Război și pace

Oameni și animale.

Oameni și animale conviețuiesc alături de când i-a făcut Dumnezeu.

Omul învață de la animale.

Animalul învață de la om.

Animalul ucide pentru supraviețuire, pentru hrană, pentru apărarea teritoriului, pentru a-și salva viața. Animalul ucide instinctual.

Omul ucide pentru supraviețuire? pentru hrană? pentru apărarea teritoriului? pentru a-și salva viața?

Oare omul ucide și el instinctual? Asta ar însemna că sufletul dispare.

Nu! pentru că omul are suflet, are conștiință!

Deci omul ucide perfect conștient.

Omul ucide din dorință?

Oameni șefi, ordonă oamenilor subalterni, să ucidă oameni dușmani.

Oamenii subalterni, care ucid direct cu mâna lor, au conștiința împăcată că execută un ordin!

Oamenii șefi, au conștiința împăcată că nu și-au murdărit mâinile proprii cu sânge și că au luat decizia corectă!

Oamenii dușmani care ucid, au conștiința împăcată că au ucis pentru a-și salva viața, pentru apărarea teritoriului!

În acest timp alți oameni spectatori se împart în două tabere, unii le acordă votul oamenilor care ucid atacând iar alții le acordă votul oamenilor care ucid apărându-se! Astfel devin și ei părtași la crimă, fie de o parte fie de cealaltă. Alții ucid cu indiferența, dar indiferent fiind înseamnă că accepți crima.

Prea puțin sunt cei care spun NU uciderii de oameni, NU războiului!

Dumnezeu ne-a lăsat liberul albitru.

Oameni, care se cred dumnezei,  ne limitează acest drept la liber-albitru.

De când Cain l-a ucis pe Abel, nimic nu s-a schimbat!!!

Și mă întreb, care este diferența dintre om și animal?

Unde sunt mii de ani de cultură, de filozofie, de psihologie, de evoluție tehnologică dacă omul nu se schimbă, omul devine același Cain simplu, același suflet acoperit de ură față de fratele său, același om care ucide.

Cine valorează sufletește mai mult: O bătrână neștiutoare de carte, care se roagă la Dumnezeu pe prispa casei? Sau un politician, cult, bogat și puternic???

Petrolul se va termina, războiul nu, crimele nu!

Iisus a venit, a fost printre noi, a știut ce se va întâmpla, a dat un exemplu, a fost ucis pentru iertarea păcatelor noastre, apoi a Înviat!

Am fost atenționați! Am fost sfătuiți! Am fost ajutați! Am fost iubiți!

Iar noi am răspuns cu ură, cu dispreț, cu crimă!

...dar va veni pentru toți la sfârșitul vremurilor Dreptul Judecător!

Atunci va fi întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.

Iisus Hristos i-a spus Sfântului Siluan: "Țineți mintea în iad și nu deznădăjdui" pentru a câștiga raiul.

Noi se pare că ne țineam mintea în rai, plăceri, satisfacții, bunătăți, averi, trai ușor și liniștit, lene, deznădejde când avem probleme și greutăți, ură și dispreț, invidie și cârtire. Ne credem mici dumnezei și vom moștenii iadul.

Doamne Ajută și Ferește!!!

Dă Doamne Pace În Lume!!!

"Anul Tainei Sfântului Botez şi al Cununiei" și Sfinții Hrisant și Daria

Sfinții Hrisant, Daria și Ilaria și cei împreună cu ei Claudiu Tribunul, Iason și Mavru se prăznuiesc astăzi.

Într-o lume în care se încearcă blamarea și perimarea noțiunii de familie, un reper important și o ancoră de credință o reprezintă exemplul desăvârșit oferit de către Sfinții Hrisant și Daria.

Biserica Ortodoxă Română a declarat acest an: "Anul Tainei Sfântului Botez şi al Cununiei"

Acum când modelele care se promovează în presă, în media și până și la colțul blocului sunt cele gen Hollywood-Bollywood (și mai nou lumea vip din România le-a adoptat cu brațele deschise) unde divorțul și căsniciile de scurtă durată și relațiile gen toată lumea - cu toată lumea, sunt la modă și literă de lege, ar trebui introdusă în școli o nouă materie "Științele Familiei" unde copii să învețe noțiunile elementare, copil, nepot, soț, soție, mamă, tată, bunic, bunică, prieten, prietenă, virginitate, căsătorie, botez, iubire, cât și noțiunile de burlac, flirt, concubin, amant, adulter, avort, divorț, ură, violență domestică, relații împotriva moralei și ce implică toate aceste noțiuni, cât și relațiile dintre membrii familiei. Copii are trebui de mici educați în știința valorilor familiale, ar trebui să fie instruiți și pregătiți pentru ceea ce urmează, ar trebui să cunoască riscurile deciziilor pe care le vor lua. Copiilor ar trebui să le fie oferite exemple concrete de familii în care guvernează iubirea, respectul, răbdarea, iertarea și chiar și înfrânarea cât și toate celelalte calități care fac ca drumul unei familii să ducă pe drumul drept către mântuire. 

Vechile valori creștin ortodoxe trebuiesc repuse în drepturi.

Străbunicii noțrii și bunicii noștrii ne-au lăsat exemple vii în amintire, demne de urmat. Aceste exemple există în toate familiile de pe întinsul României. Atunci mirii se păstrau în curăție până la nuntă, iar casele erau pline de copii veseli și sănătoși. Atunci Cununia ca și Botezul, Sfintele Taine erau respectate cu Sfințenie iar acestea Sfințeau Familia Creștină.

Sfinții Hrisant şi Daria au trăit pe vremea împăratului Numerian. Tatăl lui Hrisant se numea Polemon, avea rangul de senator şi era de fel din Alexandria, iar Daria era de fel din Atena. Deoarece Hrisant fusese introdus de un oarecare creştin în tainele cele dumnezeieşti şi botezat în credinţa creştină şi începuse să propovăduiască pe Hristos, tatăl său i-a căutat o fecioară cu ţinuta aleasă şi frumoasă la înfăţişare, cu numele Daria, pe care a trimis de au adus-o tocmai de la Atena, căci socotea că Hrisant din dragostea faţă de această fecioară, avea să se întoarcă de la credinţa creştinilor. După ce s-au căsătorit, Daria, care cunoştea ce voia tatăl lui Hrisant, nu numai că nu l-a putut convinge să se lepede de credinţa lui, ci ea singură s-a lăsat convinsă de el şi, mărturisind soţului ei nelegiuirea pe care încercase să o facă, a primit Sfântul Botez şi au trăit mai departe amândoi într-o feciorie desăvârşită.

Fiind însă pârâţi la prefectul Celerin, acesta i-a dat în seama tribunului militar Claudiu, ca să-i cerceteze. Iar acesta chinuindu-i cu multe feluri de cazne, la care se găsea de faţă şi el cu ai lui, şi văzându-le curajul cu care răbdau chinurile, arătându-se ei mai presus de ele, s-a schimbat şi a crezut în Hristos atât el cât şi soţia lui Ilaria şi cei doi fii ai lor, Iason şi Mavru, şi o dată cu ei şi toţi soldaţii care se găseau sub conducerea lui Claudiu, care cu toţii laolaltă au primit cununa muceniciei în ziua a nouăsprezecea a lunii martie. Lui Claudiu, legându-i-se o piatră de grumaz, a fost aruncat în adânc de apă; fiilor lui şi celorlalţi ostaşi li s-au tăiat capetele cu sabia. Sfântul Hrisant şi Daria au fost aruncaţi într-o groapă adâncă şi, aruncându-se pământ de sus asupra lor, au primit acolo sfârşitul lor mucenicesc.

Sfinţii Mucenici Claudiu Tribunul, soţia sa Ilaria şi fiii lor Iason şi Mavru, împreună cu preotul Diodor şi diaconul Marian, au suferit împreună cu Sfinţii Hrisant şi Daria.

Tribunul Claudiu a îmbrăţişat el însuşi pe Hristos acceptând botezul împreună cu soţia sa Ilaria, cu fiii săi Iason şi Mavru şi cu toţi ai casei, chiar şi soldaţii. Când împăratul Numerian (283-284) a aflat de acest lucru, a dat ordin ca toţi să fie executaţi. Sf. Claudiu a fost înecat în mare iar copiii şi soldaţii săi au fost decapitaţi. Creştinii au înmormântat sfintele moaşte ale mucenicilor într-o peşteră, unde Sf. Ilaria mergea deseori la rugăciune. Într-o zi, fiind urmărită, Ilaria a fost prinsă şi dusă spre a fi chinuită. Sfânta i-a rugat să o lase puţin să se roage şi apoi şi-a dat sufletul întru Domnul. Un servitor a îngropat-o în aceeaşi peşteră unde era şi familia sa.

Slavă și mulțumire Sfintei Treimi, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Treimea cea de O Ființă și Nedespărțită!!!

Pentru rugăciunile Sfintei Măicuței noastre Una Fecioară Maria Mama Domnului nostru Iisus Hristos și ale tuturor Sfinților, Doamne miluiește-ne pe noi!

La mulți ani tuturor celor care poartă numele Sfinților de astăzi și micuței și drăguței Daria.

Doamne Ajută!

Amin!

Duminica Ortodoxiei și a cinstirii Sfintelor Icoane.

Frumos spus nu???
Icoanele ferestre spre Dumnezeu.

Rămân copleșit de îngustimea celor care urăsc icoanele, celor care se văduvesc singuri de această măreție, de acest cadou sufletesc.
Să nu-ți faci chip cioplit, să nu ne închinăm la idoli! Sub această simplă propoziție omul ispitit de satana, s-a   rupt de Dumnezeu, Biserica a fost ruptă în măruntaiele ei! Mulți îl propovăduiesc pe Iisus dar un Iisus creat de ei, nu un Iisus al Noului Testament, al Sfintelor Evanghelii.
În răutatea lor ei vor să schimbe, să denatureze.
Creștinii primari, primii apostoli au transpus în Icoane imaginea Domnului Iisus și a Sfintei Fecioare pentru a tămădui sufletele bolnave de dor pentru Hristos, a da o alinare, a demonstra că nu l-au uitat, pentru că și El a promis că va fi acolo unde mai mulți se strâng în Numele Lui.
În peșteri, în catacombe, creștinii persecutați își pictau credința pe pereți, se adunau și slăveau pe Domnul. De mai bine de 2000 de ani Liturghia Cerească și Pământească se ține în fiecare Duminică și așa va fi până ce ultimul creștin va răsufla, până la sfârșitul timpurilor.
Idolul sau chipul cioplit la care se referă Dumnezeu în lege, în decalog,  este zeitatea creată din imaginație, ca atunci când oamenii îl uitau, ca atunci cînd Moise plecat pe munte se intoarce și vede că oamenii în nebunia petrecerii și dezmățului făcuseră un vițel de aur la care se închinau. Porunca aceasta speculată de multe religii se referă la zeitățile mitologice inventate de omul depărtat de Dumnezeu.
Mucenici și Martiri creștini au murit pentru a distruge aceste idolatrii păgânești, aceste capiște idolești.

Ați văzut vreodată un copil cu ochii mari și înlăcrimați îngenunchiat în fața unei Icoane?
Ați văzut un copil care smerit sărută o Icoană?
Cum îl poți cunoaște pe Dumnezeu fără Icoane???!
Ne uităm la poze, la fotografii cu copii noștrii, cu bunicii noștrii, cu o rudă plecată departe și o sărutăm, o mângâiem, o punte de dor se creează. Purtăm la piept în portofel aceste fotografii, le avem înrămate în casă, le avem pe desktopul calculatorului, pe picasa, pe kodak, pe facebook, pe messenger, ne lăudăm cu ele, le prețuim, iar imaginea Dumnezeului nostru o urâm, o alungăm, o respingem? De ce???
O carte care ne-ar fi de ajutor să pricepem dimensiunea acestor Icoane:

Icoane Făcătoare de Minuni ne așteaptă doar să se deschidă în fața noastră să privim prin aceste ferestre către Dumnezeu, cu o credință vie și sinceră, cu smerenie și respect, cu IUBIRE.

Mărturie stau miile de minuni care se petrec cu ajutor de la Domnul, cu aceste Icoane Sfinte Minunate.
Mai jos am preluat din ziarul Toaca din Moldova acest articol ca și exemplu și dovadă că Icoanele sunt într-adevăr ferestre către Dumnezeu. Trebuie numai să le deschidem, sau măcar să încercăm!!!

Aceasta este icoana ("Cu trei mâini") amintită in viaţa Sfântului Ioan Damaschin. Ca apărător înfocat al cinstirii sfintelor icoane, el a fost aspru pedepsit de către iconoclaşti: i-au tăiat mâna dreaptă, spre a nu mai scrie în apărarea sfintelor icoane. Punând în faţa icoanei mâna tăiată, Sfântul Ioan se ruga cu lacrimi Maicii Domnului să nu-l treacă cu vederea, ci să-l ajute. Maica Domnului, cunoscând iubirea şi credinţa lui Ioan cel din Damasc, i-a vindecat rana, mâna cea tăiată lipindu-se la locul ei şi luând din nou viaţă. În cinstea acestei minuni, icoana din Manastirea Hilandar păstrează o copie de argint a mâinii Sfântului Ioan Damaschin.

Până în secolul al XII-lea, icoana a fost păstrată în Lavra Sfântului Sava. Aceasta a fost oferită mai apoi Sfântului Sava, arhiepiscopul Serbiei şi întemeietorul Mănăstirii Hilandar, cu ocazia unei vizite în Ţara Sfântă. El a luat icoana în Serbia, iar mai apoi, în chip minunat ea a ajuns pe Sfântul Munte Athos. În vremea unei rascoale civile din Serbia, în timpul domniei Regelui Urosh al V-lea, catârul care purta icoana în faţa armatei s-a pierdut, ajungând în chip necunoscut la Hilandar.

Una dintre minunile Maicii Domnului, săvârşite în Mănăstirea Hilandar, a avut loc în momentul în care călugării au inceput să se certe pentru a ocupa postul de stareţ. În acel moment, icoana Maicii Domnului Tricherusa a plecat singură, din locul în care era pusa, şi s-a aşezat în scaunul de stareţ. Un calugar pustnic, cu viaţa sfântă, a venit la mănăstire şi a spus celor de aici următoarele: "De acum înainte, pentru a evita mâhnirea şi cearta, nici un stareţ nu va mai fi ales în Mănăstirea Hilandar, din moment ce însăşi Maica Domnului ocupă această poziţie şi conduce mănăstirea." Mănăstirea Hilandar, cu viaţa de obşte, se conduce astăzi dupa principii idioritmice, fiecare călugăr îngrijindu-se de ale sale.

O copie veche a icoanei făcătoare de minuni Tricherusa se află în catedrala din Chişinău „Schimbarea la Faţă"

și mai adaug o Icoană Făcătoare de Minuni a Sfântului Înaintemergător Ioan Botezătorul:

Cu rugăciunile Sfintei Măicuțe Fecioara Maria, ale Sfântului Înaintemergător și Botezător Ioan, ale Sfinților de azi și ale tuturor Sfinților Doamne Iisuse Hristoase miluiește-ne pe noi!
Doamne Ajută!
Mulțumim că încă ai răbdare cu noi cei necredincioși și păcătoși!

Mâine zi de mare bucurie - Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei

Ce dragoste de mamă poate fi mai mare, decât a mamei Mucenicului cel mai tânăr Meliton, care privește copilul ei aproape mort pe care îl îmbărbătase în timpul caznelor și pe care îl ia să-l care în spate, pentru a-l duce la ardere, împreună cu ceilalți 39 spre a nu fi despărțit de ei.

Mamă de om, luase exemplul Maicii Domnului prin Sufletul Căreia trecuse sabia.

Să serbăm în fiecare în sufletul nostru mamele, măicuțele, femeile iubite, dar mai ales pe Maica noastră Una Pururea Fecioară Născătoare de Dumnezeu Iisus Hristos Mântuitorul nostru, căreia i se cuvine slavă și închinăciune în veci. Amin.

Exemplu de uniune pentru noi cei puțin credincioși, cei 40 de Mucenici din sevastia Armeniei să ne ajute cu rugăciunile lor. Laudă, închinăciune și mulțumiri să le aducem din neam în neam în veci. Amin.


Citiți cu drag acest Acatist, este mica lor poveste, despre marea lor viață închinată Lui Iisus Hristos Adevăratul nostru Dumnezeu. 
Părticele din moaștele lor se află la Schitul Darvari și la Mânăstirea Antim, cei ce vor să le îmbrățișeze cu buzele lor sunt binecuvântați.

Acatistul Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei

După obişnuitul început, se zic:

CONDACELE şi ICOASELE:
Condacul 1
Apărătoarei întruniri pentru credinţă, Mucenicilor patruzeci, care în iezerul Sevastiei s-au aruncat de inchinătorii la idoli, veniţi să praznuim cu dragoste pomenirea lor. Că vrednici sunt a ne izbăvi de toată primejdia prin rugăciuni către Dumnezeu şi să cântăm:Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Icosul 1
Îngerii din cer cu cununi de cinste s-au arătat sufletelor voastre cele neveştejite de durerea trupului, că suferind răbdaţi asprimea gerului, ca şi tinerii evrei care oarecând văpaia focului privind, cântau: pe Domnul lucrurile laudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii! Pentru aceasta şi noi cântăm aşa:
Bucură-te, turmă a adevăratului Păstor;
Bucură-te, că prin ale Lui învăţături ai aflat mântuirea;
Bucură-te, că prîntr-Însul ţi s-au deschis uşile Raiului;
Bucură-te, că ai dobândit viaţa cea nemuritoare;
Bucură-te, că ai defăimat făgăduinţele barbarilor;
Bucură-te, că te-ai lepădat de cinstea celor necredincioşi;
Bucură-te, în suferinţă cu totul nestrămutată;
Bucură-te, în biruinţă multora neasemănată;
Bucură-te, în lupte desăvârşit neruşinată;
Bucură-te, în ispite fără preget neaplecată;
Bucură-te, că în chinuri ai stat neîntristata;
Bucură-te, visteria lui Hristos cea nedeşartă;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!
Condacul al 2-lea
Voievodului ce vă îndeamna din porunca împăratului să aduceţi jertfă capiştii idoleşti, cu un gând i-aţi răspuns, fără sfială: că dacă pentru împăratul cel pământesc, întru razboaie aţi biruit pe vrăjmaşi, cu cât mai vârtos pentru Împăratul cel fără de moarte nevoindu-vă, veţi surpa şi veţi birui a lui răutate, cântând: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Graiurile acestea auzindu-le, Agricola a zis către Sfinţi: una din două stă înaintea voastra să alegeţi: ori zeilor să aduceţi jertfe şi să luaţi mari daruri, ori nesupunându-vă să fiţi din oaste izgoniţi şi pedepsiţi, către care ei au răspuns că "Domnul se îngrijeşte de noi în cele de folos"; pentru aceasta le cântăm:
Bucuraţi-vă, ostaşii lui Hristos;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mucenici;
Bucuraţi-vă, răbdători de chinuri;
Bucuraţi-vă, cei binecredincioşi şi înţelepti;
Bucuraţi-vă, că aţi defăimat tăgăduinţele netrebnice;
Bucuraţi-vă, că aţi ruşinat pe cei necredincioşi;
Bucuraţi-vă, că aţi luptat împotriva iernii;
Bucuraţi-vă, că aţi năzuit la puterea lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, că aţi dobândit mila şi dragostea Lui;
Bucuraţi-vă, că s-au scris numele voastre în ceruri;
Bucuraţi-vă, că v-aţi învrednicit de asemenea dar;
Bucuraţi-vă, plinirea rânduielii sfinte;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!
Condacul al 3-lea
De vreme ce singur mărturiseşti, au zis Sfinţii ostaşi voievodului, că în mâna noastră stă a dobândi dragostea sau ura ta, să nu ne iubeşti pe noi căci eşti fără de lege şi de întunericul rătăcirii cuprins; ci mila lui Dumnezeu cel atotputernic să fie cu noi, căci Lui Îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Mărturia Sfinţilor umplând de mânie pe păgân, a poruncit ca să-i arunce în temniţă. Iar sfântul Kyrion a zis către dansul că de la împărat nu ai stăpânire a ne munci, fără numai a cerceta plecările noastre. După care cuvinte, el n-a mai îndrăznit a-i schingiui, însă îndată i-a întemniţat; iar noi, cu evlavie, cântăm aşa:
Bucură-te, Kyrion înţeleptule;
Bucură-te, al frăţiei apărătorule;
Bucură-te, al semeţiei învingătorule;
Bucură-te, nădejdea celor de o credinţă cu tine;
Bucură-te, lauda legii lui Hristos;
Bucură-te, stâlpul Bisericii Răsăritului;
Bucură-te, ocrotitorul cetei tale ;
Bucură-te, risipitorul eresurilor;
Bucură-te, chinuire neclintită;
Bucură-te, vas ales spre mântuire;
Bucură-te, trambiţă insuflată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, paza cetei tale;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!
Condacul al 4-lea
În temniţă şezând Sfinţii, înţeleptul Kriton nu înceta a-i povăţui zicând că precum cu un suflet şi cu un gând am vieţuit, aşa şi mucenicia să o săvârşim împreună; şi precum am plăcut împăratului celui muritor, aşa şi Celui fără de moarte, Împăratului Hristos Dumnezeu, să ne sârguim a fi iubiţi şi să-I cântăm: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Petrecând ostaşii închişi şapte zile, a opta a venit Licie voievodul, de împăratul trimis, că să-i judece cu Agricola dimpreună. Ei, însă, fără a se înfricoşa, mergând la înfăţişare, se rugau împreună citind psalmul lui David: "Dumnezeule, întru numele Tău mărturiseşte-ne şi întru puterea Ta ne judecă"; iar noi le cântăm acestea:
Bucură-te, turmă mică;
Bucură-te, ceata Sfântă;
Bucură-te, că în cuget ai fost una râvnitoare;
Bucură-te, şi în trup cu un gând pătimitoare;
Bucură-te, în război ageră biruitoare;
Bucură-te, de vrajmaşi vrednică învingătoare;
Bucură-te, a păgânilor stea luminătoare;
Bucură-te, la nevoi tuturor folositoare;
Bucură-te, că în munci ai putut fi răbdătoare;
Bucură-te, că de idoli n-ai vrut a fi pătimitoare;
Bucură-te, de eresuri straşnică prigonitoare;
Bucură-te, creştinilor veşnică apărătoare;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!
Condacul al 5-lea
Stând Sfinţii înaintea lui Licie, acesta le-a grăit: voi poate mai mari dregătorii aşteptaţi de la împăratul? eu sunt trimis a vi le da vouă, de vă veţi supune legilor ţării ca să jertfiţi zeilor. Iar Sfântul Candidus i-a răspuns: Nu numai dregătoria nu voim cu asemenea cuvinte, dar şi trupurile noastre vă dăm spre a dobândi dragostea Mântuitorului nostru Hristos, Căruia îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Îndată dar, voievodul a poruncit slujitorilor ce îi păzeau ca să-i lovească cu pietre spre a le astupa gurile; pietrele însă se răsfrângeau şi tot asupra celor ce le azvârleau se întorceau, încăt se ucideau unii pe alţii. O, minune! strigau Sfinţii, întărindu-se în credinţă; iar noi le cântăm:
Bucuraţi-vă, că aţi biruit pe satana;
Bucuraţi-vă, că aţi ruşinat pe Licie;
Bucuraţi-vă, că aţi uimit pe străjerii lui;
Bucuraţi-vă, că aţi îmbărbătat toată oştirea;
Bucuraţi-vă, pentru asemenea mare faptă;
Bucuraţi-vă, că aţi făcut a se minuna popoarele;
Bucuraţi-vă, că aţi luminat înţelegerea privitorilor;
Bucuraţi-vă, că aţi îngrozit pe închinătorii la idoli;
Bucuraţi-vă, că pentru voi s-a arătat puterea Duhului Sfânt;
Bucuraţi-vă, că întru voi a strălucit raza dumnezeirii;
Bucuraţi-vă, că prin voi s-au întors mulţi eretici la credinţă;
Bucuraţi-vă, cei întocmai astăzi cu îngerii;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!
Condacul al-6-lea
Voievodul ruşinat văzându-se şi neştiind ce să mai zică, striga către popor că vrajitori sunt. Iar Sfântul Domnus i-a răspuns cu îndrăzneală, că Dumnezeu a voit ca feţele celor fără de ruşine ce hulesc pe Fiul Său, să se zdrobească, şi astfel să cunoască puterea lui Hristos şi să-I cânte: Aliluia!
Icosul al-6-lea
Şi iarăşi ducându-i pe Sfinţi la închisoare, ei se rugau cântând psalmul proorocului ce zice: "Precum sunt ochii slugilor la mâna stăpânilor, aşa sunt ochii noştri către Domnul...". Atunci glasul Domnului a grăit către dânşii zicând: "Cel ce crede întru Mine, de va muri, viu este"; pentru aceasta să-i cinstim şi să zicem aşa:
Bucuraţi-vă, întru Domnul, Care a grăit către voi;
Bucuraţi-vă, cei ce v-aţi învrednicit de asemenea cinste;
Bucuraţi-vă, că v-aţi întărit prin putere de sus;
Bucuraţi-vă, că v-aţi socotit întocmai cu Apostolii;
Bucuraţi-vă, că cuvântul lui Dumnezeu s-a rostit către voi;
Bucuraţi-vă, că Cel ce S-a suit pe Cruce, S-a pogorât şi în temniţă;
Bucuraţi-vă, că Fiul Fecioarei întru voi S-a sălăşluit;
Bucuraţi-vă, că biruitori v-aţi arătat cu puterea Crucii;
Bucuraţi-vă, că Mielul lui Dumnezeu v-a rânduit răbdarea Sa;
Bucuraţi-vă, cântăreţilor de cântări duhovniceşti;
Bucuraţi-vă, organe bine răsunătoare;
Bucuraţi-vă, strune cuvântătoare;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!
Condacul al-7-lea
După ce a strălucit ziua cea mult dorită de Sfinţi, s-au dus ei din temniţă înaintea tiranilor, cărora le-au grăit aşa: Faceţi-ne nouă ce veţi voi, că suntem creştini şi nu ne vom închina zeilor vostri. Atunci au văzut ei pe diavolul lângă Agricola stând şi la urechi şoptind. După care, iarăşi cu credinţă au strigat: Aliluia!
Icosul al-7-lea
Neputând a suferi mai mult Agricola şi Licie defăimarea ce le făceau Sfinţii, au poruncit ostaşilor să-i lege şi să-i împingă ca pe o turmă de oi în iezerul de lângă cetatea Sevastiei, că era vifor mare şi nu credeau a răbda asprimea timpului, înconjurându-i cu ostaşi; ei însă cu faţă veselă au primit pedeapsa aceasta, pentru care le cântăm:
Bucuraţi-vă, că aţi ieşit din cetele păgâneşti;
Bucuraţi-vă, că intraţi în legiunile cereşti;
Bucuraţi-vă, că vă gonesc voievozii întunericului;
Bucuraţi-vă, că vă primesc începătorii luminii;
Bucuraţi-vă, că îngerii privindu-vă se veselesc;
Bucuraţi-vă, că diavolii plângând se tânguiesc;
Bucuraţi-vă, că heruvimii vă umbresc sub aripile lor;
Bucuraţi-vă, că puterea iadului se zdrobeşte de sfaturile voastre;
Bucuraţi-vă, că serafimii cântă şi prăznuiesc;
Bucuraţi-vă, că Agricola şi Licie se ocărăsc;
Bucuraţi-vă, că apele Sevastiei v-au spălat de păcate;
Bucuraţi-vă, că în ele aţi primit botezul;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!
Condacul al-8-lea
După ceasul întâi din noapte, gerul întărindu-se foarte cumplit, trupurile Sfinţilor îngheţaseră încăt se puteau frânge. Unul, însă, dîntr-înşii, nemaiputând răbda această asprime, fiind slab de credinţă, s-a despărţit de ceata cea sfântă şi a alergat la o baie pe care o făcuse voievodul înadins pe malul iezerului pentru cel care s-ar întoarce din credinţa sa, dar toţi ceilalţi cu un glas ziceau: Aliluia!
Icosul al-8-lea
Punându-se Sfinţii la rugăciune cu smerenie, spre a nu se putea răpi de puterea diavolului, către ceasul al treilea a strălucit peste ei o lumină mare de s-a încălzit văzduhul, gheaţa s-a topit şi apa s-a făcut priincioasă. Iar acel dintre ei care alergase la baie s-a desfăcut ca ceara de căldura focului; pentru care să cântăm Sfinţilor acestea:
Bucuraţi-vă, că aţi îmblânzit stihiile;
Bucuraţi-vă, că iezerul de gheaţă s-a topit;
Bucuraţi-vă, că apele cele amare s-au făcut priincioase;
Bucuraţi-vă, că crivăţul şi-a schimbat puterea sa;
Bucuraţi-vă, că v-aţi izbăvit de iarna suferinţei;
Bucuraţi-vă, că aţi dobândit căldura Raiului;
Bucuraţi-vă, că din întuneric aţi ieşit la lumină;
Bucuraţi-vă, că lepra păcatelor s-a curăţit de pe voi;
Bucuraţi-vă, că Soarele dreptăţii v-a strălucit vouă;
Bucuraţi-vă, că dorinţa barbarilor a rămas ruşinată;
Bucuraţi-vă, că hotărârea voastră a stat nestrămutată;
Bucuraţi-vă, că aţi dobândit dumnezeiasca bunăvoinţă;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!
Condacul al-9-lea
În acea vreme mai marele temniţei, văzând lumina şi uitându-se la cer, a văzut treizeci şi nouă de cununi strălucite ca soarele, pogorându-se spre Sfinţi şi înţelegând ca a patruzecea lipsea pentru acel ce se îndoise, a strigat către străjeri aruncându-se în iezer: şi eu mărturisesc pe Hristos de adevăratul Dumnezeu şi îi cânt Lui: Aliluia!
Icosul al-9-lea
Cu această urmare a temnicierului, numărul Mucenicilor împlinindu-se după râduiala de sus hotărâtă, diavolul nemaiputând răbda mărimea de suflet al lor, în chip de om se tânguia pe ţărmuri, zicând: Cum boierii de au lăsat nechinuiţi pe aceşti ostaşi semeţi până a nu-i da în apă; iar noi, pomenind numele lor, cântăm:
Bucură-te, Kyrion;
Bucură-te, Candidus;
Bucură-te, Domnus;
Bucură-te, Hesychius;
Bucură-te, Heraclie;
Bucură-te, Smaragdus;
Bucură-te, Evnoicus;
Bucură-te, Valens;
Bucură-te, Vivian;
Bucură-te, Claudiu;
Bucură-te, Priscus;
Bucură-te, Teodul;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!
Condacul al 10-lea
Iar a doua zi venind necuraţii tirani la iezer, au văzut pe Sfinţi vii şi nevătămaţi de asprimea gerului cu temnicierul dimpreună, de care minunându-se mai ales, fiind cel mai credincios slujitor al lor, au întrebat pe ostaşi pricina şi ei le-au povestit ceea ce urmase după lumină, şi cum s-a aruncat în apă, mărturisind pe Hristos şi cântând: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Atunci tiranii de mânie umplându-se, au poruncit ca legându-i să-i tragă spre mal şi ducându-i la locul cel de muncă, au judecat ca să le sfarâme gleznele cu ciocane, care munca săvârşindu-se cu multă cruzime, maica unuia din Sfinţi ce se numea Meliton şi era tânăr foarte, întâmplându-se de faţă, cu jale mare îl imbărbăta, strigând către dânsul şi către ceilalţi:
Bucură-te, fiul meu cel iubit care astăzi te preaslăveşti;
Bucură-te, Ioane, mult răbdătorule;
Bucură-te, Eutihie, înţeleptule;
Bucură-te, Xanthius, îndreptătorule;
Bucură-te, Aelian, preafericitule;
Bucură-te, Sisinnius, cel viteaz;
Bucură-te, Aggias, de Dumnezeu iubite;
Bucură-te, Meletie, primitorule de străini;
Bucură-te, Flaviu, cel cu nume mare;
Bucură-te, Acacius, fără de răutate;
Bucură-te, Ecdicius, învăţătorule;
Bucură-te, Lisimah, de vrajmaşi risipitor;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!
Condacul al 11-lea
Când Mucenicii erau chinuiţi de ostaşi, gura lor nu înceta a rosti rugăciunea aceasta: Sufletul nostru ca o pasăre s-a izbăvit din cursa vânătorilor; cursa s-a sfărâmat şi noi ne-am izbăvit; ajutorul nostru este întru numele Domnului; şi aşa grăind şi-au dat sufletul în mâinile lui Hristos cântând: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Dar după ce s-au săvârşit din viaţă ca nişte jertfe ale lui Hristos, voievozii întunericului au poruncit slugilor să pună trupurile Sfinţilor în căruţe şi să le ducă la ardere, spre a nu rămâne creştinilor nici o nădejde de mângâiere, neştiind ce va urma. Noi însă, slăvindu-i, cântăm acestea:
Bucură-te, Alexandru, apărătorule;
Bucură-te, Ilie, cu Tezviteanul petrecătorule;
Bucură-te, Gorgonius, lauda Armeniei;
Bucură-te, Teofil, alesul lui Dumnezeu;
Bucură-te, Domitian, cuviosule;
Bucură-te, Gaius, preafericitule;
Bucură-te, Leontie, mândria împărăţilor;
Bucură-te, Atanasie, dulceaţa preoţilor;
Bucură-te, Chiril, mângâietorule;
Bucură-te, Sacerdon, preaminunate;
Bucură-te, Nicolae, cel milostiv;
Bucură-te, Valeriu, stegarul credinţei;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!
Condacul al 12-lea
Şi după ce s-au săvârşit Sfinţii, acel mai tânăr, Meliton, dând încă semne de viaţă, tiranii au poruncit să nu-l ducă la ardere, voind încă să-l mai muncească; maica sa, însă, ridicându-l pe umerii ei, l-a dus la ceilalţi, ca dimpreună să se topească trupurile lor; însă pe drum şi-a dat sufletul cântând: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Nici focul, nici apele n-au putut mistui Sfintele Moaşte ale Mucenicilor. Că, arzând lemnele, oasele lor au rămas nevătămate. Şi în apă aruncându-i, a treia zi s-au arătat episcopului Armeniei, anume Petru, la mijlocul nopţii, ca nişte lumini strălucind, de unde i-au scos şi i-au aşezat la locuri de cinste, cântând:
Bucură-te, Philoctemon, iubitorule de cinste;
Bucură-te, Severian, făcătorule de minuni;
Bucură-te, Chudion, mângâierea bolnavilor;
Bucură-te, Agalae, bucuria celor întristaţi;
Bucuraţi-vă, stele neapuse ale Armeniei;
Bucuraţi-vă, crini neveştejiţi ai Sevastiei;
Bucuraţi-vă, că numele voastre s-au scris în ceruri;
Bucuraţi-vă, că v-aţi încununat prin îngeri;
Bucuraţi-vă, că aţi surpat puterea idolească;
Bucuraţi-vă, că aţi sporit gloria creştinească;
Bucuraţi-vă, odraslele nemuritoare;
Bucuraţi-vă, oastea cea biruitoare;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!
Condacul al 13-lea
O, de trei ori fericită şi preanevinovată ceată a Mucenicilor! ţie ne rugăm, grăbeşte de întăreşte credinţa noastră cu ajutorul tău cel Sfânt, ca printr-însa să dobândim cele de folos, cu milă dumnezeiască, ferindu-ne de dureri, de boli, de primejdii şi de alte răutăţi, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia!  (acest condac se zice de trei ori)
Apoi iarăşi se zice  Icosul întâi
Îngerii din cer cu cununi de cinste s-au arătat sufletelor voastre cele neveştejite de durerea trupului, că suferind răbdaţi asprimea gerului, ca şi tinerii evrei care oarecând văpaia focului privind, cântau: pe Domnul lucrurile laudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii! Pentru aceasta şi noi cântăm aşa:
Bucură-te, turmă a adevăratului Păstor;
Bucură-te, că prin ale Lui învăţături ai aflat mântuirea;
Bucură-te, că prîntr-Însul ţi s-au deschis uşile Raiului;
Bucură-te, că ai dobândit viaţa cea nemuritoare;
Bucură-te, că ai defăimat făgăduinţele barbarilor;
Bucură-te, că te-ai lepădat de cinstea celor necredincioşi;
Bucură-te, în suferinţă cu totul nestrămutată;
Bucură-te, în biruinţă multora neasemănată;
Bucură-te, în lupte desăvârşit neruşinată;
Bucură-te, în ispite fără preget neaplecată;
Bucură-te, că în chinuri ai stat neîntristata;
Bucură-te, visteria lui Hristos cea nedeşartă;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!
Şi  Condacul întâi 
Apărătoarei întruniri pentru credinţă, Mucenicilor patruzeci, care în iezerul Sevastiei s-au aruncat de inchinătorii la idoli, veniţi să praznuim cu dragoste pomenirea lor. Că vrednici sunt a ne izbăvi de toată primejdia prin rugăciuni către Dumnezeu şi să cântăm: Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!


Doamne Ajută!
Amin.

Aflarea Sfintei Cruci - Sfinții 42 de Mucenici din Amoreea (Generali)

Astăzi Aflarea Sfintei Cruci cu cele 4 Piroane de către Sfânta Împărăteasă Elena. 

Pe crucile catolice Iisus are un singur piron la picioarele puse unul peste altul. Părerea mea este că maginea unui Iisus cu picioarele suprapuse, știrbește ceva din monumentalitatea imaginii.

Pe crucile ortodoxe Iisus are picioarele unul lângă altul cu două piroane bătute separat!

Din adânc respect și din păstrarea unicității Sfintei Cruci, Sfinții, cucernici au solicitat răstignirea pe Cruce în X sau cu capul în jos tocmai din evlavia și credința că Fiul Lui Dumnezeu este Unic și că ei nu se ridică la "a fi vrednici, plecându-se, a dezlega cureaua încălțămintei" Domnului Iisus Hristos.

Să luăm aminte și de cuvintele Sfântului Apostol Pavel „Iar mie să nu-mi fie a mă lauda, decât numai in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos” (Galateni 6.14)

Sfinții 42 de Mucenici din Amoreea

În timpul unui război dintre Împăratul Bizanţului Teofil (829-842) şi saraceni, aceştia au reuşit să asedieze oraşul Amoreea (în Galicia - Asia Mică) datorită trădării comandantului de armată Baditses. Amoreea a căzut şi, o dată cu ea, 42 de generali au fost luaţi captivi şi duşi în Siria.

În timpul celor şapte ani de încarcerare, aceştia au încercat în zadar să-i convingă pe captivi să renunţe la creştinism şi să accepte credinţa islamică. Captivii au rezistat cu tărie la toate ofertele tentante dar şi la ameninţări. După mai multe chinuri prin care nu au reuşit să frângă spiritul creştin al soldaţilor, păgânii au hotărât să-i condamne la moarte, sperând să-i sperie şi să-i convingă înainte de execuţie. Mucenicii au rămas de neclintit, spunând că profeţii Vechiului Testament aduc mărturii despre Hristos, pe când Mohamed se autointitulează profet fără nici o dovadă.

Păgânii îi spuseră soldatului Teodor următoarele: "Ştim că ai lepădat preoţia, ai devenit soldat şi ai vărsat sânge în bătălii. Nu mai poţi nădăjdui în mila lui Hristos pentru că L-ai părăsit cu bună ştiinţă, aşa că trebuie să-l accepţi pe Mahomed." Dar mucenicul le-a răspuns: "Vorbele tale nu sunt adevărate când spui că L-am părăsit pe Hristos. Mai mult, am părăsit preoţia pentru nevrednicia mea. De aceea trebuie să vărs sângele meu pentru Hristos, ca să-mi spăl păcatele mele împotriva Lui."

Călăii i-au dus pe rând pe fiecare la locul unde li s-a tăiat capul şi trupurile lor au fost aruncate în râul Eufrat. La slujba de pomenire, aceşti sfinţi suferitori de patimi sunt numiţi astfel: Teodor "Întrutotul Binecuvântat", Calist  cel "Neînfrânt", Constantin cel "Nepreţuit", Teofil cel "Minunat" şi Vasois cel "Puternic".

Începe postul, Dumnezeu să ne ajute să nu cădem în păcat.

Adam și Eva au fost izgoniți din Rai din cauza faptului că nu au respectat Cuvântul Domnului.
Adan și Eva nu au respectat decizia Lui ca Dumnezeu Tătă a toate, nu au postit, nu s-au abținut de la fructul oprit și iată că au fost alungați din Rai.

Gătiți sufletul pentru fapte bune, pentru milostenie, pentru smerenie!

Doamne Ajută cu Maica Domnului și cu Toți Sfinții la Mântuirea noastră, a tuturor!

Doamne îți mulțumim zilnic pentru tot și toate!

Doctorii de azi fără de arginți

Sunt impresionat, după micul interviu de la tvr1 cu profesorul doctor Dan Ștefan de la Spitalul Grigore Alexandrescu,
mai rar un om cu curaj deosebit, care face o mărturisire a Lui Dumnezeu așa cum a făcut-o el.

Redau din memorie.

"Plecasem pe străzi, după ce în acea zi îmi muriseră trei copii într-o oră pe masă, de operație un an și patru luni, nouă ani și paisprezece ani. Unul era ars, am vrut să-l resuscitez, când i-am palpat inima, am prins-o în mână la propriu pentru că trupul era aproape carbonizat.
După un timp de plimbat, pe străzi tresăream la auzul mașinilor de poliție, am trecut speriat pe lângă tribunal, mă simțeam ca un criminal vinovat.
M-am întors la locul faptei ca și cei care se duc la locul crimei.
Cred că luasem decizia renunțării la meserie.
Acolo un bătrânel m-a întrebat dacă mă cheamă doctorul Dan, avea un plic, îl găsise pe jos în scară, era din America, în acea zi primisem o distincție foarte importantă.
Dumnezeu îmi dăduse un mesaj să nu renunț!!!
...
Nu poți spune că nu ai partea ta de vină dacă un pacient moare. Dacă un om îți moare în brațe înseamnă că este și vina ta! Dacă făceai tot ce este posibil nu murea. Tu ca doctor nu poți să te ascunzi după deget să spui că ai făcut tot posibilul dar nu a supraviețuit. Întotdeauna puteai să iei și altă decizie.
...
Din aceste motive nu pot să nu vorbesc de Dumnezeu!!!


Eu unul n-am cuvinte să completez.

Doamne Ajută!
Maică iartă-mă.
SFÂTUL MASLU.
Mulțumesc.

Jocuri nevinovate?! angry birds

Tehnologie înaltă, aplle prinde din ce în ce mai mult teren.
Dacă ai mac deja te simți alt om.
Dacă vrei să te joci, la mare căutare este un joc care la prima vedere este foarte interesant și îți dezvoltă ceva abilități ... diverse mai ales pentru cei mici. Jocul este nou, este de top și se numește angry birds.
Povestea este simplă. Porcii au furat ouăle găinilor. Găinile pornesc un război împotriva lor. Nivel după nivel, dificultatea crește, porcii sunt bine protejați de diverse construcții. Tu trebuie să-i bombardezi, să distrugi diverse construcții și să-i omori.
Fain și distractiv.
La unul din niveluri în schimb am crezut că întâmplarea face, să apară în construcția porcilor o cruce. Am crezut inițial că este o greșeală, un designer a creat întâmplător din lipsă de imaginație această imagine:

Ajungând la un nivel superior și găsind asta

 și întorcându-mă înapoi, am înțeles că nu este întâmplător și că simbolistica este clară porcii noștrii ca și în romanul acela cu pinguini parcă (Anatole France) erau cu credință, furaseră ei ouăle dar se apărau în mânăstiri, și în ce apare mai sus? o arcă a lui Noe și o cruce? dar de asta ce ziceți nu par a fi chiar troițele tradiționale românești???

ce să mai zic? mi-a cam trecut cheful de joacă și de relaxare! Dar copii care joacă pe tot globul acest joc?, Oare ce înțeleg? Care este mesajul???

Că crucea îi apără pe cei răi dar pentru puțin timp, pentru că poate fi înfrântă??? 

Că, creștinii sunt hoți???

Hai să-i omorâm cu ouă! (da în joc putem bombarda cu ouă aruncate din zbor de găini)

Interesantă coincidență vis-a-vis de ouă nu mai este mult până la Sfintele Sărbători de Paști, Învierea Domnului și tradiționalele ouă roșii vor fi pe mesele românilor!!!

Mă întreb oare daca ar fi apărut o moschee, o semilună? sau o stea evreiască, o sinagogă? care ar fi fost reacțiile, ce s-ar fi întâmplat? Ceva proteste de masă???

Nu-mi rămâne decât să spun. Rușine!!! producătorului care probabil este un anti-creștin convins. Rușine!!! companiei care i-a permis această persiflare a valorilor creștine. Și:

SFÂNTĂ CRUCE CARE AI PRIMIT HRISTOASE A O PURTA PE UMERI ȘI A TE ÎNĂLȚA PRE DÂNSA ȘI CU TRUPUL A TE RĂSTIGNI SĂRUTÂND-O LUĂM PUTERE ASUPRA NEVĂZUȚILOR VRĂJMAȘI!!!

DOAMNE AJUTĂ!!!

MĂICUȚĂ FECIOARĂ MARIE IARTĂ-NE CĂ RĂI SUNTEM!!!

SFINȚILOR ȘI ÎNGERILOR OCROTIȚI-NE!!!

PENTRU BIRUINȚĂ MULȚUMIRI!!!