poveţelor tale, adunăm sufletului bogăţie;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 6:


Propovăduitor al dreptei credinţe celor fără de Dumnezeu te-ai arătat şi voind a te face mucenic, cu bărbăţie în oraş ai intrat; dar, neîmplinindu-ţi dorinţa, cu singură bunăvoinţă te-ai făcut desăvârşit nevoitor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!






Icosul 6:


Ca un luceafăr în pustiul Egiptului strălucind, întunericul înşelăciunii ai gonit şi, săvârşind pururea tămăduiri, prin tine Dumnezeu S-a preaslăvit; pentru care primeşti de la noi acestea:


Bucură-te, prin care se împodobesc cuvioşii;


Bucură-te, prin care oamenii se mântuiesc;


Bucură-te, dunmezeiască mângâiere a bolnavilor;


Bucură-te, harul cel dumnezeiesc al călătorilor;


Bucură-te, că ai vindecat prin rugăciune pe cea îndrăcită;


Bucură-te, preafericite, cel ce de toţi te-ai depărtat;


Bucură-te, că îndată în pustie ai fugit;


Bucură-te, cel ce viaţă îngerească ai uneltit;


Bucură-te, cel ce te-ai făcut dumnezeiesc slujitor;


Bucură-te, cel ce te-ai arătat pentru noi mijlocitor către Domnul;


Bucură-te, povăţuitorul poporului către Dumnezeu;


Bucură-te, împăciuitorul oamenilor cu Dumnezeu;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 7:


Rămânând în munţii pustiului marele Antonie, hrană de la saracini avea, apoi lucrând pământul, cu grâu şi cu finice se hrănea, fiarele înfricoşându-se, iar pe credincioşi îndemnându-i a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!






Icosul 7:


Nou oraş ai arătat adâncimea pustietăţii, Antonie fericite, cel deopotrivă cu îngerii; căci ca un alt Ierusalim şi Sinai muntele tău s-a preamărit, şi ca un alt Moise şi Ilie arătându-te, auzi acestea:


Bucură-te, al doilea Moise cu faptele;


Bucură-te, al doilea Ilie cu chipurile;


Bucură-te, cel ce blândeţii lui David te-ai asemănat;


Bucură-te, cel ce cărările Botezului ai urmat;


Bucură-te, cel ce ai izvorât apă monahilor în loc însetat;


Bucură-te, cel ce lui Pavel cel simplu te-ai asemănat;


Bucură-te, cel ce în fiecare zi ai sfătuit pe monahi;


Bucură-te, cel ce ai povăţuit îndeosebi pe cei gresiţi;


Bucură-te, cel ce ai vindecat pe cei orbi;


Bucură-te, cel ce ai îndreptat pe cei slăbănogi;


Bucură-te, cel ce ai gonit patimile cele sufleteşti;


Bucură-te, cel ce ai vindecat durerile cele trupeşti;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 8:


Străină minune! Văzând vânarea în multe feluri, nicidecum nu te-ai înspăimântat, de trei ori fericite; iar vânătorul, dumnezeiasca ta faţă văzând, de frică fiind cuprins, îndată a murit, făcându-te tu pildă tuturor celor ispitiţi, a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!






Icosul 8:


Cu totul vesel te-ai arătat, văzând înălţarea sufletului lui Ammun, pe care ai arătat-o celor împreună cu tine întrebat fiind de dânşii, de Dumnezeu purtătorule Antonie; deci, văzând sfinţenia ta, minunându-ne, grăim ţie:


Bucură-te, însuţi văzătorule al tainelor;


Bucură-te, trecătorule cu vederea al pământeştilor lucruri;


Bucură-te, luminarea adevărată a celor necunoscători;


Bucură-te, grabnică supunere a supuşilor;


Bucură-te, că pe cele viitoare, ca pe cele de faţă le vedeai;


Bucură-te, că arătai cu putinţă pe cele cu neputinţă;


Bucură-te, că ai mântuit pe tinerii cei îndrăciţi;


Bucură-te, cel ce ai tămăduit pe cei bolnavi de ochi;


Bucură-te, cel ce vedeai înălţarea sufletelor;


Bucură-te, cel ce mai înainte spuneai ieşirea lor;


Bucură-te, toiagul cel bun al monahilor;


Bucură-te, cinstită împodobire a credincioşilor;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 9:


Tot darul cel dumnezeiesc, ca şi Pavel ai primit, ca cel ce te-ai făcut şi tu, toate tuturor, pe toţi covârşindu-i Antonie, până şi în văzduh te-ai răpit, cuvioase, pentru care, încutremurat cu totul cântai lui Dumnezeu: Aliluia!






Icosul 9:


Pe ritorii cei mult vorbitori, ca pe niste peşti fără de glas i-ai arătat prin cuvintele tale, de Dumnezeu purtătorule, că, istorisind despre Dumnezeu, cuvintele tale asemânându-le cu lucrurile, te-ai făcut minunat şi mărit;


Bucură-te, cel ce veseleşti auzul credincioşilor;


Bucură-te, cel ce ai dezlegat împleticirile filozofilor;


Bucură-te, fiu al lui Dumnezeu, după împărtăşire;


Bucură-te, înălţarea preacuvioşilor după străduire;


Bucură pentru aceasta cântăm ţie:


Bucură-te, versul înţelepciunii lui Dumnezeu;


Bucură-te, vistieria cuvintelor Lui;


Bucură-te, cel mai înţelept decât toţi filozofii;


Bucură-te, cel mai iscusit şi mai înalt în cuvinte;


Bucură-te, preamărită auzire şi grăire a celor înţelepţi;


Bucură-te, preacinstită oglindire a monahilor şi a tuturor celor ce te caută;


Bucură -te, prin care s-a înfiinţat monahismul;


Bucură-te, prin care s-au îndreptat credincioşii;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 10:


Grăbindu-te, de Dumnezeu purtătorule părinte, după porunca dinainte primită de la Dumnezeu, te-ai dus către Pavel Tebeul, şi, împiedicându-te de multe ispite, nu te-ai înfricoşat de relele întâmplări şi, dobândind ceea ce doreai, ai încetat întristarea, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!






Icosul 10:


A doua oară, făcând călătoria marele Antonie şi grăbindu-se către Pavel Tebeul, a văzut înălţarea sufletului lui; deci, alergând şi găsindu-l mort, l-a îngropat, luându-i îmbrăcămintea; pentru care grăim lui:


Bucură-te, înger purtător de trup;


Bucură-te, omule cel ce cu Dumnezeu ai vorbit;


Bucură-te, cel ce ai văzut nevoinţele lui Pavel;


Bucură-te, slujitorul îngropării lui;


Bucură-te, cel ce ai istorisit vieţuirea lui;


Bucură-te, cel ce te-ai îmbogăţit cu a lui făptură bună;


Bucură-te, cel ce mai înainte ai cunoscut înşelăciunea eresurilor;


Bucură-te, cel ce ai alinat tulburarea Bisericilor;


Bucură-te, cel ce ai gonit primejdia eresului;


Bucură-te, părtaşul dreptei cunoştinte;


Bucură-te, bună mireasmă a pustiurilor;


Bucură-te, bună insuflare a monahilor;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 11:


Nevoind Valachie, cel de cele arieneşti cugetător, a cunoaşte pe Fiul, Dumnezeu preaînalt, te-ai pornit împotriva lui, Antonie, şi el, ticălosul, luând cele după faptele sale, de cal a fost ucis, iar tu lui Dumnezeu cântai: Aliluia!






Icosul 11:


Lumina, trimisă de Luminătorul cel mare, arătându-te tu Antonie, ai luminat pe toţi, şi pe ucenici tăi sfătuind, mai înainte le-ai arătat mutarea ta din viaţa de aici, iar ei, de întristare fiind cuprinşi, cântau ţie acestea:


Bucură-te, mângaierea noastră;


Bucură-te, încurajarea tuturor;


Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi de cele cereşti;


Bucură-te, sfătuitorul celor doritori de cele sufleteşti;


Bucură-te, că ieşirea ta mai înainte ai cunoscut-o, de Dumnezeu purtătorule;


Bucură-te, următorule ai înţelepţiţilor de Dumnezeu apostoli;


Bucură-te, prin care pământenii se laudă;


Bucură-te, prin care înţelepţii se apară;


Bucură-te, desfătarea slavei tale celei negrăite;


Bucură-te, amintirea hranei tale celei sfinte;


Bucură-te, că învăţăturile tale cu drag le primim;


Bucură-te, că ne mântuim sufletul urmându-ţi sfaturile;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 12:


De mare dar s-a învrednicit marele Atanasie, luând amândouă hainele tale, de Dumnezeu purtătorule Antonie, şi scriind dumnezeiasca ta viaţă, cea de una sută şi cinci ani, cânta lui Dumnezeu: Aliluia!






Icosul 12:


Cânţi împreună cu îngerii ca mai înainte cu oamenii, în ceruri veselindu-te, fericite, cântarea cea întreit-sfântă lui Dumnezeu, pe Care roagă-L pentru cei ce te cinstim pe tine, Antonie, şi cu dragoste cântăm acestea:


Bucură-te, locuitorul celor cereşti;


Bucură-te, împodobitorul celor pământeşti;


Bucură-te, cel ce împreună petreci cu îngerii;


Bucură-te, împreună-vorbitorule cu Sfinţii;


Bucură-te, pururea lăudătorule al Preasfintei Treimi;


Bucură-te, fierbinte mijlocitorule al tuturor către Dumnezeu;


Bucură-te, povăţuitorul şi sprijinitorul celor ce te laudă pe tine;


Bucură-te, strălucitule păstor şi învăţătorule al ucenicilor tăi;


Bucură-te, înaintestătător al tuturor cuvioşilor;


Bucură-te, preacinstitule conducător al celor necăsătoriţi;


Bucură-te, cel ce eşti cald mijlocitor al celor ce poartă numele tău;


Bucură-te, mare apărător al celor ce te cinstesc pe tine;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 13:


O, preaînţelepte de Dumnezeu purtătorule Antonie, căpetenia părinţilor şi slava cuvioşilor, primeşte de la noi aceste laude ce cu tot sufletul le aducem ţie şi roagă-te lui Dumnezeu pentru noi cei ce cântăm: Aliluia!


(de 3 ori)






Apoi se zice iarăşi


Icosul 1


Om cu firea te-ai arătat, părinte, dar te-ai văzut împreună cetăţean cu îngeri, căci ca un fără de trup ai vieţuit pe pământ, Preacuvioase Antonie, lepădând toată purtarea de grijă a trupului; pentru aceasta grăim ţie:


Bucură-te, odrasla cucernicului părinte;


Bucură-te, ramura credincioasei maicii sfinte;


Bucură-te, vlăstarul cel nevestejit al Egiptului;


Bucură-te, povăţuitorul cel mare al pustiului;


Bucură-te, că din tinereţe lui Hristos ai urmat;


Bucură-te, că fireşte de trup te-ai depărtat;


Bucură-te, arătătorule al căilor monahiceşti;


Bucură-te, cel ce voieşti mântuirea muritorilor;


Bucură-te, izbăvitorul din înşelăciuni ai celor mulţi;


Bucură-te, dătătorul râurilor de tămăduiri;


Bucură-te, prin care Dumnezeu s-a preaînălţat;


Bucură-te, prin care satana s-a ruşinat;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 1:


Fugind de întunericul cel negru al Egiptului, ai căutat pământul cel de viaţă dătător al pustiului. Prin înfrânare şi nevoinţă vestejind săltările trupului, prealăudate, te-ai făcut pildă monahilor, de Dumnezeu cugetătorule, celor ce cântă:


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!


Doamne Ajută!


La mulţi ani tuturor celor ce poartă frumosul şi puternicul nume Anton, Antonia, Antoaneta, Antony!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu