Iisus Hristos, nu a putut face multe minuni din cauza necredinţei oamenilor din acele locuri! a mărturisit Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei în capitolul 13 "58. Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor".
Ce înfiorare am avut într-o dimineaţă când am realizat dimensiunea păcatelor mele. Am realizat că cele mai rele sunt gândurile şi închipuirile care ies din inima mea datorită păcatelor mele şi datorită faptului că inima mea nu este în totalitate pentru Iisus Hristos. Argumentele mele cum că diavolul mi-ar trimite gândurile rele, păcătoase, perverse, spurcate s-au destrămat când am realizat că eu sunt singurul vinovat, pentru că eu le-am adus în inima mea prin păcatele mele, prin păcatele copilăriei şi ale adolescenţei. Aceste păcate se luptă cu sufletul, cu inima, cu mintea şi cu trupul!
Am realizat şi că bolile sunt într-adevăr cum spunea Părintele Galeriu nişte îngeri vestitori ai păcatului tău, aş completa o pomană, o milă a Lui Dumnezeu, pentru a nu ne lăsa căzuţi şi apoi pedepsiţi, pentru a nu ne lua asupra noastră osânda veşnică. Deci bolile multe care vin asupra neamului omenesc, asupra noastră, putem spune că sunt îngăduite de Dumnezeu, din iubirea Lui Dumnezeu pentru oameni, pentru ca omul să se pocăiască şi să realizeze adevărata dimensiune a greşelilor sale şi a distanţei pe care o creează între el şi Dumnezeu.
Mă pocăiesc şi sufăr când privesc în urmă şi văd păcatele mele pentru care aştept să plătesc.
Dar oare câte păcate nu le ştiu, nu le realizez, nu-mi aduc aminte de ele?
Dacă doar cu gândul m-am înfricoşat de păcatele gândite, dar de cele cu cuvântul, dar de cele cu fapta, cum şi când mă voi înfricoşa, unde voi mai avea timp să mă smeresc?
Oare câte ispite, nu le-am transformat în sminteală şi osândă pentru aproapele meu???
Oare mai merit eu iertarea de păcate?
Oare mai merit eu Viaţa Veşnică şi Un Loc La Dreapta Tatălui Ceresc Dumnezeu?
Nu! Nu merit! Aceasta la mine nu este cu putinţă!
Dar Sper şi Nu Deznădăjduiesc!
Pentru Că La Dumnezeu Toate Sunt Cu Putinţă!!!
Ce înfiorare am avut într-o dimineaţă când am realizat dimensiunea păcatelor mele. Am realizat că cele mai rele sunt gândurile şi închipuirile care ies din inima mea datorită păcatelor mele şi datorită faptului că inima mea nu este în totalitate pentru Iisus Hristos. Argumentele mele cum că diavolul mi-ar trimite gândurile rele, păcătoase, perverse, spurcate s-au destrămat când am realizat că eu sunt singurul vinovat, pentru că eu le-am adus în inima mea prin păcatele mele, prin păcatele copilăriei şi ale adolescenţei. Aceste păcate se luptă cu sufletul, cu inima, cu mintea şi cu trupul!
Am realizat şi că bolile sunt într-adevăr cum spunea Părintele Galeriu nişte îngeri vestitori ai păcatului tău, aş completa o pomană, o milă a Lui Dumnezeu, pentru a nu ne lăsa căzuţi şi apoi pedepsiţi, pentru a nu ne lua asupra noastră osânda veşnică. Deci bolile multe care vin asupra neamului omenesc, asupra noastră, putem spune că sunt îngăduite de Dumnezeu, din iubirea Lui Dumnezeu pentru oameni, pentru ca omul să se pocăiască şi să realizeze adevărata dimensiune a greşelilor sale şi a distanţei pe care o creează între el şi Dumnezeu.
Am realizat că judecăm preoţii şi judecăm Biserica că nu se fac minuni, vindecări şi altele, contestând calitatea şi pregătirea lor, contestând chiar Harul şi Duhul Sfânt, fără să realizăm că noi suntem cei vinovaţi, noi suntem răi şi păcătoşi şi lipsa noastră de credinţă nu ajută la aceste fapte măreţe!!!
Mă pocăiesc şi sufăr când privesc în urmă şi văd păcatele mele pentru care aştept să plătesc.
Dar oare câte păcate nu le ştiu, nu le realizez, nu-mi aduc aminte de ele?
Dacă doar cu gândul m-am înfricoşat de păcatele gândite, dar de cele cu cuvântul, dar de cele cu fapta, cum şi când mă voi înfricoşa, unde voi mai avea timp să mă smeresc?
Oare câte ispite, nu le-am transformat în sminteală şi osândă pentru aproapele meu???
Oare mai merit eu iertarea de păcate?
Oare mai merit eu Viaţa Veşnică şi Un Loc La Dreapta Tatălui Ceresc Dumnezeu?
Nu! Nu merit! Aceasta la mine nu este cu putinţă!
Dar Sper şi Nu Deznădăjduiesc!
Pentru Că La Dumnezeu Toate Sunt Cu Putinţă!!!
Doamne Ajută.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu