Din dragoste de copii. Din dorinţa de sfinţenie. Mama şi pruncul.

Fata mea spunea când a văzut o doamnă coborând pe scară cu doi câini in lesă. Ia uite lumea în loc să crească copii, creşte câini.
Ne îndepărtăm de viaţa în comuniune cu Dumnezeu. Ne alegem surogate si tipare greşite faţă de viaţa duhovnicească, viaţa creştină autentică. Folosim înlocuitori şi aşteptăm ceva nedefinit, în timp ce viaţa şi timpul se scurge pe lângă noi, ne lipseşte curajul implicării. Suntem din ce în ce mai mult privitori in faţa scenei, nu mai suntem actori, nu mai participăm la spectacol. Nu avem curajul să ne căsătorim, nu avem curajul să facem copii, nu avem curajul să ridicăm ochii din pămînt, nu avem curajul exprimării libere, nu avem curajul să alegem între bine si rău, nu avem curajul vieţii. Teama şi frica se cuibăresc în noi paralizându-ne gândirea şi conştiinţa din fragedă vârstă.
Să sperăm că, măcar copii noştrii vor depăşi aceste bariere forţate, moştenite.
În primul rând noi va trebui să-i ajutăm.
Faţă de vechile bariere, bariere create de doctrina comunistă, de 50 de ani de supunere mecanică, au apărut noile bariere mai subtile, barierele de supunere în masă moderne, barierele de supunere şi de îndobitocire forţată, bariererele televiziunii, internetului, modei, mallurilor, hypermarketurilor, comunicării prin reţele de socializare. Cele mai rele sunt canalele tv dedicate copiilor, canalele tip disney, minimax, cartoon, unde aşazise seriale, de fapt telenovele pentru copii, sunt foarte atractive, dar rele, sunt ca o ciumă care parşiv te leagă şi înfierează, limbaje şi principii greşite pătrund în mintea şi inima copiilor noştrii. Maşina de marketing, maşina de făcut bani a băieţilor deştepţi, toacă creierele pruncilor noştrii transformându-i în marionete drogate. Viaţa nu mai are dimensiune, credinţa nu mai înseamnă nimic, sufletul este aruncat într-un ungher întunecat, nevoia şi iubire de Dumnezeu este înecată de acest văl care se aşterne pe ochii copiilor noştrii.
Dar pentru a ne pune aceste probleme trebuie mai întâi să avem copii, trebuie mai întâi să înetemeiem o familie, nu să alergăm după himere.
Eu sunt mulţumit. Noi suntem mulţumiţi. Dumnezeu ne-a ascultat ruga.
Am un nou copil, un băiat s-a născut. Domnul, Maica Lui şi toţi Sfinţii să-l ocrotească.
Să ne rugăm pentru mamele care nasc şi pentru copii lor de pretutindeni.
Iisus a iubit şi iubeşte copii.
Copii au puritatea de la care noi avem foarte multe de învăţat.
Iar mamele preiau din lumina copiilor lor întinerind. Mamele devin astfel icoane cu pruncul în braţe, ca şi nişte mici pietricele din marele mozaic al Icoanei Maicii Domnului cu Pruncul Iisus Hristos.

Să nu lăsăm pe nimeni să convertească această puritate a pruncilor. Doamne Ajută!!!