Lăsata Secului pentru Postul Sfintelor Paşti

40 de zile a postit Mântuitorul nostru, post negru în pustiu, Singur, dar Îngerii îi slujeau Lui.
Aşa l-a înfrânt pe Diavol urmând Drumul Crucii, al morţii dar şi al Învierii şi al Salvării neamului omenesc din iad de sub jugul satanei.

Un post al smereniei, Dumnezeu s-a smerit pe Sine pentru noi fii săi, s-a smerit şi s-a născut om din om pentru a ne arăta Calea, Adevărul şi Viaţa, pentru a ne aduce Cuvântul Milei.



Postiţi cât puteţi de mult, postiţi împreună cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Un post atât trupesc cât şi sufletesc. Să ne înfrânăm limba şi gura, gândurile şi poftele. Învăţătura Bisericii ne îndeamnă totuşi să nu refuzăm fiind în vizită la cineva obiceiurile ce ţin de cele ale mesei din casa respectivă, dar apoi să ne continuăm postul. La fel şi dacă greşim într-o zi şi nu mai postim, să nu deznădăjduim şi să continuăm, să nu rămânem căzuţi ci să ne ridicăm, să nu uităm de milostenie, să nu uităm de pocăinţă, de iubirea aproapelui, de cererea de iertare celor faţă de care am greşit, de făcut primul pas într-un conflict pentru a-l ocoli sau a-l anula, de gândirea curată şi de fapte atente care să nu ducă la sminteala noastră şi a aproapelui, de rugăciune, de spovedanie şi de ÎMPĂRTĂŞIREA CU TRUPUL ŞI SÂNGELE DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS!!!

„Doamne şi Stăpânul vieţii mele,
duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.
o metanie,
Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale.
o metanie,
Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

o metanie."

şi apoi

Rugăciune de pocăinţă,

Mărturisesc ţie, Doamne Dumnezeul meu, Celui în Treime Sfântă Slăvit şi Închinat: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, toate păcatele mele, cele pe care le-am făcut în toate zilele vieţii mele şi în această noapte, cu lucrul, cu cuvântul, cu gândul, cu vederea, cu auzul, cu mirosul, cu gustul, cu pipăirea, şi cu toate simţirile mele cele sufleteşti şi trupeşti, cu care pe Tine te-am mâniat şi  pe aproapele meu l-am nedreptăţit . Pentru aceasta căindu-mă vinovat stau înaintea Ta şi voiesc să mă pocăiesc, cu smerenie mă rog milostivirii Tale: iartă-mă şi mă dezleagă de toate păcatele mele, ca un Bun şi Iubitor de oameni. Amin.

Nu puneţi stavilă lacrimilor şi cuvintelor bune!
Nu puneţi stavilă lacrimilor şi cuvintelor bune!
Nu puneţi stavilă lacrimilor şi cuvintelor bune!

La Lăsata Secului pentru Postul Sfintelor Paşti, finii îşi vizitează naşii, gest de frăţie creştinească întru Iisus Hristos, de recunoştinţă pentru părinţii spirituali, de iubire necondiţionată pentru cei care pun umărul şi dau o mână de ajutor pe Calea Mântuirii!!! Un post binecuvântat şi cu ajutorul de la Dumnezeu, pentru că fără El, vrăjmaşul care ne pune piedici, nu poate fi înfrânt!
Binecuvântaţi fie Sfinţii de astăzi Sfântul Pofiriu, ep Gazei, Sfânta Muceniţă Fotini samarineanca, Sfintele Muceniţe Anatoli, Foto, Fotida, Paraschevi, Chiriachi, surorile Sfintei Fotini, Sfinţii Mucenici Iosi şi Fotin fii Sfintei Fotini, Sfântul Mucenic Sebastian ducele, Sfântul Mucenic Victor, Sfântul Mucenic Hristodul, Sfântul nou Mucenic Ioan Calfa şi cu toţi Sfinţii. Cu ale lor rugăciuni Doamne miluieşte şi mântuieşte sufletele noastre întinate şi nerecunoscătoare, iartă şi miluieşte pe cei adormiţi şi fă să ajungem luminaţi la ziua prăznuirii Învierii Tale şi luminaţi şi pregătiţi în Ziua Venirii Tale!!! Doamne Ajută!

Doamne Ajută pe robii tăi! Maică Preacurată şi Pururea Fecioară Maria păzeşte robii tăi! Sfinţi şi Îngeri ajutaţi-ne cu rugăciunile voastre! Tuturor mulţumiri pentru sănătatea noastră sufletească şi trupească! Amin!

Aliluia, Aliluia, Aliluia!

Pomenirea Aflării Cinstitului Cap al Sfântului Proroc Înaintemergător și Botezător Ioan

Pomenirea Aflării Cinstitului Cap al Sfântului Proroc Înaintemergător și Botezător Ioan

din şi prin buzele acestui cap s-a trezit pocăinţa neamurilor

Dumnezeu ne-a înzestrat sufletele la naştere şi botez cu o minunată bogăţie de flori luminoase... să încercăm să risipim cât mai puţin din ele pe drumul vieţii. Să le udăm şi să le grădinărim bine pentru că astfel vor rodi şi în alte suflete şi vor înflori la capătul vieţii în Marea Grădină a Raiului Ceresc.

Doamne Ajută! Iubire şi Răbdare!

Sfântul Mare Mucenic Haralambie - luminător de bucurie

Slăvit fi tu Sfinte care "şezând tu, strălucitule Sfinte, rezemat de stâlpul cel uscat al casei văduvei unde te-a trimis Sever, ca să fii pus spre batjocură, ai arătat acolo încă o minune, căci stâlpul acela, înverzind, a înfrunzit şi a făcut atâtea ramuri încat a acoperit casa. Atunci văduva, cunoscând puterea cea dumnezeiască, a căzut la picioarele tale închinându-se şi zicându-ţi să mergi de la casa ei căci este nevrednică să fii aproape de ea. Iar tu, minunatule părinte, răspunzând cu blândeţe să nu se teamă, ci să creadă în Domnul că este foarte milostiv şi lăudat, ai îndoit după aceea minunile tale, căci a doua zi acel pom a înflorit şi a rodit, iar vecinii văduvei, văzând asemenea minune, s-au mirat foarte. Şi văduva, întărindu-se în credinţă, după râvna sa, şi cunoscând că acele minuni le-ai făcut cu darul şi puterea Mântuitorului Hristos, îndată s-a botezat în numele Sfintei Treimi, izbăvindu-se de toate răutăţile sale. Pentru aceea toţi dreptslăvitorii creştini vin cu bucurie să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!"

Acatistul Sfântului Mare Mucenic Haralambie

După rugăciunile începătoare, se zic:

CONDACELE şi ICOASELE:
Condacul 1
Alesule din ceata arhiereilor, mare mucenice Haralambie, dorind a-ţi aduce cântări de laudă simţindu-mă nevrednic şi cu împuţinarea graiului omenesc, tu care porţi nume întocmai cu darul dat de la Preaputernicul Dumnezeu, a fi luminător de bucurie, luminează-mi cugetul şi dă putere graiului meu ca întru bucurie să-ţi cânt ţie: Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!


Icosul 1
A cinsti cărunteţele tale cele adânci şi Sfinte, bine este, deoarece întru vechimea vârstei şi a sfinţeniei tale te-ai arătat viteaz răbdător tuturor chinurilor ce ai suferit de la păgâni. Tu ai înmulţit ceata mucenicilor, tu ai adăugat numărul apostolilor şi al propovăduitorilor lui Iisus Hristos; ţie dar se cuvine, după vrednicie, să-ţi cânte toţi ortodocşii creştini unele ca acestea:
Bucură-te, vrednicule şi bunule între arhierei Haralambie;
Bucură-te, cel ce ai sfinţit şi ai cinstit bătrâneţile;
Bucură-te, podoaba arhiereilor şi luminătorul cetăţii Magnesiei;
Bucură-te, învăţătorul cuvântului lui Dumnezeu spre calea mântuirii;
Bucură-te, povăţuitorul cel bun care ai arătat păgânilor calea mântuirii;
Bucură-te, strălucitorul cel drept care ai îndemnat la credinţă duhurile tiranilor;
Bucură-te, mucenice, cel ce ai adus la credinţa adevărată pe cei necredincioşi;
Bucură-te, cel ce ai adus la pocăinţă sufletească pe cei păcătoşi;
Bucură-te, următor al apostolilor şi al proorocilor celor luminaţi de Duhul Sfânt;
Bucură-te, purtătorule de chinuri Haralambie, care ai dat sfaturi bune prin cuvânt;
Bucură-te, că tu ai îndepărtat rătăcirile păgânilor;
Bucură-te, că tu ai luminat nedumerirea credincioşilor;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 2-lea
Văzând, Sfinte Mucenice Haralambie, că prin chinurile tale ai dobândit viaţa cea cerească şi veşnică de la viaţa cea vremelnică; văzând că tu ai primit cu bucurie de la Stăpânul lumii dreapta credinţă să o împarţi la cei ascultători cuvintelor lui Hristos, s-au îndemnat binecredincioşii a-ţi aduce ţie laudă de mulţumire şi a cânta lui Dumnezeu într-un glas: Aliluia!

Icosul al 2-lea
Glăsuind popoarele că tu eşti luminat, prin puterea dumnezeiască, cu lumina cunoştinţei adevărului, au cunoscut totodată că şi faptele tale cele sufleteşti sunt spre mântuirea neamului omenesc; pentru că ai stat ca un adevărat ostaş mărturisitor al lui Hristos şi propovăduitor al învăţăturii Sale. De aceea ca pe o piatră neclintită a credinţei arătându-te binecredincioşilor, au venit a-ţi cânta ţie aceste cântări:
Bucură-te, răbdătorule de chinuri ce ai suferit de la păgâni;
Bucură-te, mângâietorule, că prin răbdarea ta ai făcut între ei minuni;
Bucură-te, cel ce te-ai chinuit pentru dragostea lui Hristos;
Bucură-te, cel ce te-ai jertfit în lume ca un adevărat credincios;
Bucură-te, moştenitorul vieţii celei veşnice;
Bucură-te, propovăduitorul credinţei, bunule mucenice;
Bucură-te, că prin pedeapsa trupului ai dobândit fericirea Raiului;
Bucură-te, că prin smerenia sufletului ai biruit osânda iadului;
Bucură-te, cel ce ai suferit pe trupul tău piroanele păgânilor;
Bucură-te, cel ce prin răbdarea ta ai dobândit pocăinţa oamenilor;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat biruitor vrăjmaşilor;
Bucură-te, cel ce prin minunile tale ai adus veselie credincioşilor;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 3-lea
De înţelegerea dummezeirii sufletul tău fiind luminat, ca un adevărat viteaz al Mântuitorului Hristos ai stat, pentru că ai răspuns închinătorului de idoli Luchian ighemonul, că tu asculţi numai de dreptele şi mântuitoarele porunci ale Împăratului Hristos, iar nu de idolii cei fără de suflet care duc poporul la pierzare; pentru aceea binecredincioşii au venit cu îndoită umilinţă cântând împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea
Ieşind glas de bucurie din gura creştinilor, când au văzut că nu ţi s-a întâmplat nici o durere trupească prin despuierea trupului tău, ce ai suferit de la acel tiran, au adeverit totodată că scăparea şi izbăvirea ta este venită prin puterea Mântuitorului lumii, pentru că în numele Său ai suferit acele pedepse fără vreo vătămare. Pentru aceea binecredincioşii cu umilinţă aduc ţie aceste cântări:
Bucură-te, cel ce prin puterea dumnezeiască ai depărtat durerea trupească;
Bucură-te, cel ce ai biruit pe tiranii care au îndrăznit să te chinuiască;
Bucură-te, că tu ai primit în loc de odihnă chinurile celor ce te chinuiau;
Bucură-te, logodnicul tuturor mucenicilor;
Bucură-te, vorbitorule cu îngerii şi prieten al apostolilor;
Bucură-te, cel ce ai înălţat crucea credincioşilor;
Bucură-te, cel ce ai luminat cugetul păcătoşilor;
Bucură-te, stâlpul cel tare pe care s-a sprijinit credinţa;
Bucură-te, pomul cel plin de rod prin care s-a dobândit credinţa;
Bucură-te, izbăvitorule de ciumă şi de foamete;
Bucură-te, tămăduitorule de răni şi boli;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 4-lea
Zicând ostaşii şi toţi slujitorii ighemonului către mai-marii poporului că tu ai dorit mai mult necinstea osârdiei în loc de cinste, iar cârligele cu care ei te chinuiau s-au tocit cu totul şi numai au zgâriat trupul tău fără a-l fi vătămat cu nimica, toţi s-au mirat între ei de răbdarea chinuirii tale; iar binecredincioşii, slăvind pe Dumnezeu pentru facerile Sale de bine, s-au silit a-I cânta Lui: Aliluia!

Icosul al 4-lea
Aratându-se mai tiran unul dintre căpeteniile păgânilor între ostaşii cei ce te chinuiau, dreptule mucenice, şi văzând că nicidecum n-ai căpătat vreo vătămare trupească din osânda la care erai supus, a îndrăznit acel tiran cu batjocură a smulge cârligele din mâna chinuitorilor şi pornindu-se iute cu mânie a sfâşia mai cu putere trupul tău, îndată a venit urgia dumnezeiască asupra lui, căci i s-au tăiat mâinile de la coate, stând spânzurate de trupul tău, şi căzând jos, la pământ, cerea zadarnic ajutor ighemonului. Iar tot poporul grăia către tine unele ca acestea:
Bucură-te, minunea cea adevărată a credincioşilor;
Bucură-te, cel ce ai dat închinare păcătoşilor;
Bucură-te, îngrozitorul semeţiei osânditorului;
Bucură-te, cel ce ai potolit gândul rău al vrăjmaşului;
Bucură-te, că ai biruit pe cel nelegiuit;
Bucură-te, că ai smerit pe cel nesocotit;
Bucură-te, bucuria minunilor tale;
Bucură-te, veselia chinurilor tale;
Bucură-te, propovăduitorul adevărului;
Bucură-te, luminătorul cugetului;
Bucură-te, părintele celor smeriţi;
Bucură-te, mijlocitorul celor pocăiţi;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 5-lea
Când a văzut poporul că ighemonului Luchian i s-a întors gura la ceafă, pentru că a îndrăznit a scuipa faţa ta cea Sfântă, toată cetatea Magnesiei s-a spăimântat de o minune ca aceasta şi într-un glas se ruga ţie să o mântuieşti; iar binecredincioşii cântau lui Dummezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea
Lăudându-se numele tău, Haralambie, în toată cetatea Magnesiei şi în Asia, pentru ca mai apoi, după rugăciunile tale către Dumnezeu, ai dat tămăduire ighemonului Luchian şi tiranului Luciu, care ţi-au cerut iertare de greşalele lor, şi s-au pocăit, îndată au alergat mulţi din popor la credinţa cea adevărată şi botezându-se în numele Sfintei Treimi, au grăit într-un glas: "Mare este Dumnezeul milelor şi al îndurărilor"; pentru aceasta aducem ţie aceste cântări:
Bucură-te, cel ce ai adus la credinţă pe împotrivitori;
Bucură-te, cel ce ai fost lor tămăduitor;
Bucură-te, minunatule între Sfinţi care ai făcut pe păgâni a se boteza;
Bucură-te, duhovnicescule părinte, care ai adus pe oameni prin botez a se lumina;
Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit pe bolnavi a tămădui;
Bucură-te, cel ce te-ai silit pe păcătoşi a milui;
Bucură-te, cel ce ai dat şchiopilor şi ologilor însănătoşire;
Bucură-te, cel ce ai vindecat de orbire;
Bucură-te, că tu pe cei întinaţi de păcate i-ai curăţit;
Bucură-te, că tu pe diavoli i-ai izgonit;
Bucură-te, că, prin rugăciunile tale, morţii au îînviat;
Bucură-te, că, prin suferinţele tale, darul sfinţeniei ai câştigat;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al-6-lea
Mărturisind însuşi ighemonul despre minunile tale către Sever împăratul, acesta s-a mâniat foarte asupra idolilor lui, pentru că n-au putut sta împotriva acelor minuni; iar tu, ca un biruitor asupra lor, prin statornica ta credinţă, ai câştigat nemărginite daruri cereşti. Pentru aceea, o lăudatule Sfinte, primeşte mulţumirea binecredincioşilor care cu bucurie cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al-6-lea
Nouă şi înfricoşătoare minune ai săvârşit, Sfinte, când ai fost din nou chinuit de tirani după porunca lui Sever, pentru ca, primind cu veselie piroanele bătute peste tot trupul tău şi fiind tras de barbă şi aşezat pe un cal ca să te ducă de la Magnesia la Antiohia, la cincisprezece stadii în cale, prin gura calului glas mare s-a auzit, blestemând pe slugile diavolului ca să te dezlege de legăturile cu care erai cuprins; pentru aceea tot poporul cântă ţie:
Bucură-te, strălucite arhiereule, pentru noua răbdare de chinuri ce ai avut;
Bucură-te, mucenicule Sfinte, pentru noua minune ce ai săvârşit;
Bucură-te, părinte, că prin gura calului pentru tine s-a vorbit;
Bucură-te, Sfinte că, şezând pe cal, l-ai îmblânzit;
Bucură-te, că tu pe toţi trimişii lui Sever i-ai umilit;
Bucură-te, că tu pe slujitorii diavolului i-ai îngrozit;
Bucură-te, cel ce ai stins văpaia tiranilor;
Bucură-te, cel ce ai îngrozit furia ucigaşilor;
Bucură-te, că toate chinurile tale ce ai primit s-au potolit;
Bucură-te, cel ce ca un trandafir cu multă mireasmă ai înflorit;
Bucură-te, părinte, cel ce ca om multă osândă ai pătimit;
Bucură-te, Sfinte, cel ce ca un viteaz toate aceste chinuri le-ai biruit;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al-7-lea
Ostaşii lui Sever, văzând minunile tale cele puternice, n-au îndrăznit să te mai chinuiască şi pe cale cu linişte te-au dus la Antiohia ca să împlinească porunca. Acolo Sever, cu diavolească pornire s-a înfuriat iar asupra ta, dând poruncă ca să-ţi înfigă o frigare arsă în piept. Dar multa lor osteneală cu nimic nu te-a vătămat, pentru că focul s-a stins şi oamenii cei împărateşti au ostenit. De aceea, o preaputernice Sfinte, împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu cu umilinţă: Aliluia!

Icosul al-7-lea
În furia lui, pierzând Sever răbdarea, dacă a văzut el însuşi această minune, a cercat cu viclenie a te îmblânzi şi a te cerceta cu ce putere faci aceste minuni. Iar el, luând de la tine răspuns, că în credinţa lui Hristos Dumnezeu nădăjduieşti, te-a ispitit a cere să înviezi morţii şi să isbaveşti pe cei stăpâniţi de diavoli. Atunci tu, dreptule părinte, primind dar şi putere de la Dumnezeu, ai arătat în faţa acestui necredincios încă o minune, că şi pe mortul ce ţi l-a adus l-ai înviat, pe cel stăpânit de diavol l-ai izbăvit şi însuşi satana s-a înspăimântat şi a ieşit din om, strigând către tine, cu rugăminte, ca să nu-l chinuieşti fără de vreme. Pentru aceasta tot poporul cu umilinţă cântă ţie unele ca acestea:
Bucură-te, mare mucenice Haralambie, făcătorule de minuni;
Bucură-te, mare mucenice Sfinte, izbăvitorule de nebuni;
Bucură-te, cel ce pe diavol din om cu un singur cuvânt l-ai izgonit;
Bucură-te, cel ce pe satana pe loc tu l-ai zdrobit;
Bucură-te, că însuşi el a dat glas de rugăminte, mărturisindu-te pe tine om dumnezeiesc;
Bucură-te, că tu cu aceste minuni ai ruşinat pe Sever şi pe Crips eparhul de neamul idolesc;
Bucură-te, că însuşi împăratul Sever, văzând acea minune a zis: "Mare este Dumnezeul creştinilor";
Bucură-te, că tu ai făcut atunci pe mulţi din popor a crede în Hristos Dumnezeul milelor şi al puterilor;
Bucură-te, izbăvitorule de tot soiul de necazuri şi boli;
Bucură-te, că tu toate viclesugurile şi pornirile diavolului omori;
Bucură-te, că înşişi îngerii cereşti te numesc alesul lui Dumnezeu;
Bucură-te, că toţi creştinii pământeşti cinstesc numele tău;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al-8-lea
A răsărit lumina cea adevărată a cunoştinţei celei sufleteşti din rodul ostenelilor tale, Haralambie, care ai fost osândit cu multe feluri de chinuri şi toate le-ai biruit prin credinţa ta cea puternică către Dumnezeu. Acea lumină îndată s-a răspândit peste închinătorii la idoli şi mulţi din aceştia crezând în numele Sfintei Treimi, s-au botezat în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Pentru aceea, lăudând noi vrednicia ta cea sufletească, împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al-8-lea
Împăratul Sever, socotind mai apoi că tu faci cu farmece acele minuni, ţi-a poruncit să jertfeşti idolilor lui pentru ca să te scape de grozavele sale chinuri; însă tu, ca un om dumnezeiesc, cunoscând rătăcirea sa, ai răspuns că pe cât trupul tău se zdrobeşte cu bătăile, pe atât se bucură întru tine duhul tău. Atunci Sever, mâniindu-se din nou, a poruncit să te omoare, bătându-te cu pietre şi arzând cu făclii aprinse barba şi obrazul tău; iar tu, cu vitejia cea sufletească, ai întors focul asupra slujitorilor împăratului şi i-ai pârlit pe ei. Pentru aceasta noi creştinii cu bucurie cântăm ţie aceste cântări:
Bucură-te, dumnezeiescule Sfinte, care ai biruit a lui Sever rătăcire;
Bucură-te, bunule părinte, care ai răspuns lui cu milostivire;
Bucură-te, cel ce ai primit pedepse grele în loc de odihnă trupească;
Bucură-te, cel ce ai socotit bătăile drept bucurie sufletească;
Bucură-te, viteazule ostaş, care ai îndreptat focul asupra duşmanilor tăi;
Bucură-te, vrednicule sutaş, care ai scăpat trupul tău de tiranii cei răi;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat ca un stâlp neclintit bisericii lui Hristos;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat ca un sfeşnic pururea luminos;
Bucură-te, înţelepte mucenice care ai risipit intunecarea idolilor;
Bucură-te, strălucite Haralambie care ai potolit durerea păcătoşilor;
Bucură-te, comoara cea nepreţuită a cereştilor cununi;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al-9-lea
Trecând, bunule părinte, fără vreo vătămare trupească acele chinuri ce ţi-au dat păgânii, ai dobândit prin aceasta lauda tuturor apostolilor şi bucuria mucenicilor, căci te-ai învrednicit a fi cu ei partaş dumnezeieştii cununi prin care s-a întărit neamul creştinesc. Pentru aceea, o lăudatule Sfinte, primeşte de la noi laudă de mulţumire, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al-9-lea
Ucigaşul şi nelegiuitul Sever, înţelegând mai la urmă că puterea şi minunile tale sunt venite de la Hristos, Mântuitorul lumii, a îndrăznit dimpreună cu slujitorii săi a cârti şi a huli chiar împotriva lui Dumnezeu. Atunci pentru o asemenea cutezare, a venit asupra lor arătare cerească, pentru că pământul s-a cutremurat şi fulgere şi trăznete au cuprins pe Sever şi pe Crips, eparhul său, ca să cunoască puterea lui Dumnezeu. Pentru aceea îndrăznim şi te rugăm, Sfinte mare mucenice Haralambie, fii apărătorul nostru de toate primejdiile şi ne întăreşte şi pe noi în credinţa Sfintei Treimi ca să nu cădem în primejdia păgânilor. Aşa, Sfinte mare mucenice, mijloceşte către Dumnezeu ca să ne miluiască după mare mila Sa, pentru ca să putem cânta unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ai dobândit puterea minunilor tale de la Mântuitorul;
Bucură-te, cel ce ai avut mărirea faptelor tale de la Ziditorul;
Bucură-te, cel ce întru Hristos te-ai jertfit, şi întru El te-ai Sfinţit;
Bucură-te, cel ce întru Domnul te-ai întărit şi prin El ai biruit;
Bucură-te, că pe tiranii tăi i-ai osândit, ca să te cunoască de om dumnezeiesc;
Bucură-te, că pe duşmanii tăi i-ai umilit, ca să te cinstească de părinte sufletesc;
Bucură-te, că prin tine s-a înnoit izvorul bunătăţilor şi al îndurărilor;
Bucură-te, că prin tine s-a vestit pomul milelor şi al dreptăţilor;
Bucură-te, că însuşi Sever, împăratul, şi Crips, eparhul, te-au rugat să-i scapi de pedeapsa lui Dumnezeu trimisă lor;
Bucură-te, că împăratul şi eparhul au lăudat credinţa creştinilor;
Bucură-te, cel ce ai primit dumnezeieşti daruri pentru creştini;
Bucură-te, cel ce ai primit bunătăţi pentru pământeni;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 10-lea
Fierbinţi au fost rugăciunile tale către Dumnezeu, dreptule mucenice, pentru că, mijlocind pentru iertarea şi tămăduirea duşmanilor tăi, Sever împăratul şi Crips ispravnicul, i-ai scăpat pe ei din osânda în care erau căzuţi şi slobozindu-i în pace, le-ai dat sfătuire bună ca să nu mai greşească. Drept aceea, cunoscând şi noi păcătoşii facerile tale de bine, bunule Sfinte, venim către tine cu umilinţă a te ruga să ne izbăveşti şi pe noi din toate nevoile şi necazurile pentru ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea
Darul dumnezeiesc a fost asupra ta, lăudatule părinte, pentru că, învrednicindu-te a aduce la credinţa cea adevărată pe fiica împăratului Sever, anume Galini, ea insăşi a stat mărturisitoare şi propovăduitoare bunătăţilor cereşti şi a îndemnat pe tatal ei să se lepede de tirania păgânătăţii, ca să dobândească întru Hristos milostivirea bunătăţii. Pentru aceasta, o lăudatule Sfinte, primeşte de la noi cu bucurie a-ţi aduce aceste cântări:
Bucură-te, cel ce prin rugăciunile tale ai scăpat de la pedeapsă pe vrăjmaşii tăi;
Bucură-te, cel ce prin mijlocirile tale ai slobozit în pace pe cei ce erau în nevoi;
Bucură-te, cel ce i-ai sfătuit pe ei ca să nu mai greşească;
Bucură-te, cel ce i-ai îndemnat pe ei ca să se pocăiască;
Bucură-te, că tu ai adus la adevărata credinţă pe fiica împăratului Sever, anume Galini;
Bucură-te, că tu ai întărit a ei cunoştinţă şi ai învăţat-o în Dommul a se povăţui;
Bucură-te, că ea insăşi a îndemnat pe tatăl ei să se lepede de tirania păgânătăţii;
Bucură-te, că tot ea l-a chemat la Hristos, ca să câştige milostivirea bunătăţii;
Bucură-te, cel ce ai luminat cugetul celor întunecaţi;
Bucură-te, cel ce ai dobândit pocăinţa celor deşteptaţi;
Bucură-te, viţa care ai odrăslit pentru întărirea neamului creştinesc;
Bucură-te, roada prin care ai primit harul dumnezeiesc pentru tămăduirea neamului omenesc;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 11-lea
În vis văzând fiica împăratului Sever că ea şedea într-o grădină cu pomi bine mirositori şi cu fântâni infrumuseţate şi tot prin vis văzând că pe tatăl ei şi pe Crips ispravnicul i-a gonit de acolo păzitorul grădinii, a alergat cu grabire la tine, bunule părinte, rugându-te ca să-i tâlcuieşti acel vis. Iar tu, ca un izvor al cunoştinţei, preţuind râvna cea adevărată a binecredincioasei fiice a împăratului, îndată i-ai dat povăţuirea cea sufletească, căci ai numit grădină Raiul drepţilor, şi păzitorul Raiului ai socotit că este însuşi Hristos; căci El a aşezat în Rai pe cei credincioşi şi a izgonit de acolo pe cei necredincioşi. Pentru aceea, noi cu umilinţă cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 11-lea
Trecând treizeci de zile de la înfricoşătoarea pedepsire primită de la Dumnezeu, împăratul s-a răzvrătit iarăşi împotriva lui Hristos, Dumnezeul pe care însuşi Îl mărturisise. Şi chemându-te după aceea ca să jertfeşti idoliior lui spre a scăpa de pedeapsa sa, ai stat şi aici vitejeşte împotrivitor păgânătăţii sale, căci i-ai răspuns că mari şi nepricepute sunt cuvintele sale. Atunci el, mâniindu-se din nou, ţi-a pus spre batjocură frâu şi zăbale în gură şi te-a tras prin toată cetatea ca şi cum ai fi fost o fiinţă fără grai. Iar tu, mucenicule Sfinte, făcând rugi către Dumnezeu, ai scăpat şi din aceasta. Pentru aceea noi cei binecredincioşi aducem cu mulţumire laudă biruinţei tale, şi voim a-ţi cânta într-un glas unele ca acestea:
Bucură-te, tâlcuitorul visului credincioasei întru Hristos;
Bucură-te, propovăduitorul Raiului celui frumos;
Bucură-te, viteazule împotrivitor cuvintelor păgâneşti;
Bucură-te, dreptule mângâietor sfaturilor sufleteşti;
Bucură-te, că tu ai întărit în credinţă pe Galini, fiica împăratului, de a sfărâmat idolii cei turnaţi;
Bucură-te, că prin tine s-a risipit necuviinţa slujitorilor idoleşti celor înrădăcinaţi;
Bucură-te, că însăşi Galini a înfruntat pe tatăl ei de la închinarea păgânătăţii;
Bucură-te, că însăşi ea a îmbrăţişat şi a apărat neamul creştinesc;
Bucură-te, că ai lăsat spre pomenire fapte duhovniceşti;
Bucură-te, că ai dobândit spre răsplătire dragoste îngerească;
Bucură-te, Sfinte părinte, de roada bunătăţilor tale;
Bucură-te, cuviosule mucenice, de faptele minunilor tale;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 12-lea
Şezând tu, strălucitule Sfinte, rezemat de stâlpul cel uscat al casei văduvei unde te-a trimis Sever, ca să fii pus spre batjocură, ai arătat acolo încă o minune, căci stâlpul acela, înverzind, a înfrunzit şi a făcut atâtea ramuri încat a acoperit casa. Atunci văduva, cunoscând puterea cea dumnezeiască, a căzut la picioarele tale închinându-se şi zicându-ţi să mergi de la casa ei căci este nevrednică să fii aproape de ea. Iar tu, minunatule părinte, răspunzând cu blândeţe să nu se teamă, ci să creadă în Domnul că este foarte milostiv şi lăudat, ai îndoit după aceea minunile tale, căci a doua zi acel pom a înflorit şi a rodit, iar vecinii văduvei, văzând asemenea minune, s-au mirat foarte. Şi văduva, întărindu-se în credinţă, după râvna sa, şi cunoscând că acele minuni le-ai făcut cu darul şi puterea Mântuitorului Hristos, îndată s-a botezat în numele Sfintei Treimi, izbăvindu-se de toate răutăţile sale. Pentru aceea toţi dreptslăvitorii creştini vin cu bucurie să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea
Psalmul lui David cu bucurie l-ai cântat, Sfinte, când erai dus la locul osândei, spre pierzare, ca să ţi se taie capul, după porunca lui Sever, ca să nu mai abaţi pe păgâni din rătăcirea de care erau cuprinsi şi aşa ai zis în cale: "Mila şi judecata Ta voi cânta Ţie, Doamne; cânta-voi şi voi merge cu pricepere, în cale fără prihană, când vei veni către mine". Iar către sfârşit, ridicând ochii şi mâinile tale către ceruri, ai mulţumit cu smerenie Dumnezeului milelor şi al îndurărilor pentru mântuirea ta, zicând: "Pomeneşte-mă Doamne întru împărăţia Ta". Atunci cerurile deschizându-se, S-a arătat Domnul puterilor cu mulţime de îngeri asupra ta şi te-a chemat pe tine în locaşurile drepţilor ca pe un prieten iubit care ai fost chinuit în lume pentru dragostea Sa, dându-ţi totodată dar de tămăduire asupra celor ce vor cinsti în lume şi vor prăznui numele tău, ca să fie scăpaţi de toate bolile şi nevoile lor, iar mai ales de năpraznica boală a ciumei. Pentru aceea, o lăudatule Sfinte, primeşte cu bucurie a-ţi cânta ţie aceste cântări:
Bucură-te, strălucite arhiereule, că ai înverzit şi ai rodit stâlpul cel uscat al văduvei;
Bucură-te, strălucitule mucenice, că ai potolit şi ai smerit pe păgânul cel înfuriat al cetăţii;
Bucură-te, cel ce ai adus la credinţa cea adevărată pe văduva care trăia în desfrâu;
Bucură-te, cel ce ai adus la pocăinţa cea dorită pe păgâna care era în nebunie;
Bucură-te, că prin minunile tale ai deşteptat în ea cuvântul adevărului;
Bucură-te, că prin sfaturile tale ai câştigat şi asupra sa darul botezului;
Bucură-te, bunule Sfinte, care ai săvârşit în viaţa ta destule minuni;
Bucură-te, dreptule părinte, care ai mântuit mulţime de păgâni prin chinurile tale;
Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit a vedea cerurile deschise şi frumusetea cea nemărginită a slavei dumnezeieşti;
Bucură-te, cel ce ai primit glasul Domnului puterilor şi bucuria cea negrăită a cetelor cereşti;
Bucură-te, comoara cea nepreţuită cu care s-a încununat cinstitul tău cap, când s-a tăiat de păgâni;
Bucură-te, podoaba cea neaşteptată cu care s-a îmbrăcat măritul tău trup când s-a despărţit de tirani;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 13-lea
O, întru tot lăudate Sfinte Haralambie, primeşte de la noi aceste cântări ce cu umilinţă le aducem înaintea ta, şi ne izbăveşte pe noi din toate nevoile şi necazurile ca un bun şi de oameni iubitor. Căci deşi suntem nevrednici milostivirii tale pentru păcatele noastre cele multe şi grele, pe care le săvârşim în tot timpul vieţii noastre şi în tot ceasul, însă cunoscând bunătatea ta cea mare pe care o ai arătat asupra celor ce te cinstesc pe tine, şi asupra celor ce se pocăiesc cu credinţă întru numele Domnului, năzuim cu fierbinţi lacrimi a mărturisi înaintea ta că am greşit.
De aceea ne rugăm ţie ca să fii mijlocitorul nostru către preaputernicul Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor noastre, pentru mântuirea noastră de toate bolile şi de toate primejdiile şi pentru întărirea noastră în credinţa cea adevărată ca să nu mai greşim.
Aşa, strălucite Sfinte, rugămu-te pe tine ca să ne aperi pe noi de toate răutăţile, după făgăduinţa ta, căci toţi te cinstim şi prăznuim numele tău, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul întâi
A cinsti cărunteţele tale cele adânci şi Sfinte, bine este, deoarece întru vechimea vârstei şi a sfinţeniei tale te-ai arătat viteaz răbdător tuturor chinurilor ce ai suferit de la păgâni. Tu ai înmulţit ceata mucenicilor, tu ai adăugat numărul apostolilor şi al propovăduitorilor lui Iisus Hristos; ţie dar se cuvine, după vrednicie, să-ţi cânte toţi ortodocşii creştini unele ca acestea:
Bucură-te, vrednicule şi bunule între arhierei Haralambie;
Bucură-te, cel ce ai sfinţit şi ai cinstit bătrâneţile;
Bucură-te, podoaba arhiereilor şi luminătorul cetăţii Magnesiei;
Bucură-te, învăţătorul cuvântului lui Dumnezeu spre calea mântuirii;
Bucură-te, povăţuitorul cel bun care ai arătat păgânilor calea mântuirii;
Bucură-te, strălucitorul cel drept care ai îndemnat la credinţă duhurile tiranilor;
Bucură-te, mucenice, cel ce ai adus la credinţa adevărată pe cei necredincioşi;
Bucură-te, cel ce ai adus la pocăinţă sufletească pe cei păcătoşi;
Bucură-te, următor al apostolilor şi al proorocilor celor luminaţi de Duhul Sfânt;
Bucură-te, purtătorule de chinuri Haralambie, care ai dat sfaturi bune prin cuvânt;
Bucură-te, că tu ai îndepărtat rătăcirile păgânilor;
Bucură-te, că tu ai luminat nedumerirea credincioşilor;
Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Şi Condacul întâi
Alesule din ceata arhiereilor, mare mucenice Haralambie, dorind a-ţi aduce cântări de laudă simţindu-mă nevrednic şi cu împuţinarea graiului omenesc, tu care porţi nume întocmai cu darul dat de la Preaputernicul Dumnezeu, a fi luminător de bucurie, luminează-mi cugetul şi dă putere graiului meu ca întru bucurie să-ţi cânt ţie: Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Întâmpinarea Domnului

“Bucură-te cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că din tine a răsărit Soarele Dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cel din întuneric: Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe slobozitorul sufletelor noastre. Cel ce ne-a dăruit nouă şi înviere” (Tropar, glas V).

Cu toţii să ne deschidem sufletele să-l primim pe Domnul nostru Iisus Hristos Împăratul şi Dumnezeul nostru! Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimea cea de o Fiinţă şi Nedespărţită, acum şi pururea şi în vecii vecilor, AMIN!!!

Pentru rugăciunile Maicii Tale Sfânta Preacurata şi Binecuvântata şi Pururea Fecioară Maria, a Dreptului Simeon, a Sfântului Iosif, a Sfintei Prorociţe Ana şi a tuturor Sfintelor, Sfinţilor şi Îngerilor, miluieşte-ne pe noi păcătoşii fii şi robii tăi ce cu cutremur, ruşinaţi şi cu pocăinţă stăm plecaţi în faţa Mărimii Luminii Tale Doamne Iubitorule de oameni! 

Fără de osândă îndreaptă-ne Doamne pe Calea Mântuirii şi a Dreptei Credinţe şi nu întoarce de la noi Faţa Ta Slăvită la care ne închinăm cu smerenie şi neputinţă noi păcătoşii!

Icoană pe sticlă - Moga, Savu. Stretenie (Întâmpinarea Domnului) 1877

cu amabilitatea (Copyright: Muzeul Naţional al Ţăranului Român - BUCUREŞTI)

Pomenirea Sfinţilor noştri Părinţi şi Mari Dascăli ai lumii şi Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu şi Ioan Gură de Aur.

Pomenirea Sfinţilor noştri Părinţi şi Mari Dascăli ai lumii şi Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu şi Ioan Gură de Aur.

                   Minune povestită de Părintele Justin Pârvu un ultim din ultimii Duhovnici ai neamului românesc:       http://www.sfgrigoriedenazianz.ro/526/minunea-faptuita-de-sf-trei-ierarhi/

Acatistul  Sfinţilor noştri Părinţi şi Mari Dascăli ai lumii şi Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu şi Ioan Gură de Aur. 

După rugăciunile începătoare...

CONDACELE şi ICOASELE:

Condacul 1
Pe apărătorii şi luminătorii Bisericii creştineşti, pe învăţătorii cei mari şi înfrânătorii zâzaniilor diavoleşti, pe surpătorii eresurilor, pe stâlpii cei neclintiţi ai Bisericii, podoabele cele mai alese ale ierarhilor şi întocmai cu apostolii, şi ai lumii învăţători, pe marele Vasile cel cu dumnezeiască minte; pe Grigorie, cel cu dulce glas; şi pe Ioan luminătorul a toată lumea, să-i lăudăm credincioşii din toată inima şi să le cântăm : Bucură-te, treime de arhierei mult-lăudată!


Icosul 1
Cine este destoinic a-şi deschide buzele şi a-şi misca limba, spre a o lăuda, cum se cuvine pe această treime de arhierei? Însă, deşi nu vom putea face aceasta, totuşi nu putem tăcea şi îi aducem aceste laude:
Bucuraţi-vă, aleşii Sfintei Treimi, flori mirositoare ale grădini celei nestricăcioase;
Bucuraţi-vă, îngeri pământeşti şi oameni cereşti;
Bucuraţi-vă, marilor arhierei cei luminaţi la minte de Sfânta Treime;
Bucuraţi-vă, că aţi covarşit firea omenească cu darurile cele multe;
Bucuraţi-vă, stîlpi neclintiţi ai Biserici;
Bucuraţi-vă, credincioase slugi ale Sfintei Treimi;
Bucuraţi-vă, mărgăritare strălucite ale Bisericil lui Hristos;
Bucuraţi-vă, cei mai destoinici luminători ai pământenilor;
Bucuraţi-vă, apărătorii dreptei credinţe în Hristos;
Bucuraţi-vă, surpătorii eresurilor şi îndreptătorii adevăratelor învăţături;
Bucuraţi-vă, cârmuitorii Biserici şi pomi luminaţi roditori ai fructelor celor mai alese;
Bucuraţi-vă, treime de arhierei mult-lăudată!

Condacul al 2-lea
Pe acesti trei mari ierarhi ai Bisericii lui Dumnezeu cel slăvit în Sfânta Treime, se cuvine să-i cinstim ca pe unii ce au primit de la Dumnezeu mari daruri şi aleşi talanţi : pe Vasile, cel ce a ruşinat păgânătatea împăratului Iulian apostatul; cel ce a mustrat pe împăratul Valent arianul, cel ce a înfricoşat pe eparhul ce nedreptăţise la judecată pe o vaduvă săraca, şi a botezat pe evreul Ioasaf cu toată casa lui; pe Grigorie, mare ritor şi vrednic patriarh al Bisericii Constantinopolului, cel ce a întrecut cu înţelepciunea pe toţi cei mai învăţati din timpul acela; şi pe Ioan Gură de Aur, cel ce cu învăţăturile sale a covârşit pe cei mai luminaţi şi mai aleşi grăitori ai lumii. Se cuvine să-i lăudăm şi să zicem lui Dumnezeu : Aliluia!

Icosul al 2-lea
Multa nevoinţă având Sfinte Ierarhe Vasile pentru credinţa dreptslăvitorilor creştini, ai mustrat cu îndrăzneală pe împăratul Valent, pentru că a îmbrăţişat învăţătura eretică a lui Arie, luând multe biserici ale dreptslăvitorior şi prefăcându-le în biserici ariene. Tu, sfinte, n-ai putut suferi purtarea acestui împărat, iar noi, pentru tăria credinţei tale şi îndrăzneala ce ai avut, te întâmpinăm cu aceste cuvinte de laudă :
Bucură-te, Ierarhe Vasile, aparătorule şi întăritorule al învăţăturii Sfintei Treimi;
Bucură-te, înalt şi luminat cugetător al teologiei;
Bucură-te, albină, care ai adunat din învăţăturile timpului aceluia toată mierea învăţăturilor dreptmăritoare;
Bucură-te, furnică muncitoare, care necontenit ai adunat la sânul Bisericii hrana învăţăturilor dumnezeieşti;
Bucură-te, izvor de apă limpede, răcoritoare şi dătătoare de viaţă a explicării Evangheliei lui Hristos;
Bucură-te, căci cu acele ape ai adăpat poporul dreptcredincios;
Bucură-te, paharul curăţiei cel plin de curată băutură;
Bucură-te, gura înţelepciunii ce spulberă hulele ereticior;
Bucură-te, podoaba Biserici lui Hristos;
Bucură-te, mustrătorule al împăraţilor Iulian şi Valent;
Bucură-te, mare ierarhe al lui Hristos, Vasile!

Condacul al 3-lea
Patria ta, Sfinte Ierarhe Vasile, a fost Pontul, născut din părinţi temători de Dumnezeu, Vasile şi Emilia. Crescut în învăţături adevărat creştineşti, ai străbătut tot felul de înţelepciune, dobândind de la Dumnezeu vrednicia arhierească, pentru care ai mulţumit în tot timpul lui Dumnezeu, cântându-I laude : Aliluia!

Icosul al 3-lea
Pastorind Biserica ei poporul creştinesc totdeauna cu vrednicie şi cu dreptate ai fost la Soborul al doilea, ce s-a ţinut în Constantinopol, mare apărător al dreptei credinţe. Tăind şi sfâşiind cu sabia duhului toate învăţăturile eretice, ai dovedit ca în adevăr eşti un stâlp neclintit al Bisericii lui Hristos şi un mare ierarh vrednic de numele de cuvântător al lui Dumnezeu, cel slăvit în Sfânta Treime : Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh-Dumnezeu; pentru care toţi te cinştim cu aceste laude :
Bucură-te, Părinte Ierarhe Grigorie, mintea cea prea laudăta a dreptei credinţe;
Bucură-te, lumină strălucitoare care luminezi cu învăţăturile tale toată lumea creştinească;
Bucură-te, lumină strălucitoare care luminezi lumea cu limba ta cea bine-grăitoare şi care îngrădeşti cu muţenie limbile celor bârfitori;
Bucură-te, plugarule ce ari cu plugul guri tale inimile, spre a da roade bune lui Hristos;
Bucură-te, arătătorule al adevăratului Dumnezeu, Cel laudăt în Sfânta Treime;
Bucură-te, căci cu prăstia dumnezeieştilor tale cuvinte ai spulberat neghina eresurilor;
Bucură-te, bunule păstor, care ai păscut oile cele cuvântătoare în livada credinţei Sfintei Treimi;
Bucură-te, organ dulce glăsuitor şi alăută bine alcătuită;
Bucură-te, fluier cuvântător şi vioară dulce răsunătoare;
Bucură-te, stea prealuminoasă, ce luminezi toată lumea cu învăţăturile dogmelor creştineşti;
Bucură-te, îndulcitorul inimilor credincioşilor;
Bucură-te, mare ierarhe şi teologule Grigorie!

Condacul al 4-lea
Întelepciune de sus având, Sfinte Ierarhe Grigorie, te-ai suit pe scaunul cel mai înalt al patriarhilor marii cetăţi a împăratului Constantin, de unde ai păscut oile cele cuvântătoare întru cuviinţă şi dreptate. Luminat şi împodobit fiind cu tot meşteşugul cuvântării de Dumnezeu, ai întrecut pe toţi ritorii de atunci şi ai lăudat în toată viaţa ta pe Dumnezeu, cântându-I : Aliluia!

Icosul al 4-lea
Ca un înger sau arhanghel stai înaintea Sfintei Treimi, Părinte Ioane Gură de Aur, ca cel ce din pruncie ai cunoscut mai bine decât mulţi bătrâni pe singurul adevăratul Dumnezeu şi te-ai indeletnicit cu adevăratele şi sfintele învăţături creştineşti, ajungând a cunoaşte toată filozofia şi toate ştiinţele celor mai învăţaţi dascăli ai vremii aceleia. Pentru că ai lăudat şi ai preaslăvit în tot timpul vieţii tale pe Bunul Dumnezeu, noi îţi aducem aceste laude :
Bucură-te, că te-ai născut din părinţi binecredincioşi, Secund Stratilatul şi Antuza, vrednica ta mamă;
Bucură-te, că din fragedă vârstă ai fost dat la învăţătura ştiintelor având dascăli pe Libanie şi Andragatie;
Bucură-te, că în puţină vreme pe toţi semenii tăi i-ai ajuns şi i-ai întrecut cu învăţăturile;
Bucură-te, cel ce ai primit Sfântul Botez cu mare bucurie, aducând la dreapta credinţă şi pe mulţi alţii;
Bucură-te, că pe Antimie filozoful l-ai dovedit în învăţături spre uimirea tuturor;
Bucură-te, că şi el îndată a cerut Sfântul Botez;
Bucură-te, că episcopul Atenei, auzind că tu ai făptuit întoarcerea lui Antimie, mult s-a bucurat;
Bucură-te, că poporul creştinilor a lăudat pe Dumnezeu pentru faptele tale cele bune;
Bucură-te, că de patriarhul Antiohiei, Meletie, ai fost ridicat la rangul preoţiei;
Bucură-te, că şi hirotonia de diacon şi de preot le-ai primit cu multă smerenie;
Bucură-te, cel care cu sorţii episcopilor şi cu voinţa împăratului Arcadie ai fost chemat la scaunul cel mai înalt al Patriarhiei Constantinopolului, după moartea patriarhului Nectărie;
Bucură-te, mare ierarhe Ioane Gură de Aur!

Condacul al 5-lea
După moartea părinţilor tăi, sfinte, toată averea rămasă ţie împărţind-o la săraci, robilor dându-le libertate şi rudele lăsând, ai slujit Domnului ziua şi noaptea. Ca monah în mănăstire, ca cleric, diacon, preot, arhiereu şi patriarh ostenindu-te mult, ai scris cărţi despre preoţie, despre bunătate şi blândeţe, despre smerenie şi milostenie, despre pace, adevăr şi dreptate, toate pline de dovezi, întărindu-le cu însăţi viaţa cea aspră ce ai dus; pentru aceea noi, minunându-ne de răbdarea şi de umilinţa ta, îndrăznim a te lăuda şi a cânta cu tine lui Dumnezeu : Aliluia!

Icosul al 5-lea
Ca nişte albine zburătoare aţi umblat în grădina Scripturilor credinţei, voi trei mari ierarhi ai lui Hristos, adunând miere din tot felul de flori, pe care aţi pus-o înaintea tuturor credincioşior spre îndulcire, povăţuindu-i la pocăinţă, descoperindu-le şi explicându-le dogma Sfintei Treimi, cea unită în fiinţă dar despărţită în Ipostasuri. Pentru aceasta noi creştinii va rugăm să primiţi aceste cântări de laude :
Bucuraţi-vă, marilor arhierei, despărţiţi cu trupurile, dar uniţi cu duhul;
Bucuraţi-vă, raze strălucitoare ale lui Hristos soarele dreptăţii, Cel ce a luminat toată lumea cu învăţăturile Sale;
Bucuraţi-vă, părinţi vrednici ai Biserici creştineşti, ce aţi fost la un obicei cu apostolii;
Bucuraţi-vă, râuri cu ape răcoritoare, ce aţi adăpat ţarinile sufletelor creştinilor cele însetate de adevăratele învăţături;
Bucuraţi-vă, trei ierarhi lăudaţi de toţi cei ce cred într-un Dumnezeu slăvit în Sfânta Treime;
Bucuraţi-vă, organe bine-glăsuitoare ale Bisericii lui Hristos Dumnezeului nostru;
Bucuraţi-vă, slugi alese, care aţi înmulţit talanţii cei daţi vouă de Donmul Hristos spre păstrare;
Bucuraţi-vă, că uşile cereşti vouă vi s-au deschis;
Bucuraţi-vă, doctori iscusiţi aleşi de Dumnezeu spre a vindeca bolile sufleteşti ale creştinilor celor slabi în credinţă;
Bucuraţi-vă, luminătorii lumii, cei împodobiţi de Dumnezeu cu vrednicia arhierească;
Bucuraţi-vă, albine adunătoare de tot felul de învăţături, din grădina Sfintei Scripturi;
Bucuraţi-vă, treime de arhierei mult-lăudată !

Condacul al 6-lea
Propovăduitori şi stâlpi întăritori ai Bisericii lui Hristos şi ai poporului creştinesc aţi fost Sfinţior Trei Ierarhi. Învăţând şi povăţuind pe toţi creştinii adevărata credinţă, înfruntând pe cei ce căutau să semene neghine eretice în ogoarele inimilor dreptslăvitorilor creştini, aţi lovit cu praştia cuvintelor voastre în toate învăţăturile cele potrivnice, înălţând fruntea dreptei credinţe şi cântând lui Dumnezeu : Aliluia!

Icosul al 6-lea
Prin curăţia vieţii tale cea asemenea îngerilor te-ai ridicat la dumnezeieşti înălţimi şi străbătând cetele heruvimilor, ai descoperit dogmele Treimii, pe care, ca pe cel mai preţios odor, le-ai lăsat Bisericii ca pe o comoară scumpă şi nejefuită, Vasile. Pentru aceasta te rugăm să primeşti de la noi nevrednicii laudele acestea:
Bucură-te, lauda cea strălucită a arhiereilor;
Bucură-te, dumnezeiescule învăţător al dogmelor;
Bucură-te, următorul cel credincios al apostolior;
Bucură-te, stâlpul cel prealuminat al Bisericii;
Bucură-te, al Treimii ager şi osârdnic apărător;
Bucură-te, arătătorule luminat al celor cereşti;
Bucură-te, ocârmuitorul corăbiei celei duhovniceşti;
Bucură-te, îndreptătorul celor chemaţi la vrednicia preoţească;
Bucură-te, luminătorule ceresc al celor îmbrăcaţi cu darul arhieriei;
Bucură-te, preaînţeleptule povăţuitor al pustniciei;
Bucură-te, cel ce trezeşti pe cei păcătoşi la pocăinţă;
Bucură-te, mângâietorul celor ce adorm în dreapta credinţă;
Bucură-te, mare Ierarhe Vasile!

Condacul al 7-lea
Prin Vasile cel Mare, trambiţa cea dulce glăsuitoare, care a cântat în Biserica arhiepiscopală a Cezareii din Capadocia, laudele cuvenite lui Hristos Dumnezeului nostru, învăţând pe toţi dogmele Sfintei Treimi şi lăsând Biserici bogăţii alese şi scumpe, din care şi noi împărtăşindu-ne, aducem lui Dumnezeu laude şi cântări : Aliluia!

Icosul al 7-lea
Deschizând cu dumnezeiască cuviinţă Scripturile, ai scos din ele învăţături temeinice, Sfinte Grigorie, îndulcind cu ele inimile credincioşilor cu adevărat, mai mult decât mierea şi ai învăţat pe toţi creştinii a se închina Treimii întru o unime şi unimi în Treime. Pentru aceasta şi noi te cinstim cu aceste laude :
Bucură-te, ierarhe Grigorie, înălţimea dumnezeieştilor daruri ale lui Hristos, Dumnezeului nostru;
Bucură-te, cald propovăduitor al dumnezeiescului dor;
Bucură-te, izvorul cuvântarii de Dumnezeu şi râul cel limpede al înţelepciunii;
Bucură-te, fluier păstoresc, ce ai biruit trâmbiţele ritorior;
Bucură-te, cercetătorul adâncului, care ai dobândit frumuseţile vorbelor;
Bucură-te, privighetorule al darului şi gura cea înaltă a duhului;
Bucură-te, păzitorul turmei celei cuvântătoare a lui Hristos;
Bucură-te, smulgătorul neghinelor eretice şi vânătorul lupilor îmbrăcaţi în piei de oaie;
Bucură-te, semănătorul cel minunat al dogmelor;
Bucură-te, izgonitorul celor defăimători de Dumnezeu;
Bucură-te, că chipul Mântuitorului Hristos l-ai avut în toată viaţa ta, înaintea ta;
Bucură-te, mare ierarhe şi teologule Grigorie!

Condacul al 8-lea
De Dumnezeu grăitorule, Sfinte Ierarhe Grigorie, pe limbile cele veninoase şi vătămatoare ale ereticilor pornite împotriva lui Dumnezeu le-ai ars cu duhul cuvintarilor gurii tale, grăind slava lui Dumnezeu; şi cu scrisorile tale, însemnând fiinţa cea prea puternică a Sfintei Treimi celei nevăzute, ai tăiat din rădăcina eresurile cele spinoase, luminat descoperind învăţăturile cele drept-slăvitoare şi cântând lui Dumnezeu laude: Aliluia!

Icosul al 8-lea
Femeia eparhului Antiohiei împreună cu soţul ei erau orbiţi de învăţături eretice şi căzând ea într-o boală grea şi neputându-se vindeca de nimeni, auzind de tine, Sfinte Ioane, că faci semne multe şi minunate, a rugat pe bărbatul său să o aducă la tine. Acela aducând-o, a lăsat-o la uşa bisericii, neîndrăznind ca eretic a o aduce înăuntru, rugându-se episcopului şi ţie, Sfinte Ioane, pentru a le da ajutorul vostru cel puternic. Deci ieşind, le-ai spus să lepede eresul şi să primească adevărata credinţă; iar ei făgăduind, ai poruncit tu, sfinte, să aduca apă, rugând apoi pe episcop să toarne acea apă în chipul cruci peste ea şi îndată după turnare, s-a vindecat femeia ca şi cum n-ar fi fost bolnavă. La această minune atât ei, cât şi toţi cei ce erau de faţă, au preaslăvit pe Dumnezeu. Ereticii lepădându-se de învăţăturile lor cele rătăcite şi întorcându-se la adevărata credinţă, s-au numărat între dreptmăritorii creştini; iar noi îţi aducem laudele acestea :
Bucură-te, Ioane Gură de Aur, tăbliţa scumpă cu aur ferecată;
Bucură-te, organ dulce răsunător, de Dumnezeu insuflat;
Bucură-te, gura cea aleasa împodobita cu cuvinte de aur;
Bucură-te, îmbogăţitorul Bisericii cu scrieri minunate şi preascumpe;
Bucură-te, pierzătorul eresurilor elineşti şi evreieşti;
Bucură-te, că femeia aceea auzindu-te înalt vorbind a fost luminată de Dumnezeu şi te-a numit "Gură de Aur";
Bucură-te, că puţul învăţăturilor tale adâncit fiind, ai dat creştinilor funii minunate, ca să ajungă la apele învăţăturilor tale;
Bucură-te, că de toate Bisericile eşti numit "Gură de Aur";
Bucură-te, tămăduitorul femeii eparhului;
Bucură-te, că te-ai asemănat Botezătorului Ioan cu numele şi cu viaţa ta aspră;
Bucură-te, că şi tu, Sfinte Ioane, ca şi Ioan Botezătorul, ai predicat popoarelor pocăinţa;
Bucură-te, că şi tu, ca şi Ilie Tezviteanul, cu credinţa, cu rugăciunile şi cu postul te-ai îndeletnicit în toată viaţa ta de 63 de ani;
Bucură-te, mare ierarhe Ioane Gură de Aur!

Condacul al 9-lea
În vremea preoţiei tale, sfinte mare ierarhe Ioane, predicând în biserică şi înalt ritorisind, celor neînvăţati erau neînţelese unele din cuvintele tale. Atunci o femeie din popor, care asculta cu mare evlavie învăţăturile duhovniceşti, a ridicat glas în popor şi a zis: "Învătătorule duhovnicesc, sau mai bine Gură de Aur, adâncă este apa puţului sfintelor tale învăţături, dar funia minţii noastre fiind scurtă, să ajungă la apă nu poate"; şi de atunci tot poporul ţi-a dat numirea de "Gură de aur"; deci şi noi minunându-ne de darurile cu care Dumnezeu te-a împodobit, te lăudăm pe tine şi lui Dumnezeu cântăm : Aliluia!

Icosul al 9-lea
Împăratul Valent sprijinind pe arieni multe biserici ortodoxe le-a dat acelora, spre mâhnirea adevăraţilor creştini şi pe tine, Sfinte Vasile, mult te-au amarat cu prigonirile, căci acest împărat, când a venit în Cezareea şi tu l-ai întâmpinat cu pâine şi sare, el a poruncit de ţi-a dat fân din hrana cailor lui. Şi tu, Sfinte Grigorie, fiind născut din oameni de bun neam şi drepţi, Grigorie şi Nona, ai dobândit o creştere adevărat creştinească şi ai răzbătut, ca nimeni altul, tot meşteşugul şi ştiinţa învăţăturilor, făcându-te tâlcuitor şi dascăl lumii, cinstind cu cuvinte de laudă pe marele Vasile, pe tatăl tău Grigorie, pe fratele tău Chesarie şi pe sora ta Gorgonia, la înmormântările lor. Iar tu, Părinte Ioane Gură de Aur, ai dat sfaturi dumnezeieşti poporului încredinţat ţie spre păstorie, dându-te pe tine singur pidă de nevoinţă, de cumpătare şi de răbdare, mâncând deseori puţină zeamă de orz şi dormind puţin, nu stând pe pat, ci deseori şezând pe scaun. Fiind ales şi chemat la scaunul patriarhal din Constantinopol, ai mustrat pe Eudoxia împărăteasa, pentru că a răpit o vie a unei văduve sărace, ce se numea Calitropia, care striga cerându-şi dreptul ei. Şi tu sfinte ai sfătuit pe împărăteasă să nu fie lucrul străin luat cu sila; de care sfaturi ea neţinând seama, a fost asemănată de tine cu Izabela, soţia împăratului Ahav, şi ţi-ai atras mânia ei, exilându-te; dar ai fost adus iar pe scaun şi a doua oară ai fost exilat prin mijlocirea unor episcopi invidioşi care se purtau mai mult silniceşte decât creştineşte. Deci noi, minunându-ne de viaţa voastră sfântă, şi de faptele voastre, ne sârguim a vă aduce laude bine meritate :
Bucură-te, Ierarhe Vasile, sprijinitorul şi apărătorul binecredincioşilor creştini;
Bucură-te, curajosule mustrător al împăratului Valent, părtinitorul arienilor;
Bucură-te, cel ce ai suferit mânia împăratului pentru pâinea neagră cu care l-ai întâmpinat, pentru că cu acelea se hranea poporul;
Bucură-te, vrednicule ierarhe, mare îndreptător al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, Grigorie, care cu agera ta minte ai răzbătut toate ştiintele şi adâncurile filozofiei;
Bucură-te, că tu, sfinte, toate dogmele le-ai lămurit învăţând pe toţi creştinii adevărata teologie;
Bucură-te, cel ce ai fost dascăl de dreaptă învăţătură tuturor creştinilor;
Bucură-te, cel ce ai lăudat pe marele Vasile, la moartea căruia ai plâns cu lacrimi de adevărată fraţie;
Bucură-te, Ioane Gură de Aur, mustrătorul celor răpitori ai lucrului săracului asuprit şi amărât;
Bucură-te, cel ce ai fost surghiunit de împărăteasa Eudoxia pentru asemănarea ei cu Izabela, soţia lui Ahav;
Bucură-te, că ai suferit şi pornirea cea răutăcioasă a unor episcopi nerecunoscători;
Bucură-te, Ioane cel aspru prigonit şi dus în exil tocmai în Armenia, unde ai fost chemat la ceruri de Domnul Hristos;
Bucură-te, mângâietorule al episcopului Chiriac, cel asemenea exilat;
Bucură-te, treime de arhierei mult-lăudată !

Condacul al 10-lea
Mari învăţători şi deobşte izbăvitori oamenilor şi îndreptători ai obiceiurilor v-aţi arătat sfinţilor, înţelepţi şi împodobiţi de Dumnezeu : Vasile cel Mare, cel ce arătat ai cuvântat cu înţelepciune tare şi neschimbată, îngrozind pe eparhul şi mustrând pe împăratul Valent; Grigorie Teologul, cel ce ai fost desfătarea limbii, dulceaţa auzului, mângâierea inimii şi îngereasca pâine de suflete hrănitoare; şi Ioane Gură de Aur, răul darurilor celor duhovniceşti, umplut până la vărsare, organ aurit al predicilor, al pocăinţei, milosteniei, smereniei, umilinţei, al privegherilor, al iubirii de aproapele şi apărătorul celor asupriţi şi nedreptăţiţi. Noi, împreună cu voi, dorim a cânta lui Dumnezeu laude : Aliluia!

Icosul al 10-lea
Darul lui Dumnezeu ţi-a descoperit, Sfinte Vasile, faptele bune ale prezbiterului Anastasie, la care ai mers cu clerul arhiepiscopalei tale biserici, spre a cunoaşte viaţa acestui vrednic preot, care vieţuind într-un sat, cu femeia sa Teognia, petreceau viaţa lor întru curăţie, socotită fiind ea, ca o ţarină neroditoare; iar Anastasie a fost luminat de Dumnezeu şi ştiind cu duhul că ierarhul său Vasile voieşte să-l cerceteze, a zis soţiei sale: " Eu mă voi duce la câmp, să lucrez pământul, iar tu sora mea, în ceasul al nouălea aprinzând lumânări, vei ieşi întru întâmpinarea Sfântului Vasile, arhiepiscopul nostru". Deci făcând Teognia aşa, cum zisese Anastasie, a întâmpinat pe Sfântul Vasile, care cunoscând cu duhul că Anastasie este în casă, l-a chemat; şi el ieşind întru întâmpinarea Sfântului şi sărutându-i picioarele i-a zis : "De unde mie aceasta, că a venit arhiereul Domnului la mine?". Iar Sfântul Vasile i-a zis:" Bine că te-am aflat, să mergem în biserică şi să facem dumnezeiasca slujbă". Mergând toţi în biserica a poruncit Sfântul Vasile lui Anastasie să slujeasea Sfânta Liturghie, zicându-i:" Cu toate lucrurile tale cele bune, să ai şi ascultare". Şi când slujea Anastasie, Sfântul Vasile şi ceilalţi care erau vrednici, au văzut, în vremea înălţării sfintelor şi înfricoşătoarelor Taine, pe Preasfântul Duh în chip de foc pogorându-Se şi pe Anastasie înconjurându-l. De aceste fapte minunate noi mirându-ne te întâmpinăm, Sfinte Vasile, cu aceste frumoase laude:
Bucură-te, Ierarhe Vasile cel luminat la minte de Dumnezeu;
Bucură-te, cunoscătorul vieţii şi al faptelor bune ale prezbiterului Anastasie;
Bucură-te, că după sfânta slujbă ai binevoit a fi ospătat în casa vrednicului preot;
Bucură-te, cel ce ai ştiut cu duhul că Teognia nu-i este lui soţie, ci soră şi aşa i-ai zis să o numească;
Bucură-te, sfinte, care ai cercetat într-un bordei, din casa lui Anastasie, pe un bolnav stricat de lepră, pe care îl îngrijeau preotul şi sora lui;
Bucură-te, milostive, că şi tu ai voit să slujeşti o noapte pe acel om bolnav, ce era deseori mânios şi ocărâtor, spre a te face părtaş la plata dunmezeiască;
Bucură-te, că toată noaptea ai petrecut-o cu acel bolnav în bordei, stând în rugăciune, iar a doua zi pe bolnav l-ai scos din bordei întreg şi sănătos;
Bucură-te, că Sfântul Efrem Sirul, rugându-se lui Dunmezeu, a avut o vedenie minunată : un stâlp de foc, al cărui cap ajungea la cer şi un glas din cer i-a zis : "Efreme, Efreme, în ce chip vezi pe acest stâlp de foc, în acest fel este Vasile";
Bucură-te, că sfântul acesta Efrem, după vedenia aceasta, s-a dus la Cezarea Capadociei în ziua Arătării Domnului, cu un tălmaci fiindcă el nu cunoştea greceşte şi te-a văzut pe tine, Sfinte Vasile, mergând la biserică cu multă evlavie;
Bucură-te, că tu sfinte, cunoscând cu duhul că Efrem Sirul este în biserică, ai poruncit arhidiaconului tău să se ducă să-l cheme la tine în sfântul altar;
Bucură-te, că acela se apăra prin tălmaci că nu ar fi el cel chemat, ci un altul poate; însă tu sfinte ai zis arhidiaconului "mergi şi spune străinului monah: Doamne Efrem, vino şi intră în sfântul altar, că te cheamă arhiepiscopul"; şi apoi l-ai hirotonit diacon zicându-i să spună ecteniile în limba grecească, ceea ce Efrem a îndeplinit;
Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

Condacul al 11-lea
Bună mireasmă lui Hristos făcându-te, Sfinte Ierarhe Vasile, toată lumea ai umplut de mirosul cel plăcut al Sfintei Evanghelii; şi îmbrăcând veşmântul luminat al arhieriei, ai slujit cu toată vrednicia Biserica lui Hristos Dumnezeul nostru; iar noi minunându-ne de viaţa ta cea îngerească, cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu : Aliluia!

Icosul al 11-lea
Pastorind Biserica patriarhala a Constantinopolului timp de 12 ani până la soborul al doilea, te-ai retras la moşia ta Arianz, unde ai petrecut o viaţă de sfinţenie, până la vârsta de optzeci de ani, când Domnul te-a chemat din viaţa aceasta pământească la împărăţia cea cerească şi acolo te bucuri de ostenelile tale şi de luptele ce ai avut pentru buna întărire a Bisericii lui Hristos, având mulţumirea că la retragerea ta de pe scunul patriarhal, ai lăsat numai o biserică eretică în Constantinopol, iar pe cele ce mai înainte fuseseră date arienilor, le-ai readus la starea de mai înainte a dreptcredincioşilor. Deci noi, cinstind pomenirea ta, te lăudăm cu aceste cântări de laudă:
Bucură-te, Ierarhe Grigorie, mintea cea luminată de Dumnezeu;
Bucură-te, chimval răsunator în toată lumea, a cuvintelor tale teologhiceşti;
Bucură-te, curăţitorul şi stârpitorul neghinelor eretice;
Bucură-te, plugarule, care ai arăt pământurile sufleteşti ale creştinilor;
Bucură-te, semanătorule al graului dumnezeiesc, care hrăneşte şi satură omenirea creştină;
Bucură-te, adăpătorul celor însetaţi de apa cea vie a Sfintei Evanghelii;
Bucură-te, alăuta darului cea de Dumnezeu vestitoare;
Bucură-te, întăritorul cel adevărat al dogmelor părinţilor celor dreptcredincioşi;
Bucură-te, cârmaci bine priceput al corăbiei Bisericii creştineşti;
Bucură-te, râu plin de apele darului;
Bucură-te, noule David, cel ce ai cântat laude alese lui Dumnezeu, Cel slăvit în Sfânta Treime;
Bucură-te, mare ierarhe şi teologule Grigorie!

Condacul al 12-lea
Nou Samuel te-ai arătat, Sfinte Grigorie Teologule, cu curăţia vieţii tale şi cu marea ta înţelepciune; împodobit fiind şi cu darul oratoriei, ai fost ca un nou David cântând cu fluierul cel păstoresc al cuvântării de Dumnezeu, încât s-a putut spune despre tine că, dacă s-ar fi aflat vreo icoană şi vreun chip împodobit, acela ai fi tu, Sfinte Grigorie; pentru care şi noi cântăm lui Dumnezeu împreună cu tine : Aliluia!

Icosul al 12-lea
După atâtea veacuri trecute gândindu-ne şi noi, Sfinte Ioane, la izgonirea ta de pe tronul patriarhal al Constantinopolului şi citind cele scrise de tine episcopului Chiriac cel asemenea izgonit, ne mirăm de mintea ta cea luminată şi de cuvintele de mângâiere scrise de tine acelui episcop, care pot sluji tuturor creştinilor la cazuri de necazuri şi supărări. Tu, Sfinte Ioane Gură de Aur, ai scris episcopului Chiriac acestea : "Vino să-ţi scot rana mâhnirii şi să-ţi risipesc negura cugetului. Furtuna ce a venit asupra Bisericii este amară şi grea, iar corăbierii, neputând face nimic pentru încetarea furtunii, stau încremeniţi, plâng, se tânguiesc, se roagă şi aşteaptă sau pieirea lor în valurile mării, său încetarea furtunii. Nu te mâhni, frate Chiriac, că eu când am fost izgonit din Constantinopol, nu mă îngrijeam de nimic, că ziceam întru mine: de este voia împărătesei să mă izgonească, izgonească-mă. De va vrea să mă fierăstruiască, am pildă pe profetul Isaia. De va vrea să mă arunce în mare, îmi voi aduce aminte de profetul Iona. De îi este voia să mă bage în groapă, am pe Daniil băgat în groapa leilor. De va vrea să mă ucidă cu pietre, am pe Ştefan întâiul mucenic, ce a pătimit aceasta. De va vrea să-mi ia capul, am pe Ioan Botezătorul. De va vrea să-mi ia averea, de o am, s-o ia, căci gol am ieşit din pântecele mamei mele, gol mă voi şi duce din viaţă. De aş fi plăcut oamenilor, nu aş fi sluga lui Hristos; iar proorocul David mă înarmează: Grăit-am mărturiile Tale înaintea împăraţilor şi nu m-am ruşinat". Iar noi citind aceste cuvinte ne minunăm şi-ţi aducem aceste laude:
Bucură-te, minte înaltă de Dumnezeu insuflată;
Bucură-te, organ de aur ce ai cuvântat mai frumos decât toţi înţeleptii lumii;
Bucură-te, că în timpul surghiunului tău multe suferinţe şi amaruri ai avut;
Bucură-te, că de la Comane, unde ai fost îngropat, după 33 de ani, moaştele tale au fost aduse la Constantinopol;
Bucură-te, că nu ai voit a te lăsa ridicat până când împăratul Teodosie nu ţi-a trimis epistola sa;
Bucură-te, că aducându-ţi-se moaştele tale la Constantinopol au fost întâmpinate de împăratul şi de toţi sfetnicii cei mai însemnaţi ai împărăţiei;
Bucură-te, că moaştele tale au fost duse în biserica Sfântului Apostol Toma;
Bucură-te, că de acolo au fost aşezate în biserica Sfintei Irina unde au fost puse pe tronul patriarhal;
Bucură-te, că de la biserica Sfintei Irina moaştele tale fiind puse cu racla într-o caretă împăratească, au fost duse la biserica Sfinţilor Apostoli; Bscura-te, ca în acea biserică patriarhală moaştele tale au fost îngropate în sfântul altar;
Bucură-te, că un bolnav suferind de nepuţinţă a încheieturilor, atingându-se de racla moaştelor tale s-a izbăvit cu totul de boală;
Bucură-te, mare ierarhe Ioane Gură de Aur!

Condacul al 13-lea
Viata voastră cea sfântă, slujbele cele împodobite, cuvântările voastre cele mai alese şi mai scumpe decât toate avuţiile lumii, scrierile voastre, ce sunt ca nişte tezaure de cel mai mare preţ, v-au făcut să fiţi pentru toată lumea creştină cei mai vrednici de toată cinstirea şi venerarea noastră, fiind luaţi de cei mai vrednici păstori ai Bisericii ca pilde de viaţă curată şi sfântă, de mari şi neîntrecuţi luminători şi apărători ai dreptei credinţe, ai vieţii celei nemateriale, ai suferinţelor şi asupririlor la care aţi fost supuşi de oameni cu cugete rele ce nu vă puteau privi bine din cauza pornirii inimii lor celor lacome şi invidioase; dar voi, sfinţilor, pe toate le-aţi suferit cu credinţă în Dumnezeu, cu înţelepciune, cu răbdare, cu postul, cu rugăciunile şi cu viaţa voastră cea nematerială, pentru care noi, minunându-ne de tăria sufletelor voastre, îndrăznim a vă aduce laude, cântând cu voi lui Dumnezeu : Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul întâi
Cine este destoinic a-şi deschide buzele şi a-şi misca limba, spre a o lăuda, cum se cuvine pe această treime de arhierei? Însă, deşi nu vom putea face aceasta, totuşi nu putem tăcea şi îi aducem aceste laude:
Bucuraţi-vă, aleşii Sfintei Treimi, flori mirositoare ale grădini celei nestricăcioase;
Bucuraţi-vă, îngeri pământeşti şi oameni cereşti;
Bucuraţi-vă, marilor arhierei cei luminaţi la minte de Sfânta Treime;
Bucuraţi-vă, că aţi covarşit firea omenească cu darurile cele multe;
Bucuraţi-vă, stîlpi neclintiţi ai Biserici;
Bucuraţi-vă, credincioase slugi ale Sfintei Treimi;
Bucuraţi-vă, mărgăritare strălucite ale Bisericil lui Hristos;
Bucuraţi-vă, cei mai destoinici luminători ai pământenilor;
Bucuraţi-vă, apărătorii dreptei credinţe în Hristos;
Bucuraţi-vă, surpătorii eresurilor şi îndreptătorii adevăratelor învăţături;
Bucuraţi-vă, cârmuitorii Biserici şi pomi luminaţi roditori ai fructelor celor mai alese;
Bucuraţi-vă, treime de arhierei mult-lăudată!

Şi Condacul întâi
Pe apărătorii şi luminătorii Bisericii creştineşti, pe învăţătorii cei mari şi înfrânătorii zâzaniilor diavoleşti, pe surpătorii eresurilor, pe stâlpii cei neclintiţi ai Bisericii, podoabele cele mai alese ale ierarhilor şi întocmai cu apostolii, şi ai lumii învăţători, pe marele Vasile cel cu dumnezeiască minte; pe Grigorie, cel cu dulce glas; şi pe Ioan luminătorul a toată lumea, să-i lăudăm credincioşii din toată inima şi să le cântăm : Bucură-te, treime de arhierei mult-lăudată!

Doamne miluieşte poporul tău şi-l apără de toate eresurile, sectele, căderile de la Dreapta Credinţă, ispitele, smintelile, răutăţile, necuvinţele şi păcatele, trimite Lumina Duhului Sfânt să ardă dracii şi muncile lor. Sfânta Cruce să ne dea puterea izbânzii împotriva răilor şi iertarea celor ce greşesc şi întoarcerea lor pe calea bunei pocăinţe. Sfânta Fecioară Maria să ne susţină cu rugăciunile Ei! Toţi Sfinţii, Sfinţii Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu şi Ioan Gură de Aur, Sfântului Sfinţitului Mucenic Ipolit, papă al Romei şi a celor împreună cu dânsul: Censurin, Aura, ce se mai numea şi Hrisi, Felix, Maxim, Erculin, Venerie, Stirachin, Mina, Comod, Ermis, Mavru, Eusebiu, Rustic, Monagriu, Amandin, Olimpiu, Cipru, Teodor, Tribun, Maxim preotul, Arhelau diaconul, Cvirin episcopul şi Savain, Sfântul Mucenic Teofil cel Nou, Noul Mucenic Teodor Militineul, care a mărturisit în Militina, la anul 1704.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sfântul Cuvios Antonie Cel Mare

                           

Sfântul Cuvios Antonie Cel Mare - Sfântul şi Monahul desăvârşit, cel ce a traversat Nilul pe spatele unui crocodil neavând barcă şi cel de care diavolii fugeau pentru că avea Sfântul Duh cu el din cauza vieţii curate pe care o ducea în pustiu. 

Marele intre parintii cei desavarsiti, Cuviosul Antonie era inainte vazator si, fiind trecut prin ispitele dracesti, socotea de nimic mestesugirile lor, ca si cand nu era suparat de ei. Si de multe ori vedea cu ochii cei trupesti chiar ingeri si diavoli, cum iau aminte la viata omeneasca, nevoindu-se fiecare din ei sa traga de partea sa pe oameni. Si atat de mare era la fapte bune, incat certa si batjocorea duhurile cele necurate si de multe ori le izgonea pe ele, aducandu-le aminte de surparea lor cea din cer si de chinul lor, in focul cel vesnic.


Deci, s-a intamplat odata un lucru ca acesta:
Doi diavoli s-au sfatuit sa vie la staretul Antonie, fericindu-l pe el, de vreme ce nimeni dintre ei nu mai cutezau sa se apropie de el cu gand rau, temandu-se ca nu cumva sa fie ranit de dansul, ca ajunsese staretul la nepatimire si la viata cea desavarsita si era daruit cu Preasfantul Duh.
Deci, unul din diavoli a zis catre celalalt: Zerefere (ca asa era numele acelui diavol), oare de s-ar pocai cineva de noi, l-ar primi pe el Dumnezeu la pocainta? Se poate una ca aceasta sau nu??
Raspuns-a celalalt: Si cine poate sa stie aceasta??
Iar Zerefer a zis: Imi vei da voie sa merg la batranul Antonie, care nu se teme de noi, si sa ma incredintez de aceasta de la dansul??
Raspuns-a lui celalalt: Du-te, dar te fereste cu dinadinsul, ca batranul este inainte vazator si va cunoaste ispitirea ta si nu va voi sa intrebe de aceasta pe Dumnezeu, insa, du-te, poate, cumva vei avea raspuns.
Si mergand Zerefer la Antonie, s-a inchipuit ca om si a inceput a plange si a se tangui inaintea lui. Iar Dumnezeu - vrand sa se stie ca El nu-Si intoarce fata de la nici unul din cei ce vor sa se pocaiasca, ci primeste pe toti cei ce alearga la El, si dand pilda si omului cu pacate grele, ca El, nu s-ar intoarce chiar si de la diavolul, incepatorul rautatii, de ar voi aceasta cu adevarat sa se pocaiasca - a tainuit, o vreme, sfatul dracesc batranului, ca sa nu-l cunoasca. Drept aceea, Cuviosul il vedea pe cel ce venise la dansul curat, ca pe un om, iar nu ca pe un diavol, si i-a zis: Ce pangi asa, tanguindu-te din inima, omule, sfaramandu-mi inima si sufletul cu lacrimile tale cele multe??
Iar diavolul cel viclean a raspuns: Eu, o Sfinte Parinte, nu sunt om ci diavol, pentru multimea faradelegilor mele.
Iar batranul l-a intrebat: Si ce voiesti sa-ti fac frate?? (Ca socotea Cuviosul, ca pentru multa smerenie se numeste el pe sine diavol, Dumnezeu nearatandu-i lui ceea ce se facea).
Si a zis diavolul: De nimic alta nu ma rog tie, Sfinte Parinte, fara numai sa te rogi lui Dumnezeu cu dinadinsul, ca sa-ti arate tie, adica, de ar primi pe diavol la pocainta, sau pocainta lui cu totul n-o ia in seama? Pentru ca daca va primi pe diavol, apoi ma va primi si pe mine, acela ce am facut lucruri asemenea cu el.
Iar batranul i-a raspuns: Precum voiesti voi face, insa sa te duci astazi la casa ta, iar dimineata sa vii aici si-ti voi spune ce va porunci Domnul despre aceasta.?
Deci, ducandu-se diavolul si sosind noaptea, si-a ridicat batranul cuvioasele sale maini spre cer si s-a rugat lui Dumnezeu, iubitorul de oameni, ca sa-i arate lui de ar primi pe diavolul, daca s-ar intoarce la pocainta.
Si indata, ingerul Domnului, stand inaintea lui, i-a zis: Asa graieste Domnul Dumnezeul nostru: pentru ce rogi a Mea stapanire pentru diavol? Pentru ca el este acela care a venit cu viclesug sa te ispiteasca.
Si a zis batranul catre inger: De ce nu mi-a descoperit Domnul Dumnezeu, ci a ascuns aceasta de la mine, incat sa nu cunosc viclesugul dracesc??
Iar ingerul i-a zis: Sa nu te tulburi de aceasta, caci este o minunata randuiala a lui Dumnezeu, spre folosul celor ce gresesc, ca, adica, sa nu se deznadajduiasca pacatosii, care fac multe faradelegi, ci sa vina la pocainta, stiind ca de la nici unul, care vine la El, nu se va intoarce Preabunul Dumnezeu, chiar cand ar veni insusi diavolul vrajmas, cu adevarat. Drept aceea, cand va veni la tine sa te ispiteasca si te va intreba, sa nu te smintesti de el, ci sa-i zici astfel: Iata ca iubitorul de oameni Dumnezeu, niciodata nu se intoarce de la cel ce vine la El, chiar cand diavolul ar veni. Iata, El fagaduieste a te primi pe tine, numai de vei pazi cele poruncite de El. Iar, cand te va intreba: Care sunt cele poruncite de El?, sa-i zici, astfel graieste Domnul Dumnezeul: Te stiu pe tine cine esti si de unde ai venit ispitindu-ne, ca tu rautatea cea veche esti si nu poti sa fii bunatate noua, si incepator al raului de demult fiind, nu vei incepe acum a face binele. Ca, deprinzandu-te cu mandria, cum vei putea a te smeri la pocainta si a afla mila? Dar, ca sa nu ai acest raspuns in ziua judecatii, ca voiai sa te pocaiesti si nu te-a primit Dumnezeu, iata si tie iti pune pocainta bunul si milostivul Dumnezeu ? numai daca vei voi ? poruncindu-ti tie aceasta: Sa stai intr-un loc, vreme de trei ani, si, intorcandu-te spre rasarit, sa strigi cu glas mare, ziua si noaptea, si sa zici astfel: Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, rautatea cea veche. Iar aceasta sa o zici de o suta de ori. Si iarasi alta rugaciune: Dumnezeule, mantuieste-ma pe mine, inselaciunea cea intunecata, la fel, de o suta de ori sa o zici. Si iarasi: Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, uraciunea pustiirii, sa o zici de o suta de ori si asa sa strigi catre Domnul neincetat, ca nu ai trupeasca alcatuire, ca sa obosesti ori sa slabesti. Si, dupa ce vei savarsi aceasta cu gand smerit, atunci vei fi in randuiala ta cea dintai si te vei numara cu ingerii lui Dumnezeu. Si de va fagadui sa faca aceasta sa-l primesti pe el la pocainta. Dar stiu ca rautatea veche nu poate a fi bunatate noua. Si sa se scrie aceasta pentru neamurile viitoare, ca dintru, aceasta intamplare oamenii foarte lesne se vor incredinta sa nu mai deznadajduiasca de a lor mantuire. ?Si ingerul, acestea zicand, catre Cuviosul Antonie, s-a suit la cer.


Iar, a doua zi, a venit diavolul si a inceput sa se tanguiasca de departe, in chip de om, ca si cum plangea si, venind la batranul, i-a facut plecaciunea. Iar batranul, mai intai nu l-a vadit pe el, ci numai in mintea sa il ocara. Apoi Sfantul i-a zis: M-am rugatDomnului Dumnezeului meu, precum ti-am fagaduit si te primeste la pocainta, de vei plini cele ce prin mine iti porunceste Stapanul si Atotputernicul.?
Iar diavolul a zis: Si care sunt cele ce a poruncit Dumnezeu sa le fac??
Iar batranul a raspuns: Ti-a poruncit Dumnezeu acestea: Sa stai intr-un loc trei ani nemiscat, privind spre rasarit si strigand, ziua si noaptea, Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, rautatea cea veche, zicand aceasta de o suta de ori. Si, iarasi, de o suta de ori, sa zici: Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, uraciunea pustiirii, si, iarasi, de acelasi numar de ori: Dumnezeule, miluieste-ma, pe mine inselaciunea cea intunecata. Si cand le vei face acestea, atunci te vei numara a fi cu ingerii lui Dumnezeu, intru aceeasi slujba in care ai fost si mai inainte.?
Iar Zerefer, lepadand indata acel inselator chip al pocaintei, a ras tare si a zis batranului: O, calugare, de-as fi voit a ma numi eu insumi rautatea veche, uraciune a pustiirii si inselaciune intuneacata, apoi as fi facut aceasta de la inceput, ca sa ma fi mantuit. Acum, sa ma numesc eu insumi rautate veche? Nicidecum. Si cine ar zice aceasta? Pentru ca, pana acum, eu sunt minunat in ispravi si toti, de teama, se supun mie: cum, dar, as putea sa ma numesc eu singur uraciune a pustiiri, ori inselaciune intunecata? Nicidecum calugare, nu, ca inca stapanesc pe pacatosi si ei ma iubesc, eu sunt in inimile lor si ei umbla dupa voia mea, iar a fi rob netrebnic si prost in pocainta, asta nu voiesc, batrane, nu, nu asta sa nu fie, ca, adica, din cinstea cea mare, sa ajung intru atata necinste.? Si, zicand acestea, si strigand, diavolul s-a facut nevazut.
Iar batranul, sculandu-se la rugaciune, a multumit lui Dumnezeu, zicand: Adevarat ai zis, Doamne, ca rautatea veche nu poate fi bunatate noua si incepatorul rautatilor nu se face facator de bunatati noi.?
Si aceasta, fratilor, nu in desert nu-am sarguit a le spune voua, ci ca sa cunoasteti bunatatea Stapanului si milostivirea Sa, ca daca El este gata, ca si pe diavolul sa-l primeasca la pocainta, apoi, cu cat mai mult pe om, pentru care Si-a varsat si sangele. Esti pacatos? Pocaieste-te, ca de nu, in primejdie esti a merge cu diavolul, in vesnica pierzare a gheenii, nu ca ai gresit, ca toti gresim si nu-i nimeni fara de pacat, decat numai unul Dumnezeu, ci pentru ca n-ai voit a te pocai si a te ruga Judecatorului inainte de sfarsitul tau. Iar daca, fugind de pacat, vei placea Domnului, o, de cate bunatati te vei indulci! Pentru ca, intorcandu-te la El inainte de sfarsit, vei afla pe Judecatorul milostiv si te vei invrednici fericirii si cu ingerii cei luminati te vei salasui, unde este frumusetea cea negraita a tuturor celor impacati cu Dumnezeu si veselia cea pururi fiitoare. Pe care si noua tuturor fie a le dobandi, prin Hristos Domnul nostru, Caruia se cuvine Slavă, împreuna cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururi şi în vecii vecilor! Amin. (preluare creştinortodox)

Acatist - Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist. Prin numele de ACATIST se înţelege "Rugăciune citită în picioare", deci este o rugăciune care se citeşte obligatoriu în picioare sau stând în genunchi, dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare! (indiferent de numele Sfinţilor cărora se adresează!) preluare ortodoxia.md

Acatistul Sfântului Antonie Cel Mare

Rugăciunile începătoare, obligatorii:


În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin


Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!


Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.


Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.


Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.


Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.


Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.


Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.


Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.


Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!






Condacul 1:


Fugind de întunericul cel negru al Egiptului, ai căutat pământul cel de viaţă dătător al pustiului. Prin înfrânare şi nevoinţă vestejind săltările trupului, prealăudate, te-ai făcut pildă monahilor, de Dumnezeu cugetătorule, celor ce cântă:


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Icosul 1:


Om cu firea te-ai arătat, părinte, dar te-ai văzut împreună cetăţean cu îngeri, căci ca un fără de trup ai vieţuit pe pământ, Preacuvioase Antonie, lepădând toată purtarea de grijă a trupului, pentru aceasta grăim ţie:


Bucură-te, odrasla cucernicului părinte;


Bucură-te, ramura credincioasei maicii sfinte;


Bucură-te, vlăstarul cel nevestejit al Egiptului;


Bucură-te, povăţuitorul cel mare al pustiului;


Bucură-te, că din tinereţe lui Hristos ai urmat;


Bucură-te, că fireşte de trup te-ai depărtat;


Bucură-te, arătătorule al căilor monahiceşti;


Bucură-te, cel ce voieşti mântuirea muritorilor;


Bucură-te, izbăvitorul din înşelăciuni ai celor mulţi;


Bucură-te, dătătorul râurilor de tămăduiri;


Bucură-te, prin care Dumnezeu s-a preaînălţat;


Bucură-te, prin care satana s-a ruşinat;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 2:


Văzându-te pe tine, de Dumnezeu purtătorule, vrăjmaşul, la înălţime ridicat, se ispitea a te împiedica de la toate faptele bune, însă după puţin s-a ruşinat de sporirea ta, care, nevoindu-te cu trupul şi înălţându-te cu sufletul, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!






Icosul 2:


Având cunoştinţa celor ce sunt ca şi cum nu ar fi, ai trecut cu vederea trecătoarele desfătări ale vieţii; deci în mormânt închizându-te, prin multe necazuri te-ai înţelepţit, nădejdea spre Dumnezeu punându-ţi; pentru care auzi acestea:


Bucură-te, insuflătorule al nădejdii în Dumnezeu;


Bucură-te, pierzătorule al nebuniei vrăjmaşului;


Bucură-te, cel ce nu te înspăimânţi de rănirile lui;


Bucură-te, biruitorul uneltirilor lui;


Bucură-te, lauda cea vestită a pământului Egiptului;


Bucură-te, cel mai strălucit decât toţi monahi, lumina cea mai strălucită


Bucură-te, floarea cea de Dumnezeu împodobită a cuvioşilor;


Bucură-te, frumuseţea cea preastrălucită a sfinţilor;


Bucură-te, luminat desluşitor al înţelepţilor;


Bucură-te, luceafărul strălucitor al luceferilor;


Bucură-te, izvorul cel viu al pustiei;


Bucură-te, glasul cel puternic, risipitor al trândăviei;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 3:


Puterea Celui Preaînalt tare te-a făcut în toate, Antonie fericite, că văzând pornirea vrăjmaşilor cea neputincioasă venind asupra ta, neclintit ai rămas şi, cu darul înconjurat fiind de toate părţile, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!






Icosul 3:


Având dumnezeiască dorinţă, încă mai mult a fi necăjit, cugetătorule de Dumnezeu, ai văzut dumnezeiescul har; că din cer lumina pogorându-se, te-a cercetat pe tine în nevoinţă, şi glas ai auzit, întărindu-te şi grăind:


Bucură-te, fiule al dumnezeieştii lumini;


Bucură-te, locaş al Duhului Sfânt;


Bucură-te, făclia cea nestinsă a liniştii;


Bucură-te, canonul cel preadrept al înfrânării;


Bucură-te, privirea cea preadulce a îngerilor şi a oamenilor;


Bucură-te, mărirea cea lăudată a celor aleşi;


Bucură-te, izgonitorule al patimilor omeneşti;


Bucură-te, îmbogăţitorule de dumnezeiesc har;


Bucură-te, pîrinte întâistătător al părinţilor;


Bucură-te, preacinstite iscusit păzitor al celor neînsoţiţi;


Bucură-te, cel ce covârşeşti întru cunoştinţă pe cei înţelepţi;


Bucură-te, cel ce întăreşti pe credincioşii cei căzuţi ridicându-i;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 4:


Aprins fiind de dumnezeiască dorinţă, către muntele pustiului ai alergat, Antonie, bucurându-te; iar cel nărăvit întru răutate, un disc mare de argint a pus înaintea ta, însă tu ca pe un gunoi defăimându-l cântai lui Dumnezeu: Aliluia!






Icosul 4:


Nevoindu-te mai presus de fire, Părinte Antonie, şi biruind relele vicleşuguri diavoleşti, mai presus de acestea te-ai arătat, deci, făcându-te cetăţean al pustiei, auzi acestea:


Bucură-te, canonul şi temelia pustnicilor;


Bucură-te, plângerea împotriva răilor vrăjmaşi;


Bucură-te, slujitorule al slujbelor celor mai bune;


Bucură-te, dătătorule al celor ce cer cele dumnezeieşti;


Bucură-te, că rău ai pătimit, vrăjmaşului împotrivindu-te;


Bucură-te, că, unindu-te cu Dumnezeu, te-ai veselit;


Bucură-te, minunea cea preaveselitoare a îngerilor;


Bucură-te, cel ce eşti rană grea a demonilor;


Bucură-te, credinciosule slujitor al lui Dumnezeu;


Bucură-te, înaintestătător al credincioşilor;


Bucură-te, prin care s-au deşertat cetăţile;


Bucură-te, prin care munţii în cetăţi s-au schimbat;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 5:


Vrând a trece Nilul, părinte de Dumnezeu purtătorule Antonie, luntre neaflându-se, te-ai suit pe un crocodil, mergând spre cercetarea rugătorilor tăi, cântând împreună cu dânşii lui Dumnezeu: Aliuia!






Icosul 5:


Văzându-te tinerii Egiptului în pustie locuind, ca pe unul mai presus de oameni, şi auzind învăţătura ta, s-au schimbat cu dumnezeiască schimbare; pentru care, slăvind pe Dumnezeu, grăim ţie:


Bucură-te, cel ce eşti om între îngeri;


Bucură-te, cel ce eşti înger între oameni;


Bucură-te, cel ce, prin pildele tale, pământul l-ai făcut cer;


Bucură-te, cel ce, prin faptele tale, ai slujit lui Dumnezeu;


Bucură-te, că ai surpat sprânceana demonilor;


Bucură-te, cel ce ai înălţat viaţa muritorilor;


Bucură-te, tăinuitorule al dumnezeieştii stăpâniri cea în trei Sori;


Bucură-te, povăţuitorule al dumnezeieştii petreceri;


Bucură-te, ridicarea celor căzuţi;


Bucură-te, mântuirea multora;


Bucură-te, că ne povăţuieşti pe noi a urma ţie;


Bucură-te, că urmând poveţelor tale, adunăm sufletului bogăţie;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 6:


Propovăduitor al dreptei credinţe celor fără de Dumnezeu te-ai arătat şi voind a te face mucenic, cu bărbăţie în oraş ai intrat; dar, neîmplinindu-ţi dorinţa, cu singură bunăvoinţă te-ai făcut desăvârşit nevoitor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!






Icosul 6:


Ca un luceafăr în pustiul Egiptului strălucind, întunericul înşelăciunii ai gonit şi, săvârşind pururea tămăduiri, prin tine Dumnezeu S-a preaslăvit; pentru care primeşti de la noi acestea:


Bucură-te, prin care se împodobesc cuvioşii;


Bucură-te, prin care oamenii se mântuiesc;


Bucură-te, dunmezeiască mângâiere a bolnavilor;


Bucură-te, harul cel dumnezeiesc al călătorilor;


Bucură-te, că ai vindecat prin rugăciune pe cea îndrăcită;


Bucură-te, preafericite, cel ce de toţi te-ai depărtat;


Bucură-te, că îndată în pustie ai fugit;


Bucură-te, cel ce viaţă îngerească ai uneltit;


Bucură-te, cel ce te-ai făcut dumnezeiesc slujitor;


Bucură-te, cel ce te-ai arătat pentru noi mijlocitor către Domnul;


Bucură-te, povăţuitorul poporului către Dumnezeu;


Bucură-te, împăciuitorul oamenilor cu Dumnezeu;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 7:


Rămânând în munţii pustiului marele Antonie, hrană de la saracini avea, apoi lucrând pământul, cu grâu şi cu finice se hrănea, fiarele înfricoşându-se, iar pe credincioşi îndemnându-i a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!






Icosul 7:


Nou oraş ai arătat adâncimea pustietăţii, Antonie fericite, cel deopotrivă cu îngerii; căci ca un alt Ierusalim şi Sinai muntele tău s-a preamărit, şi ca un alt Moise şi Ilie arătându-te, auzi acestea:


Bucură-te, al doilea Moise cu faptele;


Bucură-te, al doilea Ilie cu chipurile;


Bucură-te, cel ce blândeţii lui David te-ai asemănat;


Bucură-te, cel ce cărările Botezului ai urmat;


Bucură-te, cel ce ai izvorât apă monahilor în loc însetat;


Bucură-te, cel ce lui Pavel cel simplu te-ai asemănat;


Bucură-te, cel ce în fiecare zi ai sfătuit pe monahi;


Bucură-te, cel ce ai povăţuit îndeosebi pe cei gresiţi;


Bucură-te, cel ce ai vindecat pe cei orbi;


Bucură-te, cel ce ai îndreptat pe cei slăbănogi;


Bucură-te, cel ce ai gonit patimile cele sufleteşti;


Bucură-te, cel ce ai vindecat durerile cele trupeşti;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 8:


Străină minune! Văzând vânarea în multe feluri, nicidecum nu te-ai înspăimântat, de trei ori fericite; iar vânătorul, dumnezeiasca ta faţă văzând, de frică fiind cuprins, îndată a murit, făcându-te tu pildă tuturor celor ispitiţi, a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!






Icosul 8:


Cu totul vesel te-ai arătat, văzând înălţarea sufletului lui Ammun, pe care ai arătat-o celor împreună cu tine întrebat fiind de dânşii, de Dumnezeu purtătorule Antonie; deci, văzând sfinţenia ta, minunându-ne, grăim ţie:


Bucură-te, însuţi văzătorule al tainelor;


Bucură-te, trecătorule cu vederea al pământeştilor lucruri;


Bucură-te, luminarea adevărată a celor necunoscători;


Bucură-te, grabnică supunere a supuşilor;


Bucură-te, că pe cele viitoare, ca pe cele de faţă le vedeai;


Bucură-te, că arătai cu putinţă pe cele cu neputinţă;


Bucură-te, că ai mântuit pe tinerii cei îndrăciţi;


Bucură-te, cel ce ai tămăduit pe cei bolnavi de ochi;


Bucură-te, cel ce vedeai înălţarea sufletelor;


Bucură-te, cel ce mai înainte spuneai ieşirea lor;


Bucură-te, toiagul cel bun al monahilor;


Bucură-te, cinstită împodobire a credincioşilor;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 9:


Tot darul cel dumnezeiesc, ca şi Pavel ai primit, ca cel ce te-ai făcut şi tu, toate tuturor, pe toţi covârşindu-i Antonie, până şi în văzduh te-ai răpit, cuvioase, pentru care, încutremurat cu totul cântai lui Dumnezeu: Aliluia!






Icosul 9:


Pe ritorii cei mult vorbitori, ca pe niste peşti fără de glas i-ai arătat prin cuvintele tale, de Dumnezeu purtătorule, că, istorisind despre Dumnezeu, cuvintele tale asemânându-le cu lucrurile, te-ai făcut minunat şi mărit;


Bucură-te, cel ce veseleşti auzul credincioşilor;


Bucură-te, cel ce ai dezlegat împleticirile filozofilor;


Bucură-te, fiu al lui Dumnezeu, după împărtăşire;


Bucură-te, înălţarea preacuvioşilor după străduire;


Bucură pentru aceasta cântăm ţie:


Bucură-te, versul înţelepciunii lui Dumnezeu;


Bucură-te, vistieria cuvintelor Lui;


Bucură-te, cel mai înţelept decât toţi filozofii;


Bucură-te, cel mai iscusit şi mai înalt în cuvinte;


Bucură-te, preamărită auzire şi grăire a celor înţelepţi;


Bucură-te, preacinstită oglindire a monahilor şi a tuturor celor ce te caută;


Bucură -te, prin care s-a înfiinţat monahismul;


Bucură-te, prin care s-au îndreptat credincioşii;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 10:


Grăbindu-te, de Dumnezeu purtătorule părinte, după porunca dinainte primită de la Dumnezeu, te-ai dus către Pavel Tebeul, şi, împiedicându-te de multe ispite, nu te-ai înfricoşat de relele întâmplări şi, dobândind ceea ce doreai, ai încetat întristarea, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!






Icosul 10:


A doua oară, făcând călătoria marele Antonie şi grăbindu-se către Pavel Tebeul, a văzut înălţarea sufletului lui; deci, alergând şi găsindu-l mort, l-a îngropat, luându-i îmbrăcămintea; pentru care grăim lui:


Bucură-te, înger purtător de trup;


Bucură-te, omule cel ce cu Dumnezeu ai vorbit;


Bucură-te, cel ce ai văzut nevoinţele lui Pavel;


Bucură-te, slujitorul îngropării lui;


Bucură-te, cel ce ai istorisit vieţuirea lui;


Bucură-te, cel ce te-ai îmbogăţit cu a lui făptură bună;


Bucură-te, cel ce mai înainte ai cunoscut înşelăciunea eresurilor;


Bucură-te, cel ce ai alinat tulburarea Bisericilor;


Bucură-te, cel ce ai gonit primejdia eresului;


Bucură-te, părtaşul dreptei cunoştinte;


Bucură-te, bună mireasmă a pustiurilor;


Bucură-te, bună insuflare a monahilor;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 11:


Nevoind Valachie, cel de cele arieneşti cugetător, a cunoaşte pe Fiul, Dumnezeu preaînalt, te-ai pornit împotriva lui, Antonie, şi el, ticălosul, luând cele după faptele sale, de cal a fost ucis, iar tu lui Dumnezeu cântai: Aliluia!






Icosul 11:


Lumina, trimisă de Luminătorul cel mare, arătându-te tu Antonie, ai luminat pe toţi, şi pe ucenici tăi sfătuind, mai înainte le-ai arătat mutarea ta din viaţa de aici, iar ei, de întristare fiind cuprinşi, cântau ţie acestea:


Bucură-te, mângaierea noastră;


Bucură-te, încurajarea tuturor;


Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi de cele cereşti;


Bucură-te, sfătuitorul celor doritori de cele sufleteşti;


Bucură-te, că ieşirea ta mai înainte ai cunoscut-o, de Dumnezeu purtătorule;


Bucură-te, următorule ai înţelepţiţilor de Dumnezeu apostoli;


Bucură-te, prin care pământenii se laudă;


Bucură-te, prin care înţelepţii se apară;


Bucură-te, desfătarea slavei tale celei negrăite;


Bucură-te, amintirea hranei tale celei sfinte;


Bucură-te, că învăţăturile tale cu drag le primim;


Bucură-te, că ne mântuim sufletul urmându-ţi sfaturile;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 12:


De mare dar s-a învrednicit marele Atanasie, luând amândouă hainele tale, de Dumnezeu purtătorule Antonie, şi scriind dumnezeiasca ta viaţă, cea de una sută şi cinci ani, cânta lui Dumnezeu: Aliluia!






Icosul 12:


Cânţi împreună cu îngerii ca mai înainte cu oamenii, în ceruri veselindu-te, fericite, cântarea cea întreit-sfântă lui Dumnezeu, pe Care roagă-L pentru cei ce te cinstim pe tine, Antonie, şi cu dragoste cântăm acestea:


Bucură-te, locuitorul celor cereşti;


Bucură-te, împodobitorul celor pământeşti;


Bucură-te, cel ce împreună petreci cu îngerii;


Bucură-te, împreună-vorbitorule cu Sfinţii;


Bucură-te, pururea lăudătorule al Preasfintei Treimi;


Bucură-te, fierbinte mijlocitorule al tuturor către Dumnezeu;


Bucură-te, povăţuitorul şi sprijinitorul celor ce te laudă pe tine;


Bucură-te, strălucitule păstor şi învăţătorule al ucenicilor tăi;


Bucură-te, înaintestătător al tuturor cuvioşilor;


Bucură-te, preacinstitule conducător al celor necăsătoriţi;


Bucură-te, cel ce eşti cald mijlocitor al celor ce poartă numele tău;


Bucură-te, mare apărător al celor ce te cinstesc pe tine;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 13:


O, preaînţelepte de Dumnezeu purtătorule Antonie, căpetenia părinţilor şi slava cuvioşilor, primeşte de la noi aceste laude ce cu tot sufletul le aducem ţie şi roagă-te lui Dumnezeu pentru noi cei ce cântăm: Aliluia!


(de 3 ori)






Apoi se zice iarăşi


Icosul 1


Om cu firea te-ai arătat, părinte, dar te-ai văzut împreună cetăţean cu îngeri, căci ca un fără de trup ai vieţuit pe pământ, Preacuvioase Antonie, lepădând toată purtarea de grijă a trupului; pentru aceasta grăim ţie:


Bucură-te, odrasla cucernicului părinte;


Bucură-te, ramura credincioasei maicii sfinte;


Bucură-te, vlăstarul cel nevestejit al Egiptului;


Bucură-te, povăţuitorul cel mare al pustiului;


Bucură-te, că din tinereţe lui Hristos ai urmat;


Bucură-te, că fireşte de trup te-ai depărtat;


Bucură-te, arătătorule al căilor monahiceşti;


Bucură-te, cel ce voieşti mântuirea muritorilor;


Bucură-te, izbăvitorul din înşelăciuni ai celor mulţi;


Bucură-te, dătătorul râurilor de tămăduiri;


Bucură-te, prin care Dumnezeu s-a preaînălţat;


Bucură-te, prin care satana s-a ruşinat;


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!






Condacul 1:


Fugind de întunericul cel negru al Egiptului, ai căutat pământul cel de viaţă dătător al pustiului. Prin înfrânare şi nevoinţă vestejind săltările trupului, prealăudate, te-ai făcut pildă monahilor, de Dumnezeu cugetătorule, celor ce cântă:


Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!


Doamne Ajută!


La mulţi ani tuturor celor ce poartă frumosul şi puternicul nume Anton, Antonia, Antoaneta, Antony!!!